Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 106/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/CA
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios - administrativ formulat de recurenții reclamanți, A, A, A, - prin, reprezentantul funcționarilor din cadrul AJOFM - toți cu domiciliul ales în T,- județul T, împotrivaSentinței civile nr. 37 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că la dosarul cauzei recurenții reclamanți au depus înscris prin care desemnează pe să îi reprezinte în instanță; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții, -, -, -,,și, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, au solicitat anularea actului emis de pârâtă, concretizat prin adresa nr.13590/12.11.2008 prin care li se refuză acordarea tichetelor de masă solicitate; obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/09.07.1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând cu luna ianuarie 2004, actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate și acordarea pe viitor a acestor tichete de masă.
În motivarea acțiunii, au arătat reclamanții că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiunilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".
Reclamanții au susținut că atâta timp cât se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc.), acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față, sectorul bugetar.
S-a mai susținut că acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a sa, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Posibilitatea acordării tichetelor în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este nejustificată. Astfel, pur și simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Potrivit art.1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debitele creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998, apreciază că s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în anul 1950.
Legea nr.142/1998 a prevăzut și pentru salariații din unitățile bugetare dreptul de a primi tichete de masă, însă în cazul reclamanților acest drept nu a fost acordat, creându-se astfel o gravă discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar. Au mai susținut că prin legile bugetului de stat s-a restrâns dreptul instituit de Legea nr.142/1998, iar prin aplicarea acestei legi, doar la unele categorii de salariați din domeniul bugetar se încalcă dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitate și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice.
În calitate de salariat, funcționar public la o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, avea și are în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă.
Prin înscrierea unor asemenea alocații i se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-i asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu a avut dreptul la asemenea tichete.
La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție al salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Indiferent că sunt sau nu, prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, pârâți-angajatori au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, respectivele tichete, reprezentând măsuri de protecție ale reclamantei în calitate de salariat în sector bugetar.
Luând în considerare termenul de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958, au solicitat acordarea acestui drept începând cu luna ianuarie 2004.
În dovedire, reclamanții au depus la dosarul cauzei în copie: adresa nr.13590/12.11.2008 și practică judiciară.
Cu adresa nr.15458/21.12.2008 pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tac omunicat că reclamanții și au calitatea de personal contractual, ceilalți reclamanți sunt funcționari publici.
Prin Sentința civilă nr.30/09 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, s-a disjuns acțiunea formulată de ceilalți reclamanți și s-a trimis cauza spre completă soluționare completului de contencios administrativ, unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.37 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea - secția de contencios-administrativ s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea acestuia ca, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
A mai reținut prima instanță că nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, -, -, -, - prin, reprezentantul funcționarilor din cadrul AFOFM T, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- greșit s-a respins acțiunea reclamanților reținându-se că Legea nr.142/1998 nu stabilește imperativ obligația angajatorului de a acorda drepturile solicitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație; prin aplicarea discriminatorie a legii susmenționate s-ar încălca în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii. Legea nr. 142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv în unitățile bugetare, însă, în mod surprinzător și inechitabil, s-a "ocolit" acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații instituțiilor bugetare, fiind acordate doar anumitor categorii de salariați (în unele instituții aceste tichete de masă fiind acordate), s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituția României, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
- soluția pronunțată ar conduce la apariția unei discriminări între funcționarii publici al căror statut general este reglementat de Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravenind astfel dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituția României republicată, potrivit cărora, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
În drept, au invocat dispozițiile art.299 - 316 din Codul d e procedură civilă.
Intimata pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată căeste nefondat.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă reținând că acordarea acestora constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație, condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale.
Nu se poate susține că neacordarea acestui beneficiu constituie o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său. Prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
De asemenea, potrivit OG nr.137/2000, sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane. Ori, nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii în cauză, situație care presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. Recurenții nu au dovedit discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurenții reclamanți, A, A, A, - prin, reprezentantul funcționarilor din cadrul AJOFM - toți cu domiciliul ales în T,- județul T, împotriva Sentinței civile nr. 37 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - cu sediul în T,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.- -
2 ex/29.04.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
