Alte cereri. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1073
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.1366/04.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C-
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuentul, lipsă, avocat, lipsă fiind intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei de către Curtea de APEL TIMIȘOARA față de dispozițiile art.323 alin.2 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
Reprezentanta revizuentului pune concluzii de declinare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1200/12.09.08 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C - S și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 12.09.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului C-S și înregistrată sub nr.2068/115/20.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în 22 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare, actualizate în raport cu rata inflației până la data plății, începând cu data de 01 aprilie 2004.
S-a reținut de către prima instanță că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 47 dosar). Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art.117 din Legea nr.188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Se învederează că reclamantul, fiind încadrat ca funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat. Reclamantul, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși s-a adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 38-40). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
Se menționează în motivarea sentinței că nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008. În considerentele sentinței se arată că aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006. În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art.7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Se arata ca fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Totuși, instanța precizează în sentința pronunțată că nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție. Se învederează ca revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îl îndrituiește pe reclamant la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins acest petit întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul C-S și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant împotriva Autorității de Sănătate Publică C-
Prin decizia civilă nr.1366/04.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-s-a admis recursul pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C-S în contradictoriu cu reclamantul - intimat împotriva sentinței civile nr.1200/12.09.2008 a Tribunalului C-S, s-a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut următoarele:
Că prevederile Legii nr.188/1999, în articolul 31 alin.1, prevede ca pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În acord cu art.31 alin 3 din Legea nr.188 din 1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
OG nr.6 din 2007 prevede în art.3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În prezent nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188 din 1999. Or, trebuie să observam că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554 din 2004 cererea de chemare în judecata prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
vreme nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune pe de o pare obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport de diferite criterii, ceea ce ar veni în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr.820 din 2008, instanțele judecătorești neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. Totodată trebuie să reținem dispoziția legiuitorului, expres menționata în art.31 alin.3 din Legea nr.188 din 1999, conform căreia salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Reținând considerentele mai sus expuse, față de prevederile mai sus menționate Curtea a admis recursul declarat de către recurenta pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică C-S în contradictoriu cu reclamantul intimat împotriva sentinței civile nr.1200/12.09.2008 a Tribunalului C-S și pe cale de consecință a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, pe fond, respingerea cererii de recurs, iar pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de revizuire se arată că, în raport cu considerațiile de drept în baza cărora a fost formulată prezenta cerere, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 alin.2 Cod procedură civilă, ulterior judecării cererii de recurs a intrat în posesia mai multor hotărâri judecătorești prin care aceeași instanță de recurs, în unele cazuri același complet, a admis acțiunile având același obiect, în care părți au fost salariații aceleiași pârâte, respingând cererile de recurs formulate de Autoritatea de Sănătate Publică C-
Consideră că instanța de recurs a pronunțat o decizie netemeinică și nelegală, vădit discriminatorie în ceea ce îl privește pe revizuent, în condițiile în care același complet, anterior a constatat că sunt neîntemeiate cererile de recurs, formulate de pârâtă și a admis toate acțiunile având același obiect.
Se mai arată că, chiar dacă jurisprudența nu constituie izvor de drept în sistemul de drept român, instanța de recurs trebuia să ia în considerare practica judiciară unitară, pe care chiar aceasta, în același complet, a creat-o la nivelul Curții de APEL TIMIȘOARA.
Precizează că nu contestă faptul că instanța de judecată este suverană în a aprecia temeinicia unei cereri, însă nu poate fi explicabilă, juridic și etic, o deliberare cu o soluție contrară când aceeași instanță de recurs cunoștea faptul că anterior a pronunțat soluții de admitere a cererilor în mai multe cauze având același obiect, în condițiile în care toții reclamanții aveau aceeași calitate, de funcționari publici, îndeplineau sarcini profesionale similare și își desfășurau activitatea la aceeași pârâtă.
Se menționează că în raport de cele arătate, consideră că nu poate exista o rațiune de interpretare a legii diferită pentru revizuent în raport cu ceilalți reclamanți, care îi sunt colegii de muncă și care au beneficiat de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în timp ce, acesta este singurul care a fost discriminat printr-o soluție finală pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală.
Astfel, consideră că instanța de recurs a avut o atitudine vădit părtinitoare față de recurenta - pârâtă, deoarece numai în cazul personal a interpretat în mod diferit legea față de considerentele care au stat la baza admiterii tuturor celorlalte cereri de chemare în judecată, context în care apreciază că este îndeplinită condiția de revizuire prevăzută de art.322 pct.7, alin.2 Cod procedură civilă, fiind soluții potrivnice date de aceeași instanță de judecată în aceeași pricină, în legătură cu persoanele reclamante având aceeași calitate, în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 alin.2 și art.324 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-S, legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului, cu privire la competența de soluționare a prezentei cereri de revizuire,Curtea de Apel constată următoarele:
Domnul a solicitat prin prezenta cerere, înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 407/59/8.04.2009, revizuirea deciziei civile nr.1366/04.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Domnul a invocat, ca motiv de revizuire, dispozițiile art. 322 alin.1 punctul 7 Cod de Procedură Civilă, text conform căruia "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: -
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;".
Curtea reține, așadar, că revizuentul a invocat, ca motiv de revizuire, existența unor hotărâri definitive potrivnice.
În privința competenței de soluționare a prezentei cereri de revizuire, Curtea precizează că, potrivit art.323 alin.2 Cod de Procedură Civilă, " în cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre".
În raport cu această dispoziție legală, competența de soluționare a cererii de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice aparține instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Întrucât în speță, cel puțin una din hotărârile potrivnice este aceea a cărei revizuire se cere - respectiv decizia civilă nr.1366/4.12.2008 - este pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, rezultă că această cerere de revizuire este de competența instanței superioare în grad Curții de APEL TIMIȘOARA, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu această motivare, având în vedere dispozițiile art.323 alin.2 Cod de Procedură Civilă, raportat la art.322 alin.1 punctul 7 Cod de Procedură Civilă, precum și dispozițiile art.158 Cod de Procedură Civilă, Curtea va declina competența de soluționare a prezentei cereri de revizuire, formulată de reclamantul, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Declină competența de soluționare a prezentei cereri de revizuire, formulată de reclamantul, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/28.10.09
TEHNORED:/28.10.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Instanța de recurs:Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători - / /
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
