Alte cereri. Decizia 1036/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1036
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea SC SRL Bârlad, cu sediul în Bârlad,-, -. B,.22, jud. V, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, și sediu ales la, și, cu sediul în B,-, -.3,.7,.68, sector 3 împotriva sentinței nr. 541 din data de 5 mai 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, cu sediul în B, nr. 223,.3, sector 3, creditoarele -sucursala Bârlad, cu sediul în Bârlad,-, jud. V, SC România SA B, cu sediul în B, de, nr.15, sector 1 și sediu ales în C,-, jud. C - la avocat și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr.7, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite părților lipsă să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 41/F/2004 creditorul SC SA a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL solicitând instanței deschiderea procedurii insolvenței pentru creanța deținută împotriva acesteia în sumă de 3.624,061 EUR.
Prin sentința nr. 177/F/18.06.2004 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, s-a desemnat un administrator judiciar și s-au adoptat alte măsuri procedurale ca o consecință a măsurii de mai sus.
Ca urmare a deschiderii procedurii s-a depus la dosar o declarație de creanță a creditorului BCR SA- Sucursala Bârlad (fila 62 și urm.- dos. 41/F/2004 vol.I), pentru o creanță în sumă de 6.080.003.174 lei vechi, decurgând din contractul
de credit nr. 99/6.05.2003 garantat cu contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1632/7.05.2003 de BNP.
La termenul de judecată din data de 19.10.2004 Tribunalul Vasluia pronunțat sentința nr. 305/F/2004 prin care s-a dispus intrarea în faliment a societății debitoare, dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat încheierea nr. 781/20.02.2007 prin care a dispus strămutarea dosarului la ribunalul Prahova și desființarea actelor procedurale îndeplinite.
La ribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr- și față de dispozițiile Înaltei Curți și de împrejurarea că inclusiv sentința de deschidere a procedurii reprezintă un act procedural, instanța a repus în discuția părților cererea de deschidere a procedurii împotriva debitoarei SC SRL.
Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2007 tribunalul a luat act de renunțarea la judecată a creditorului inițial SC ROMÂNIA SA, în ceea ce privește soluționarea cererii de deschidere a procedurii, cu mențiunea că și-a recuperat creanța. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditorul BCR-Sucursala Bârlad, recurs soluționat prin decizia nr. 1134/16.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus casarea încheierii pronunțate și a trimis cauza Tribunalului Prahova pentru continuarea procedurii. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că JUDECĂTOR 2: Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena l-sindic nu a avut în vedere faptul că disp. art. 264 Cod pr. civilă nu sunt compatibile cu dispozițiile legii insolvenței atunci când în procedură sunt mai mulți creditori care nu renunță la cererile lor, iar prin încheierea pronunțată au fost încălcate și disp. art. 31 alin. 3 din lege precum și ale art. 2 care definesc scopul procedurii, fiind ignorat principiul colectivității procedurii și calitatea recurentului de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
Cu ocazia rejudecării cauzei, debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale a creditorului BCR-Sucursala Bârlad, pe considerentul că nu a formulat o cerere de deschidere a procedurii, ci doar o declarație de creanță, care prin efectul încheierii de strămutare a fost anulată. De asemenea, s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, întrucât data scadenței potrivit contractului era la 20.10.2003, iar termenul de prescriere s-a împlinit la 6.05.2006. În acest sens a precizat debitoarea că nu poate fi avută în vedere declarația de creanță formulată în dosar, deoarece în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 2 din D 167/1958, cererea care a fost anulată nu poate constitui o cauză de întrerupere a prescripției.
Prin sentința nr. 541 din data de 5 mai 2008 Tribunalul Prahovaa admis cererea formulată de creditorul SA-sucursala Bârlad, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC SRL, a numit administrator judiciar pe, fiind, totodată, stabilite termenele și obligațiile ce rezultă din dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma înscrisurilor depuse și a textelor legale ce au incidență în cauză, a reținut următoarele:
Procedura insolvenței este guvernată de principiul caracterului colectiv, ceea ce face ca renunțarea ulterioară a unui creditor la cererea sa să nu aibă efecte asupra celorlalți creditori care au formulat cereri legale în cadrul procedurii pentru recuperarea creanțelor lor. Prin urmare, este neîntemeiată excepția lipsei calității
procesuale active a creditorului BCR-Sucursala Bârlad, care, așa cum s-a consemnat mai sus, a depus în fața Tribunalului Vasluio declarație de creanță înregistrată și menționată în tabelul de creanțe.
Pe de altă parte, nici excepția prescrierii dreptului la acțiune nu este întemeiată, deoarece la momentul depunerii declarației de creanță, nu se împlinise termenul legal de prescripție conform prev. art. 3 din 167/1958. Invocarea disp. art. 16 alin. 2 din același act normativ nu poate avea incidență, deoarece potrivit acestui text de lege, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, sau dacă s-a perimat, ori dacă cel ce a făcut-o a renunțat la ea. Ori, în speță, efectul încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi apreciat ca pe o anulare a declarației de creanță, deoarece Curtea nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, dispunând anularea ei, așa cum cere textul de lege invocat, ci a adoptat anumite măsuri procedurale care să nu facă de prisos măsura strămutării cauzei. Prin urmare, cursul prescripției dreptului la acțiune pentru recuperarea creanței BCR-Sucursala Bârlad a fost întrerupt prin depunerea declarației de creanță, motiv pentru care, tribunalul apreciază că și excepția prescrierii dreptului la acțiune este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Pe fond, judecătorul-sindic a constatat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 33 din Lg. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creditorul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, dovedită cu titlurile de creanță depuse la dosar, neachitată cu mai mult de 30 zile anterior cererii formulate. Totodată, patrimoniul debitoarei este caracterizat de insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, aspect dovedit și de împrejurarea că societatea s-a aflat timp de 3 ani în procedura insolvenței, perioadă în care i-a fost ridicat inclusiv dreptul de administrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC SRL Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se critică susținerile judecătorului-sindic cu privire la caracterul colectiv al procedurii insolvenței, această opinie nefiind conformă cu Legea nr. 85/2006, deoarece caracterul colectiv intervine după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii și nu înainte de această hotărâre.
În cauza de față, singura societate care a investit instanța cu o cerere introductivă de deschidere a procedurii falimentului a fost SC România SA, iar toate celelalte cereri de înscriere la masa credală au fost făcute ulterior deschiderii procedurii falimentului.
Prin încheierea nr.781/20.02.2007 pronunțată de s-a dispus anularea tuturor actelor de procedură, inclusiv sentința de deschidere a procedurii falimentului, motiv pentru care cauza a fost reîntoarsă la fond, la prima zi de înfățișare, unde instanța este investită doar cu cererea introductivă. Conform art.31 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 85/2006 există principiul colectivității și înainte de deschiderea procedurii insolvenței, doar dacă există mai multe cereri introductive din parte amai multor creditori, instanța fiind obligată să verifice acest aspect și să conexeze cererile la dosarul constituit în urma formulării primei cereri din punct de vedere cronologic. În speță, creditoarea -sucursala Bârlad nu a avut formulată o cerere separată de deschidere a procedurii falimentului, ci doar o cerere de înscriere la masa credală după deschiderea procedurii.
Astfel, arată recurenta, față de dispozițiile Legii nr. 85/2006 și ale încheierii pronunțate de, în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a -sucursala Bârlad, întrucât toate actele la care face referire instanța în sentința recurată, respectiv declarația de creanță depusă de creditoare la ribunalul Vaslui și tabelul de creanțe în care a fost înregistrată, au fost anulate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 781/20.02.2007 de strămutare a dosarului.
Conform legii anularea unui act echivalează cu lipsa lui totală, respectiv produce efecte retroactive, la momentul întocmirii actului, existând principiul de a se repune părțile în situația anterioară existenței înscrisului anulat, astfel că se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei -sucursala Bârlad.
O a doua critică adusă sentinței instanței de fond vizează excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei referitor la creanța solicitată. Deși declarația de creanță a fost depusă inițial la dosarul de la ribunalul Vaslui, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dar problema ridicată în fața instanței este întocmai anularea acestei cereri, odată cu restul actelor întocmite în dosarul de la ribunalul Vaslui, în urma soluționării cererii de strămutare.
Cu privire la mențiunea instanței de fond privind faptul că nu s-a pronunțat cu privire la anularea acestei cereri, se arată că instanța supremă nu avea cum să se pronunțe pe fiecare act în parte din dosarul de la ribunalul Vaslui, deoarece nu astfel se procedează în condițiile în care se dispune anularea tuturor actelor, ci din contră, conform dispozițiilor art. 40 alin.4 Cod pr.civilă, trebuie să menționeze actele care vor fi păstrate și nu cele pe care urmează să le anuleze.
În condițiile acestea, nefiind menționat niciun act care să fie menținut în vigoare, încheierea este pe deplin lămuritoare, adică toate acele din dosar au fost anulate. Datorită anulării cererii de creanță a creditoarei, în cauză intervin prevederile art.16 alin.2 din Decretul 167/1958, care menționează că în cazul anulării cererii nu se consideră întrerupt termenul de prescripție.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei -sucursala Bârlad și a excepției prescripției dreptului la acțiune a creditoarei, cu privire la creanța solicitată, urmând a se respinge cererea de deschiderea procedurii ca fiind promovată de o persoană fără calitate și pentru o creanță prescrisă, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele aspecte:
Judecătorul-sindic a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, procedura insolvenței având caracter colectiv în sensul Legii nr. 85/2006, procedura era deschisă și faptul că ulterior, într-o cerere de strămutare după o perioadă de timp, s-au anulat anumite acte procedurale, acestea vizează în exclusivitate creditoarea inițială și nicidecum cererile depuse de creditorii apăruți ulterior.
Nu se poate interpreta în sensul celor arătate de recurentă că singura societate care a investit instanța cu o cerere introductivă de deschidere a procedurii falimentului față de debitoarea-recurentă a fost SC România SA.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a invocată de recurenta-debitoare, în raport cu caracterul colectiv al procedurii insolvenței, apreciem că în mod just și temeinic aceasta a fost respinsă de către instanța de fond.
Se poate observa că din analiza prevederilor art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, rezultă fără echivoc faptul că tocmai caracterul colectiv al acestei proceduri nu permite închiderea procedurii doar pentru că debitorul a plătit integral creanța numai creditorului inițial, respectiv aceluia care a solicitat primul deschiderea procedurii, dacă, înainte de efectuarea acestor acte au cerut și ei deschiderea procedurii ori și-au înregistrat declarațiile de creanțe, ceea ce este important rezidă în faptul dacă debitorul este sau nu în insolvență, insolvența având caracter general față de toți creditorii, acesta nefăcând față datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
Atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate, inclusiv prin decizia nr.182/16.11.1999 pronunțată de Curtea Constituțională în raport cu vechea reglementare, dar principial situația este aceeași, procedura reorganizării judiciare și a falimentului este o procedură colectivă, unică și concursuală pentru toți creditorii, ceea ce înseamnă că renunțarea la acțiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renunțat, chiar dacă la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu și pentru ceilalți creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului față de debitor, pentru că numai astfel creditorii își vor putea recupera creanțele.
De asemenea, s-a decis că incapacitatea de plată se raportează la ansamblul obligațiilor debitorului, față de toți creditorii săi și nu doar la una sau alta dintre aceste obligații privite individual.
În condițiile în care creanța datorată de recurentă către nu a fost recuperată, rezultă că aceasta este creditor îndreptățit în recuperarea creanței sale, având calitate procesuală activă, ceea ce face ca ulterior, chiar dacă unul din creditori renunță la cererea sa, acest aspect să nu aibă efecte asupra celorlalți creditori, care au formulat cereri legale în cadrul procedurii pentru recuperarea creanțelor, așa cum s-a înregistrat SA la ribunalul Vaslui.
Instanța de fond a interpretat în mod just faptul că dreptul creditorului respectiv nu s-a prescris, deoarece la momentul depunerii declarației de creanță de către bancă nu se împlinise termenul legal de prescripție, conform prevederilor art. 3 raportat la art.16 alin.2 din Decretul nr. 167/1958.
În acest sens, încheierea nr. 781 din 20.02.2007 a, privind strămutarea, nu are incidență față de declarația de creanță și regimul juridic al acesteia, declarație ce aparține altui creditor, mai ales că instanța supremă nu s-a pronunțat asupra declarației de creanță a, ci a adoptat anumite măsuri procedurale care să nu facă fără sens măsura strămutării cauzei.
De asemenea, recurenta nu a ținut seama de dispozițiile art. 36 și 40 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, unde se arată că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție.
Instanța de fond a apreciat în mod just și legal faptul că în cauză, față de recurenta-debitoare sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 85/2006, pentru deschiderea procedurii insolvenței, creanța deținută de SA fiind certă, lichidă și exigibilă, dovedită cu titlurile de creanță depuse la dosar, iar debitoarea fiind în mod evident în insolvență comercială.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC SRL Bârlad, cu sediul în Bârlad,-, -. B,.22, jud. V, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, și sediu ales la, și, cu sediul în B,-, -.3,.7,.68, sector 3 împotriva sentinței nr. 541 din data de 5 mai 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, cu sediul în B, nr. 223,.3, sector 3, creditoarele -sucursala Bârlad, cu sediul în Bârlad,-, jud. V, SC România SA B, cu sediul în B, de, nr.15, sector 1 și sediu ales în C,-, jud. C - la avocat și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr.7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.
Președinte Judecători
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / - 2ex./29.09.2008
Dosar fond-- Tribunalul Prahova
Judecător-sindic -
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
