Alte cereri. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/CA
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinarecontestația în anulareformulată de contestatoarea - Ansilva SRL - cu sediul în T,-, -.B,.1,.7, județ T, împotriva Deciziei civile nr.601/CA/17.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL T - CABINETUL PRIMARULUI - cu sediul în T,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru contestatoare avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 26), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual; contestația în anulare este motivată și timbrată. Totodată învederează că la dosarul cauzei intimatul a depus întâmpinare, transmisă prin fax.
Întrebat fiind apărătorul contestatoare invederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat și solicită cuvântul asupra cauzei.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
Consideră că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cu privire la regimul juridic al barului și al terasei, precum și dacă prin Dispoziția nr.6710/31.08.2007 se putea dispune suspendarea întregii activități a localului, respectiv a barului odată cu suspendarea activității terasei, având în vedere că activitatea de alimentație publică în cadrul spațiului comercial este distinctă de cea a desfășurată în cadrul terasei, sens în care a formulat contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă. Mai arară că eronat instanța de recurs a apreciat că nu prezintă relevanță confiscarea veniturilor realizate din vânzări în cadrul barului, în perioada suspendării activității.
Învederează că un motiv al recursului formulat viza nelegalitatea dispoziției 2610/1997 prin care s-a dispus suspendarea activității localului, fără a se ține seama că terasa este o construcție provizorie și că activitatea de alimentație publică din cadrul barului este distinctă de cea desfășurată în cadrul terasei.
Pentru edificarea terasei nu era necesară autorizație de construire, ci doar certificat de urbanism. Arată că ilegal s-a dispus suspendarea activității și s-a dispus reautorizarea terasei pentru care exista deja un certificat de urbanism. De altfel, ulterior s-a obținut autorizație de funcționare numai în baza unui certificat de urbanism.
Apreciază că din punct de vedere al regimului juridic, nu a fost decelat de instanța de recurs regimul juridic al terasei.
Din acest punct de vedere, susține apărătorul contestatoarei, terasa este o construcție provizorie, așezată pe sol, asimilată unui bun mobil, iar nu unui bun imobil prin incorporare. Aceasta poate fi oricând strămutată, neavând fundație (aderență la sol), terasa fiind situată în afara incintei clădirii, astfel că această construcție provizorie se încadrează în excepțiile prevăzute la art.11 ale Legii nr.50/1991.
Apreciază că numai în situația în care terasa necesita autorizație de construire, se putea dispune suspendarea activității acesteia prin dispoziție emisă de primar.
Pentru motivele expuse în scris și susținute oral solicită admiterea contestației anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03.02.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA, contestatoarea - Ansilva SRL Tas olicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul T prin Primar, anularea deciziei civile nr.601/CA/17.11.2008 pronunțată de această instanță în dosarul -, indicând ca temei de drept al contestației în anulare dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă.
A susținut contestatoarea că cererea sa privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare.
Astfel, prin motivele de recurs s-a invocat faptul că pentru amenajarea terasei în litigiu nu era necesară autorizația de construire, ci doar certificatul de urbanism care este suficient pentru reînnoirea activității. Acest certificat exista la data controlului, însă, urmare a suspendării ilegale a activității, a fost obținut un al doilea certificat de urbanism cu nr.1205/26754/5.09.2007 în baza căruia s-a emis Dispoziția nr.6894/19.09.2007 prin care s-a revocat Dispoziția de suspendare a activității nr.6710/31.08.2007, recunoscându-se implicit că pentru amenajarea unei terase provizorii nu este nevoie de autorizație de construire.
A mai arătat contestatoarea că, la solicitarea sa privind vizarea autorizației de funcționare pe anul 2008 pentru unitatea de alimentație publică, Compartimentul Comercial Liberă din cadrul Primăriei T i-a comunicat se aprobă vizarea pentru anul 2008 și eliberarea autorizației de funcționare actualizată pentru incinta și se respinge funcționarea unității de alimentație publică pentru lipsa autorizației de construire. Rezultă din aceasta că nu se putea dispune suspendarea întregii activități de alimentație publică, atât pentru cât și pentru, ci doar pentru terasă.
S-a mai arătat că din Avizul terasă nr.133/3.07.2006 emis de Fundația Județeană pentru Tineret T rezultă că amenajarea terasei va consta din lucrări de suprafață, ușor demontabile, lucrări pentru care nu este necesară autorizația de construire, iar programul de funcționare a fost eliberat separat pentru terasă. De asemenea, activitățile desfășurate în cele două incinte - și terasă - sunt distincte, fiind autorizate prin autorizații de funcționare diferite.
Contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a cercetat efectiv problemele esențiale se i-au fost supuse examinării, mulțumindu-se să confirme concluziile Tribunalului Tulcea, iar lipsa motivării cu privire la regimul juridic al barului și al terasei, precum și la clarificarea faptului dacă trebuia suspendată și activitatea barului pe lângă suspendarea activității terasei (așa cum s-a procedat prin dispoziția nr.6710/31.08.2007) reprezintă o nemotivare, dar și o greșeală materială evidentă de natură să constituie obiect al contestației în anulare.
S-a mai susținut că nu au fost cercetate în întregime înscrisurile privitoare la pricină, instanța săvârșind astfel o greșeală materială în dezlegarea recursului.
Consideră contestatoarea că instanța avea obligația să analizeze și dacă între clădirea autorizată, proprietatea Fundației pentru Tineret T - în care funcționează barul, și terasă există o legătură de accesorialitate dintre un bun imobil și un bun mobil, de natură să atragă calificarea terasei ca fiind bun imobil prin destinație pentru care este necesară autorizație separată de construire.
Apreciază că instanța de recurs mai trebuia să clarifice dacă bunul mobil (terasa) este afectată sau nu exploatării bunului imobil (barul), dacă pentru activitatea desfășurată în cadrul acestor bunuri se țin gestiuni distincte și dacă în privința lor ( și terasă) există identitate de proprietari; dacă proprietarul bunului imobil (barul) a înțeles să înlăture afectațiunea bunului mobil (terasa) din sfera bunului imobil (barul); dacă terasa poate fi demontată sau mutată fără nicio deteriorare și fără afectarea destinației sau, dimpotrivă, dacă este o clădire fixă, prinsă de sol sau doar așezată pe acesta, putând fi oricând strămutată, deci un bun mobil nesusceptibil de a fi imobil prin natura sa. Apreciază că în lipsa verificării și lămuririi acestor aspecte pentru a se ajunge la concluzia dacă este necesară sau nu eliberarea unei autorizații de construire în vederea amenajării unei terase provizorii, simpla afirmație în sensul că terasa nu s-ar încadra în excepțiile prevăzute de art.11 din Legea nr.50/1991 nu poate constitui o cercetarea a motivelor de casare, în sensul legii.
Intimatul Municipiul T reprezentat de Primar, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației în anulare, învederând că motivarea contestației este una generică fără a se preciza concret care sunt motivele de casare sau modificare pe care instanța de recurs nu le-a cercetat.
Pe fond, intimatul a arătat că cererea reclamantei este nefondată, întrucât art.1 din Legea nr. 554/2004 invocat de reclamantă nu este incident în speță și atât instanța de fond cât și instanța de recurs au analizat și au reținut corect că actele a căror anulare se solicită au fost emise cu respectarea legislației în vigoare.
Analizând decizia contestată sub aspectul motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată contestația în anulare nefondată.
Astfel, prin sentința civilă nr.537/07.03.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepțiile privind tardivitatea și lipsa plângerii prealabile și a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta - "" SRL împotriva pârâtului Municipiul T prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.6710/31.08.2007 privind suspendarea activității unității de alimentație publică a reclamantei pentru perioada 5.09.2007 - 18.09.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că măsura a fost determinată de împrejurarea că petenta a solicitat obținerea autorizației de funcționare a unității de alimentație publică însă, cererea sa nu a fost avizată de către comisia de specialitate pentru faptul că documentația depusă era incompletă.
Deși s-a solicitat petentei să-și completeze documentația în vederea avizării cererii în termen de 10 zile, aceasta nu s-a conformat și nu a depus actele solicitate. Ulterior emiterii dispoziției, la data de 10 septembrie 2007, petenta a completat documentația în vederea obținerii autorizației de funcționare, comisia constatând că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea acesteia.
Instanța a motivat că nu constituie un motiv de anulare a deciziei împrejurarea că, pe perioada suspendării activității, organele gărzii financiare au confiscat suma de 4329,1 lei reprezentând venituri realizate din vânzări în perioada suspendării activității, fiindu-i aplicată reclamantei și o amendă de 6.000 lei.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta care a invocat următoarele critici:
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, conform cărora orice hotărâre trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
- instanța nu a ținut seama de faptul că la data controlului reclamanta deținea certificatul de urbanism nr.855/2006 prin care s-a aprobat amenajarea provizorie a terasei, nefiind necesară autorizație de construire pentru amenajarea unei astfel de construcții.
- instanța nu a avut în vedere faptul că dispoziția de revocare a suspendării activității a fost emisă ca urmare a obținerii unui nou certificat de urbanism, însă revocarea și-a produs efectele începând cu data emiterii dispoziției, respectiv începând cu data de 19.09.2007 și nu începând cu momentul la care s-a remediat situația, respectiv de la data de 5.09.2009, dată la care s-a eliberat noul certificat de urbanism.
Prin Decizia nr.601/CA/2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins recursul ca nefondat reținând că toate criticile aduse soluției instanței de fond nu sunt întemeiate deoarece în cauză au fost efectuate lucrări de construire a unei terase fără autorizare de construire, aspect ce a condus la suspendarea activității unității de alimentație publică în cauză prin decizia nr.6710 a intimatului pârât din data de 31.08.2007, începând cu data de 05.09.2007 și până la remedierea situației.
Instanța de recurs a reținut că motivul ce vizează împrejurarea că desființarea unui act are loc la data îndeplinirii condiției pentru care s-a impus suspendarea și nu de la data emiterii dispoziției de revocare nu este fondat deoarece condiția s-a constatat a fi îndeplinită doar la data emiterii dispoziției respective, iar riscul desfășurării unei activități în speță de către recurenta reclamantă în perioada respectivă îi aparține și nu este de natură aoe xonera de consecințe.
În aceste condiții, consideră instanța de control, împrejurarea că acesteia i-a fost confiscată suma de 4329,1 lei reprezentând venituri realizate din vânzări în perioada suspendării activității și i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 6.000 lei nu se poate constitui, așa cum corect a statuat și instanța de fond, într-un motiv de anulare a Dispoziției nr.6710 emisă re intimatul pârât.
În ceea ce privește susținerea că în cauză recurenta reclamantă nu ar fi avut nevoie de eliberarea unei autorizații de construire, s-a motivat că art.11 din Legea nr.50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, stipulează în mod expres și limitativ cazurile de excepție, arătând că se pot executa fără autorizație de construire lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
În cauza dedusă judecății nu ne aflăm în niciuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor pentru a nu fi necesară eliberarea unei autorizații de construire, recurenta reclamantă procedând la amenajarea unei terase, respectiv construirea acesteia, astfel că aserțiunile recurentei în sensul că ar fi o construcție "provizorie" nu au nici o relevanță.
Raportat la considerentele expuse si analizate, Curtea a concluzionat că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală.
Potrivit disp. art.318 Cod de procedură civilă, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
În cauză, contestatoarea invocă atât nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, cât și faptul că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În ceea ce privește primul motiv, Curtea constată, din examinarea considerentelor deciziei contestate raportat la motivele de recurs invocate, că instanța de recurs a analizat toate criticile aduse hotărârii de fond, neputându-se reține vreo omisiune în acest sens.
Astfel, instanța de recurs a motivat că pentru amenajarea terasei în discuție era necesară obținerea autorizației de construire întrucât art.11 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții stipulează în mod expres și limitativ cazurile de excepție, ori, în cauză recurenta reclamantă nu se încadrează în aceste excepții, fiind vorba de amenajarea unei terase, respectiv construirea acesteia, aserțiunile acesteia în sensul că ar fi o construcție "provizorie" neavând nicio relevanță.
Instanța de recurs a motivat, de asemenea, că revocarea măsurii de suspendare s-a dispus la momentul la care s-a constatat a fi îndeplinită condiția impusă de organul de control, iar acest moment coincide cu data emiterii dispoziției respective, astfel încât, riscul desfășurării unei activități de către recurenta reclamantă în perioada respectivă îi aparține și nu este de natură aoe xonera de consecințe.
Se constată că recurenta nu a invocat prin motivele de recurs aspecte referitoare la regimul juridic al barului și al terasei, precum și la activitatea distinctă a acestora și nici nu a criticat suspendarea activității barului pentru cauze ce țineau de neregularitățile amenajării terasei. Singurele aspecte învederate vizau împrejurarea că pentru amenajarea terasei nu era necesară autorizația de construire ci doar certificatul de urbanism, certificat care exista la momentul controlului, iar dispoziția de revocare trebuia să-și producă efectele începând cu data obținerii noului certificat de urbanism și nu de la momentul ulterior al emiterii dispoziției. Ori, cu privire la aceste aspecte instanța de recurs s-a pronunțat în mod expres, neputându-se reține vreo omisiune, astfel că nemulțumirile părții cu privire la soluția adoptată nu pot fi valorificate pe această cale extraordinară.
Referitor la susținerea contestatoarei privind o eventuală greșeală materială, Curtea reține că dezlegarea dată nu poate fi apreciată ca fiind rezultatul unei erori în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată. Ori, din motivele care au stat la baza pronunțării deciziei nu rezultă că instanța de recurs a confundat elemente importante sau date materiale ce determină soluția pronunțată, ci soluția sa a fost fundamentată pe probele administrate și pe dispozițiile legale incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de contestatoare sunt nefondate, urmează a respinge contestația în anulare ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestațiaîn anulare formulată de contestatoarea - Ansilva SRL - cu sediul în T,-, -.B,.1,.7, județ T, împotriva Deciziei civile nr.601/CA/17.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL T - CABINETUL PRIMARULUI - cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. dec. jud. -
2 ex/02.04.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
