Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 101/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 101/CA
Ședința publică din 09.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:, G, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Camerei de Conturi V,-, județul V, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că prin încheierea de ședință de la 01.06.2009, s-a dispus, din lipsă de timp pentru deliberare, amânarea pronunțării pentru astăzi, 09.06.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la nr-, reclamanții, G, și au chemat-o în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor echivalente cu sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000-30.06.2008, actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătite sumele și până la achitarea integrală a acestora, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și plata acestor drepturi pe viitor.
Au arătat reclamanții că prin Legea nr. 104/1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1997 și Ordonanței Guvernului nr. 56/1997 le-au fost legiferate sporurile solicitate, sporuri care au fost acordate în plus față de drepturile salariale reglementate de Legea nr. 50/1995.
Ulterior, salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000, act normativ special privind salarizarea controlorilor financiari, ce a intrat în vigoare de la data de 01.11.2000. Prin acest act normativ au fost abrogate sporurile prevăzute în Legea nr. 50/1995, fără însă a fi înlăturate și sporurile reglementate prin Legea nr. 104/1999. Cu toate acestea, Curtea de Conturi, în mod nelegal nu le-a acordat aceste drepturi salariale, deși a fost menținut sporul pentru titlul de "doctor" sau "doctor docent".
S-a mai arătat că funcțiile de controlor financiar s-au aflat în egalitate de remunerare cu cele de magistrat la nivelul curților de apel, însă ulterior, începând cu anul 2003, în beneficiul magistraților au fost reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 unele sporuri de care nu au mai beneficiat și controlorii financiari, deși aceștia lucrează în condiții vătămătoare și sunt stresați.
Au susținut reclamanții că sunt discriminați față de magistrați și alte categorii profesionale care beneficiază de aceste sporuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, pentru perioada noiembrie 2000 - mai 2005, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, întrucât pentru perioada indicată de către reclamanți actul normativ special care reglementează salarizarea acestora este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000, care dispune că indemnizația reglementată este unica formă de remunerare a activității controlorilor financiari și că dispozițiile referitoare la sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile controlorilor financiari.
Mai mult, art. 36 indice 2 din Legea nr. 104/1999 a fost modificat și completat prin art. 52 la Ordonanța Guvernului nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin Anexa 10 din Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederile din Legea nr. 50/1996 și din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea personalului de specialitate din cadrul Curții de Conturi, iar conform prevederilor Legii nr. 24/2000, dispozițiile modificatoare și de completare se încorporează în actul de bază, prin abrogarea actului de bază abrogându-se și actele de modificare a acestuia.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care ar fi admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare privind plata drepturilor salariale solicitate, în temeiul Legii nr. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 1512/04.12.2008, Tribunalul Vasluia respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vasluia reținut că reclamanții sunt angajați ca și controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României, că statutul acestora este, începând cu 01 noiembrie 2000, de personal contractual de specialitate și că prin dispozițiile art. 6 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000, aprobată prin Legea nr. 711/2001, au fost abrogate expres atât prevederile referitoare la sporurile prevăzute de Legea nr. 50/1995, în care au fost încorporate, conform art. 60 din Legea nr. 24/2000, modificările din Legea nr. 104/1999, cât și prevederile referitoare la sporuri din Anexa III/2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, astfel încât drepturile solicitate nu sunt reglementate.
A mai apreciat instanța că reclamanții nu sunt discriminați față de categoriile profesionale indicate de aceștia, astfel încât nu se justifică acordarea unei despăgubiri pe acest temei.
Prin decizia nr. 229/17.03.2009, Curtea de APEL IAȘI -secția de litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1512/04.12.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a casat-o, și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de APEL IAȘI -secția de contencios administrativ și fiscal.
Curtea de APEL IAȘI -secția de litigii de muncă și asigurări sociale a reținut că reclamanții au calitatea de funcționar public fiind numiți în funcție de președintele Curții de Conturi.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI -secția de contencios administrativ și fiscal la nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Curtea reține că drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de creanță pentru care dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere că reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată la data de 11.07.2008, și că despăgubirile au fost solicitate începând cu data de 01.11.2000, Curtea constată că pentru perioada 01.11.2000-10.07.2005 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
Ca urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-10.07.2005 și va respinge, ca prescrisă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pentru perioada 01.11.2000-10.07.2005.
Cu privire la fondul cauzei.
Reclamanții sunt angajați ca și controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României.
Instanța reține, contrar susținerilor reclamanților și deciziei nr. 229/17.03.2009 a Curții de APEL IAȘI -secția de litigii de muncă și asigurări sociale, că statutul acestora este, începând cu 01.11.2000, așa cum rezultă de altfel și din contractele individuale depuse la dosarul cauzei, de personal contractual de specialitate, reclamanții fiind retribuiți conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000 cu o indemnizație ce reprezintă unica formă de remunerare pentru activitatea depusă.
Prin Legea nr. 104/1999 privind aprobarea Ordonanțelor Guvernului nr. 9/1997 și nr. 56/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost introduse în beneficiul controlorilor financiari, prin art. 52, sporurile de care beneficiau magistrații. Prin Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederile articolului 52 din Legea nr. 50/1996, reglementarea sporurilor solicitate de reclamanți regăsindu-se în articolul 56 alineatul 2 din Legea nr. 50/1996.
Ulterior, prin art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 se prevede ca notă la Anexa III/2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de <<doctor>> sau <<doctor docent>> de 15 % din salariul de bază brut."
Având în vedere că prin art. 6 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi anexa nr. III/2 a fost abrogată, ținând seama de dispozițiile art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora se raportează tot la actul de bază, Curtea reține că sporurile solicitate de reclamanți nu mai pot fi acordate deoarece nu mai există temei legal.
În ceea ce privește susținerile referitoare la discriminare, Curtea constată că nu există elemente în baza cărora să se rețină că reclamanții se află într-o situație comparabilă cu a altor categorii de persoane care beneficiază de sporurile solicitate de aceștia.
Instanța consideră că pentru a se putea reține necesitatea acordării unitare a sporurilor despre care este vorba în cauză este necesar ca aceste categorii profesionale să facă parte din cadrul aceleiași structuri interne administrative a unui organ de stat, ceea ce nu este cazul în prezenta speță deoarece categoriile invocate au competențe diferite și fac parte din structuri diferite.
Prin urmare, diferența de salarizare între categoriile de personal este dată de structurarea personalului în funcție de necesitățile realizării competențelor structurii administrative interne din care fac parte. Or, în acest domeniu, al realizării competenței și al salarizării, statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale, stabilește atât sfera de competență a organelor administrației publice, cât și remunerarea activității desfășurate la nivelul fiecărei structuri din cadrul administrației publice, un rol esențial avându-l însă și locul pe care se află structura respectivă în ierarhia internă a organelor administrației de stat.
Curtea mai constată că admiterea acțiunii reclamanților în condițiile în care legea nu prevede acordarea sporurilor de stabilitate și pentru risc și suprasolicitare neuropsihică categoriei de personal din care reclamanții fac parte ar presupune nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii, Curtea va espinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-10.07.2005.
Respinge, ca prescrisă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, și, cu domiciliul ales în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, pentru perioada 01.11.2000-10.07.2005.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, și, cu domiciliul ales în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 20 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
