Alte cereri. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/CA
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ formulat de recurenții reclamanți, -, -, - toți cu domiciliul ales în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 255 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T - cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea depusă la data de 14.10.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanții, -, -, -, - au chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv, aferentă perioadei 01.11.2005 - 01.01.2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajați ai Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T, având calitatea de funcționari publici.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Au susținut reclamanții că în cauză sunt relevante punctele nr.9.2 și 31.1 din ordin, la emiterea căruia a fost avută în vedere Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, OUG nr.192/2000 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.63/2003 și HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, Ordonanța nr.137/2000 art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și cap.V din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Astfel, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de îndemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor județene și consiliilor locale.
Cuantumul acestei indemnizații de dispozitiv de 25% din salariul de bază, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, ca urmare a prevederilor OG nr.137/200o privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci, dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament economic, salarial, a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și în cazul autorității publice locale și se respectă principiul asigurării, de fiecare ordonator principal de credite, a gestiunii sistemului de salarizare.
Astfel, sporul prevăzut într-un ordin al Ministerului Administrației și Internelor, care are competența de reglementare în domeniul administrației publice locale, se regăsește în categoria "alte sporuri", prevăzute în art.4 alin.2 din OUG nr.92/2004.
Îndemnizația de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului, înlăturându-se astfel discriminarea în ceea ce privește acordarea drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister și instituie un tratament egal între salariații acestuia.
Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție.
A acorda indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor ar conduce la o gravă diferențiere în radul funcționarilor publici din prefecturi și cei din consiliile locale și județene, deși toate categoriile sunt salarizate în baza acelorași acte normative, beneficiind de aceleași drepturi salariale, grile sporuri, premii.
Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor T, gestionează resursele umane, materiale, financiare la nivel de comunitate "asigură dezvoltarea comunității locale, implementează strategii și proiecte, este instituție care gestionează fonduri europene de dezvoltare locală, gestionează eventuale stări provocate de situații de criză, de urgență și de necesitate.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.2558 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor T, reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale.
Din coroborarea dispozițiilor legale s-a constatat că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Pârâtul face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
Acest fapt reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsurile de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul târâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrație publică locală.
Că este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că aceasta nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
S-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța a interpretat greșit obiectul cererii, pronunțându-se asupra dreptului la acordarea indemnizației de dispozitiv și nu asupra plăților restante generate de acest drept, drepturi salariale solicitate de la data nașterii sau în termenul general de prescripție în condițiile în care dreptul le-a fost recunoscut prin Sentința civilă nr. 1517/2008 a Tribunalului Tulcea.
În drept, au invocat dispozițiile art. 299-316 don Codul d e procedură civilă și art.166 alin.1 din Codul Muncii.
4.Întâmpinare
Intimatul pârât, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv, aferentă perioadei01.11.2005 - 01.01.2008, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății, invocându-se în susținerea cererii Sentința civilă nr. 1517/2008 a Tribunalului Tulcea prin care le-a fost recunoscut dreptul la plata indemnizației de dispozitiv începând cu 1.01.2008 și în continuare.
Din evidențele informatizate ale curții rezultă că Sentința civilă nr. 1517/2008 a Tribunalului Tulcea invocată de recurenți a fost modificată prin Decizia civilă nr.31/CA/2009 a Curții de Apel Constanța în sensul respingerii acțiunii reclamanților astfel că nu poate constitui temei juridic al acordării drepturilor pretinse pe o perioadă de 3 ani anteriori pronunțării acestei hotărâri judecătorești.
Așa cum rezultă din prevederile art.1 dinLegea nr.138/1999dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit art.47 și 49 din același act normativ, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: " Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Concluzionând curtea reține că instanța de fond a reținut din coroborarea dispozițiilor legale enunțate mai sus că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința lor.
Față de considerentele expuse mai sus Curtea apreciază hotărârea tribunalului ca fiind temeinică și legală, criticile aduse de recurenți nefiind de natură să ducă la modificarea ei motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurenții reclamanți, -, -, - toți cu domiciliul ales în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr.255 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T - cu sediul în T,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red dec. jud. NC
2 ex/9.04.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
