Alte cereri. Decizia 1092/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1092
Camera de Consiliu de la 21 Mai 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 14 mai 2008, privind recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL R-PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr.518/05.07.2007 pronunțată de Curtea de apel Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți - -, - -- PRIN ADMINISTRATOR - SRL, - - PRIN ADMINISTRATOR - SRL și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL- DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE, reținut spre rejudecare prin decizia nr. 573 din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 21 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.2258/CF/28.04.2006 (număr nou de dosar -), reclamanta -"" - R, prin directorul general și lichidatorii judiciari -""SRL și -" "SRL a solicitat obligarea Consiliului Local al Municipiului R de a stabili pentru societățile aflate în lichidare judiciară o cotă de impozit pe clădirile nereevaluate, egală cu cea stabilită pentru clădirile reevaluate; anularea dispoziției nr.1200/07.04.2006, emisă de Primarul Municipiul R; anularea actului fiscal 4463/06.03.2006 al Direcției de impozite și taxe locale
Pârâta Primăria Municipiului Raf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive.
S-a formulat întâmpinare și de Consiliul Local al Municipiului R, invocându-se excepția lipsei calității procesuale.
Aceeași excepție a fost invocată de Direcția de impozite și taxe locale, iar Primarul Municipiului Rai nvocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Prin încheierea din 26.10.2006, Tribunalul Neamța înlocuit pârâta Primăria Municipiului R cu pârâtul Municipiul R, prin Primar.
Prin sentința civilă nr.25/CF din 22.03.2007, Tribunalul Neamța admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului R; a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția de Impozite și Taxe Locale; a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Municipiul R și Direcția de Impozite și Taxe Locale, desființând dispoziția nr.1200/07.04.2006, emisă de Primarul municipiului R și anulând actul fiscal din 24.- emis de pârâta Direcția de Impozite și Taxe Locale sub nr.4463/06.03.2006; a respins capătul de cerere privind obligarea Consiliului Local al Municipiului R de a stabili pentru societățile aflate în lichidare o cotă de impozit pe clădirile nereevaluate egală cu cea stabilită pentru clădirile reevaluate.
Prin încheierea pronunțată la data de 19.04.2007, Tribunalul Neamța dispus îndreptarea omisiunilor din cuprinsul sentinței civile nr.25/CF/22.03.2007, în sensul că în loc de "anulează actul fiscal" se va dispune "anulează în parte actul fiscal", iar după nr.4463/06.03.2006 și înainte de "respinge cererea reclamantei", s-a inclus ". Pentru suma de 1.061.965 RON, reprezentând impozit pe clădiri și 157.401 RON, reprezentând accesorii și menține celelalte dispoziții ale actului fiscal".
Tribunalul Neamța reținut la pronunțarea sentinței că reclamanta se află în procedura reorganizării și falimentului, așa încât se află în imposibilitate de a efectua legal reevaluarea clădirilor aflate în patrimoniul său.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâtul Municipiul Rad eclarat recurs, prin care a solicitat casarea în parte a sentinței, referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale a Direcției de Impozite și Taxe Locale, desființarea dispoziției nr.1200/2006 și anularea în parte a actului fiscal nr.4463/2006.
În motivele de recurs s-a arătat că aplicarea cotei de impozitare de 15%
s-a făcut cu respectarea prevederilor Codului fiscal și HCL 80/2005 și că nu sunt aplicabile speței prevederile art.1 alin.6 din HG 1553/2003, deoarece suma de 1.061.965 lei reprezintă chiar cota de impozit aplicată clădirilor din patrimoniul reclamantei.
Mai mult, s-a motivat că HCL 80/2005 nu a fost atacată în justiție de nici o persoană interesată și a primit avizul de legalitate al Prefectului Județului
A susținut recurenta pârâtă că actul fiscal încheiat la 24.02.2006 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.118 alin.4 Cod pr.civilă, reclamanta aflându-se în reorganizare, și nu în stare de faliment, iar la calcularea accesoriilor s-au avut în vedere dispozițiile art.37 din legea 64/1995.
Prin decizia civilă nr.518/05.07.2007, Curtea de apel Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis recursul declarat de recurentul pârât Municipiul R, reprezentat prin Primar, a modificat în parte sentința civilă nr.25/CF/22.03.2007 a Tribunalului Neamț, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 19.04.2007 a Tribunalului Neamț, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Dispoziția nr.1200/07.04.2006, emisă de Primarul municipiului R și actul fiscal emis la 24.02.2006 de pârâta Direcția de Impozite și Taxe sub nr.4463/06.03.2006, pentru suma de 157.401 lei, reprezentând accesorii, fiind menținute celelalte dispoziții ale actului fiscal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Motivul de recurs referitor la obligația fiscală de bază reprezentând impozit pe clădirile nereevaluate, care fac parte din patrimoniul reclamantei, impozit stabilit pentru anul 2006 la suma de 1.061.965 lei s-a apreciat că este fondat.
S-a reținut că art.253 alin.6 Cod fiscal reglementează o singură excepție de la cota de impozit majorată în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate, respectiv clădirile care au fost amortizate potrivit legii.
Plata unei cote de impozit majorate în cazul clădirilor nereevaluate s-a considerat a fi de natură a contribui la asigurarea principiului egalității, prin aceea că pentru clădirile care nu au fost reevaluate - având, prin urmare, o valoare mai mică - impozitul se impune a fi calculat prin aplicarea unei cote majorate, astfel încât în valoare absolută să fie comparabilă cu impozitul stabilit pentru clădirile care, ca efect al reevaluării, au o valoare mai mare și pentru care este justificată aplicarea unei cote de impozit mai mici.
Curtea a apreciat că nu este fondat motivul de recurs privind plata penalităților.
S-a avut în vedere faptul că art.60 alin.7 din Legea 64/1995 republicată- invocat de pârâte - nu este aplicabil, întrucât, atât dispozițiile art.37, cât și cele ale art.60 alin.7 sunt dispoziții de drept material, care nu pot fi aplicate retroactiv.
Curtea a constatat că aplicabil în cauză este doar art.37 din Legea 64/1995 (republicată în Monitorul Oficial nr.608/1999) și, având în vedere că nu s-a invocat și dovedit situația de excepție reglementată de teza finală a textului, reclamanta nu datorează accesoriile stabilite prin decizia nr.1302/2005.
La data de 18.10.2007, -""- Raf ormulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr.518/05.07.2007, pronunțată de Curtea de apel Bacău - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr.-, întemeiată pe art.317 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă.
A motivat că procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În acest sens, a susținut că, deși societatea se afla în procedura instituită conform Legii 64/1995, nu a fost citată prin intermediul administratorului judiciar, conform dispozițiilor art.87 pct.5 Cod pr.civilă.
Contestatoarea a considerat că acest viciu de procedură nu a fost acoperit prin prezența consilierului juridic al -""-.
La data de 16 noiembrie 2007, intimatul Municipiul R, prin Primar, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
A invocat dispozițiile art.89 alin.2 Cod pr.civilă, conform cărora "înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură".
A susținut că prezența consilierului juridic al societății la apelul nominal din data de 28 iunie 2007 acoperit viciul de procedură invocat prin contestație.
Prin încheierea pronunțată la data de 07.02.2008 în dosar nr-, Curtea de apel Bacăua scos cauza de pe rol și a înaintat contestația în anulare spre soluționare Curții de APEL CRAIOVA, urmare a strămutării cauzei de către ÎCCJ.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
Prin decizia nr.573 din 26 martie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis contestația în anulare, a anulat decizia nr.518/2007 a Curții de apel Bacău și a dispus rejudecarea recursului.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.87 pct.5 Cod pr.civilă, cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar și că în speță, pentru termenul din 28 iunie 2007, procedura de citare cu lichidatorul judiciar nu a fost îndeplinită conform cu cerințele legii.
Curtea a arătat că în conformitate cu prevederile art.92 Cod pr.civilă, comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, care pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Dovezile de comunicare, de îndeplinire a procedurii cu cele două societăți, care au calitatea de administrator judiciar al -""-, respectiv -" "SRL (fila 46) și -""SRL (fila 47) atestă faptul că în speță procedura de citare a părții nu a fost îndeplinită conform cu cerințele legale.
S-a reținut că simpla mențiune făcută în procesul verbal că citația s-a afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului, fără a se arăta și apartamentul, face ca procedura să fie nulă, întrucât instanța nu poate verifica dacă afișarea s-a făcut la ușa sediului societăților citate sau pe o altă ușă.
Conform art.25 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar are ca atribuțiune conducerea activității debitorului, după cum și aceea de reprezentare a acestuia.
Așadar, lichidatorul judiciar trebuia citat conform cu cerințele art.92 Cod pr.civilă, în sensul că procedura de citare nu se putea realiza prin afișare decât în condițiile expres menționate în cuprinsul art.92 Cod pr.civilă.
S-a apreciat că nu poate fi reținută apărarea intimatei privind prezența în instanță a consilierului juridic desemnat de către -""-, deoarece conform art.40 alin.1 din OUG 86/ 2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, atribuțiunile practicienilor în insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare.
S-a reținut în esență că pentru termenul din 28 iunie 2007 procedura de citare a părților în litigiu nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale.
Asupra recursului;
Examinând motivele de recurs, probele administrate la instanța de fond și legislația aplicabilă speței, Curtea reține următoarele:
Prin actul fiscal 4463/06.03.2006, s-au stabilit în sarcina reclamantei intimate -""- R obligații fiscale reprezentând impozit pe clădiri pe anul 2006 și accesorii pentru perioada 01.11.2005 - 31.12.2005.
Autoritatea fiscală a procedat la stabilirea impozitelor și taxelor prin aplicarea unei cote de 15% asupra valorii de inventar a clădirilor din patrimoniul intimatei reclamante, incluzând în baza de calcul a impozitului pe clădiri și rețelele electrotehnice care aparțin de clădirea cu nr.2172.
Au fost calculate accesorii pe perioada 01.11.2005 - 31.12.2005, prin aplicarea prevederilor art.118 alin.4 din OG 92/2003, apreciindu-se că, potrivit acestui text, se datorează dobânzi și penalități până la data deschiderii procedurii de faliment, pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară.
La adoptarea acestei soluții, autoritatea locală cu competențe fiscale a avut în vedere HCL 80/2005, conform căreia în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate s-a propus a se aplica o cotă de impozitare de 15% din valoarea de inventar.
Motivele de recurs vizează chiar aceste două aspecte, respectiv faptul că se datorează impozit în cotă de 15% asupra valorii de inventar, conform HCL 80/2005 și că se datorează dobânzi și penalități pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare.
Curtea arată că hotărârea instanței de fond este întemeiată, motivele invocate fiind nefondate.
În conformitate cu prevederile art.253 Cod fiscal,( forma de la 01 ianuarie 2006), care reglementează calculul impozitului datorat de persoanele juridice, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5 și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat ultima reevaluare.
Această prevedere constituie dreptul comun în materia impozitului pe clădiri.
În ceea ce privește societățile comerciale aflate în stare de reorganizare judiciară sau lichidare, Codul fiscal nu conține o reglementare specială, așa încât sunt aplicabile în materia reevaluării normele prevăzute în HG 1553/2003, în vigoare la data când s-au stabilit obligațiile fiscale de către recurentă.
Astfel, conform art.1 alin. 6 al acestui act normativ, societățile aflate în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, conform Legii 64/1995, nu vor proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale prevăzute la alin.1 al textului.
Curtea apreciază că prin textul menționat mai sus, s-a introdus o interdicție de reevaluare și ca urmare nu se pot aplica prevederile art.253 alin.6 Cod fiscal, ci se aplică norma comună conținută în art.253 alin.2 Cod fiscal.
Curtea precizează că în cuprinsul art.253 Cod fiscal se face referire la valoarea clădirilor reevaluate conform prevederilor legale în vigoare.
Ori, în speța de față nu a fost posibilă o reevaluare a clădirilor, înseși prevederile legale în vigoare cu privire la reevaluare conținând o normă prohibitivă legată de acest aspect.
Această prevedere se circumscrie modului în care legiuitorul român a conceput procedura reorganizării și a lichidării judiciare, instituindu-se norme de protecție față de debitorul aflat în dificultate financiară și de asemenea pentru a proteja pe ceilalți creditori.
Curtea arată că nu se dreptul autorității de a stabili impozite și taxe locale pentru clădirile nereevaluate, însă se pune în discuție în cauza de față aplicabilitatea normei instituită în art.1 alin.6 din HG 1553/2003.
Însuși Codul fiscal conține în art.253 alin.5 noțiunea de clădire reevaluată, conform prevederilor legale în vigoare.
Ori, așa cum s-a explicat mai sus, în cazul societăților comerciale aflate în procedura reorganizării judiciare și a falimentului nu mai este posibilă reevaluarea patrimoniului, dat fiind că acest tip de societăți nu mai află în stare normală de funcționare.
Societățile comerciale aflate în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului au un mod de funcționare atipic, derogatoriu de la dreptul comun în materie, organele care aplică procedura fiind instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, scopul funcționării acestora fiind realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste operațiuni, între aceștia fiind creditorii.
Curtea precizează că în prezenta cauză nu se pune în discuție legalitatea HCL 80/2005, ci numai inaplicabilitatea ei în speță, motivat de împrejurările legale mai sus expuse.
În ceea ce privește majorările de întârziere, dezlegarea dată de instanța de fond este temeinică și legală, fiind aplicabile în speță prev.art.37 din legea 64/1995, care reglementa procedura lichidării judiciare și a falimentului la data când s-a deschis această procedură.
Art. 37 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data calculării obligațiilor fiscale, prevedea că de la data deschiderii procedurii nicio o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate.
Creanțele de natură fiscală, cum sunt și cele privind taxele și impozitele locale sunt creanțe negarantate și dacă pentru creanțele existente la data deschiderii procedurii nu se pot adăuga nici un fel de majorări, dobânzi, penalități sau cheltuieli, cu atât mai mult pentru creanțele născute ulterior nu pot fi adăugate astfel de datorii accesorii.
În acest sens sunt și prevederile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, care dispun că nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute ulterior datei deschiderii procedurii, simplificate sau generale, în cazul în care nici un un plan de reorganizare nu este confirmat.
În cauza de față creditorul fiscal nu a dovedit că există un plan de reorganizare confirmat care să cuprindă accesoriile pentru creanțele născute ulterior datei deschiderii procedurii așa încât nu se datorează accesorii la sumele stabilite cu titlu de impozite locale, de către un debitor aflat în procedura lichidării judiciare și a falimentului.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta decizie, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul R, prin primar, sentința Tribunalului Neamț fiind legală și temeinică.
În baza art.274 Cod pr.civilă, se va admite cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor ocazionate de judecata prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL R-PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr.518/05.07.2007 pronunțată de Curtea de apel Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 5959 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
LF/ 2 ex/07.07.2008
Jud.fond:
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
