Alte cereri. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/CA
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 2244/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu domiciliul în T,-, având ca obiect constatare nulitate absolută decizie de impunere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.03.2009, fiind consemnate în încheiere de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.03.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea sub nr. 2164/88711.08.2008, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei de imputare cu nr. -/09.07.2007 întocmită de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T precum și suspendarea executării deciziei până la soluționarea litigiului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 iulie 2006, fost încadrată în statul de organizare al T în funcția de agent operativ la compartimentul serviciu.
În perioada 24.07.2006 - 22.09.2006 a urmat cursul de inițiere în carieră a agenților poliției de frontieră proveniți din sursă externă.
Începând cu 07.05.2007 a solicitat încetarea reporturilor de serviciu în temeiul art. 69 lit. d din Legea nr. 360/2002 și, ulterior, i s-a imputat suma de 11.090,70 lei prin decizia sus - menționată.
Reclamanta consideră că decizia de imputare a fost întocmită cu nerespectarea prevederilor legale întrucât temeiul juridic al acesteia îl constituie OG nr.121/28.08.1998 privind răspunderea materială a militarilor, act normativ ce nu i se poate aplica, dat fiind statutul său de funcționar public civil.
În ceea ce privește suma ce face obiectul deciziei de imputare, s-a susținut că trebuie restituite doar drepturile salariale efectiv primite pe perioada cursului de inițiere, 24 iulie 2006 - 22 septembrie 2006 iar pentru celelalte perioade 15.07.2006 - 24.07.2006 și 23.09.2006 - 7.05.2007 nu i se pot imputa în lipsa unui temei juridic.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: Decizia de imputare nr. -/9.07.2007; adresa către T din 10.06.2008; răspunsul T cu nr. CR -/19.06.2008; adresă către din 30.06.2008; adresă nr. -/4.08.2008 a T și adeverința de vechime cu nr. -/10.07.2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile prescripției introducerii plângerii prealabile cât și cea a tardivității introducerii acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Referitor la prima excepție, a arătat că reclamantei i-a fost comunicată Decizia de imputare la 12.07.2007 cu recomandata 11338, iar aceasta a contestat-o la 3.07.2008, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dar și a celui de 6 luni prevăzut de alin. 7 al aceluiași articol.
În ce privește cea de-a doua excepție, a arătat că a fost depășit și termenul de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 11 al. 2 din lege, acesta fiind un termen de decădere.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamanta a fost angajata instituției în perioada 15.07.2006 - 7.05.2007, iar la data de 2.05.2007, prin raportul nr. - a solicitat încetarea raporturilor de serviciu începând cu 7.05.2007.
Fiind încadrată din sursă externă, a semnat, în conformitate cu art. 25 al. 5 din nr.300/2004 un angajament cu nr.5/-/VII/8 din 24.08.2006 prin care se obliga să restituie cheltuielile suportate de pe timpul cursului de inițiere, în caz de neîndeplinire a serviciului pe o perioadă de minim 5 ani.
Prin adresa nr. -/5.04.2006 și adresa nr. -/19.01.2007, s-a comunicat reclamantei că în cursurile de carieră organizate pe module sunt incluse și perioadele de stagiu la unități.
Datorită faptului că reclamantei i-au încetat raporturile de serviciu din motive imputabile, pentru recuperarea prejudiciului a fost emisă Decizia de imputare nr. -/ 09.07.20078, care i-a fost comunicată la 12.07.2007 prin scrisoarea recomandată nr. 11338.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse la dosar decizia de imputare, procesul - verbal de cercetare administrativă nr. -/ 05.07.2007; baza de calcul a drepturilor bănești; corespondența de comunicare a deciziei de imputare; raportul nr. -/ 02.05.2007; angajamentul reclamantei nr. S/-; adresele nr. -/ 05.04.2006 și nr. -/ 19.01.2006; contestația nr.-/ 03.07.2008 și răspunsul la contestație nr.-/ 04.08.2008.
Prin Sentința civilă nr. 2244/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaau fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârât. A fost admisă în parte cererea reclamantei și s-a dispus anularea în parte a Deciziei de imputare nr. -/ 09.07.2007 numai în ce o privește pe reclamantă. A fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să fie obligată reclamanta să restituie un procent de 70,83 % din suma totală a drepturilor salariale efectiv primite în perioada celor 45 zile de curs cât și a sumei de 125,70 lei reprezentând cheltuieli de transport dus - întors. A fost respinsă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârât, reținând că, excepția prescripției termenului de 6 luni și de decădere de 1 an nu este întemeiată, întrucât decizia de imputare (act administrativ unilateral) nu i-a fost comunicată reclamantei sub semnătură, cum cer dispozițiile art. 30 al. 1 din nr.OG 121/28 august 1998, în raport de care să se fi calculat termenul de 30 zile pentru exercitarea căii de atac, respectiv contestația.
Instanța a constatat că decizia a fost comunicată la domiciliul mamei acesteia, iar în perioada mai 2007 - februarie 2008 reclamanta a fost plecată din țară, astfel că nu avut cunoștință de aceasta.
A mai arătat tribunalul că reclamanta a aflat despre actul emis împotriva sa cu ocazia începerii executării, formulând plângere prealabilă la 10 iunie 2008, iar cererea de chemare în judecată 11 august 2008, deci fără a depăși termenul de 6 luni și nici pe cel de 1 an, mai ales că au fost motive temeinice pentru care nu a putut lua la cunoștință în timp util de decizia de imputare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că decizia este întemeiată în parte, în sensul că reclamanta are obligația de a restitui numai sumele de bani primite pe durata desfășurării cursurilor pe care le-a urmat (primul modul) cât și cheltuielile de transport dus - întors.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Statutul polițistului, în primul an de activitate polițiștii trebuie să urmeze un curs de formare, iar formele și durata sunt stabilite prin ordin al ministrului de resort.
Perioada de curs stabilită pentru persoanele încadrate din sursă externă, cum este cazul reclamatei, a fost stabilită la 6 luni în primul an de activitate, împărțită în două module, unul de 2 luni și următorul de 4 luni.
Conform Ordinului 300/2004, perioada în care se desfășoară cursul se poate suprapune atât cu perioada de stagiu sau de probă, cât și cu perioada de tutelă profesională, însă nu are nici o legătură și nu se confundă cu aceste noțiuni distinct reglementate.
Reclamanta a fost încadrată la 15 iulie 2006, și încetat raporturile de serviciu la 7 mai 2007, perioadă în care și-a încasat salariul cuvenit.
Cu privire la drepturile salariale ce trebuie restituite, au fost avute în vedere dispozițiile art. 25 pct. 5 din 300/2004, potrivit cu care persoana care urmează cursuri de pregătire este obligată să se angajeze în scris, înaintea începerii cursurilor, că va lucra în cadrul instituției, la terminarea programelor, pe o perioadă în funcție de durata cursurilor, în cazul în speță pentru 28 - 60 zile, 2 ani. La stabilirea duratei angajamentului se ia în calcul numai numărul total de zile de pregătire desfășurat prin scoaterea din activitate.
s-a desfășurat de luni până vineri, în perioada 24 iulie 2006 - 22 septembrie 2006, ceea ce înseamnă un total de 45 zile de curs, iar durata angajamentului nu este de 6 ani, ci de 2 ani.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 23 din nr. 1122/2006, drepturile salariale primite pe perioada cursurilor de pregătire în vederea restituirii vor fi calculate proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 2 ani, ceea ce însemnă că, urmând 45 zile cursul, lucrând 7 luni, au rămas nelucrate 17 luni, astfel că va trebui să restituie suma drepturilor încasate pe perioada de curs, în procent de 70,83%.
Tribunalul a apreciat că angajamentul semnat de reclamantă la 18.07.2006 prin care se obliga să îndeplinească serviciul pe o perioadă de 5 ani în unitate nu are relevanță juridică, întrucât nu este o obligație instituită de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontierăcare a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În referire la cele două excepții invocate, a prescripției introducerii plângerii prealabile și a tardivității introducerii acțiunii recurentul a arătat că Decizia de imputare a fost emisă la 09.07.2007 și i-a fost comunicată reclamantei la data de 12.07.2007 prin scrisoarea recomandată nr. 11338, acesta formulând contestație la data de 03.07.2008 iar acțiunea în instanță a fost promovată la data de 11.08.2008. Prin urmare, în mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins ca nefondate cele două excepții.
Pe fondul cauzei, recurentul pârât a arătat în referire la primul punct din cererea de chemare în judecată, că prevederile art. 9 din Ordonanța nr. 121/28.08.1998 privind răspunderea materială a militarilor se aplică și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art.2 din actul normativ menționat, în conformitate cu art. 63 alin.(1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
În ce privește al doilea punct din cererea de chemare în judecată, recurentul pârât a arătat că reclamanta a fost angajata instituției în perioada 15.07.2006 - 07.05.2007. În data de 02.05.2007 prin raportul nr. - reclamanta a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu instituția începând cu data de 07.05.2007.
Reclamanta fiind încadrată din sursă externă a semnat, în conformitate cu art. 25 alin.(5) din Ordinul MAI nr.300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, un angajament cu nr. S/-/VII/8 din 24.08.2006 prin care se obligă să restituie cheltuielile suportate de MIRA pe timpul cursului de inițiere, în caz de neîndeplinire a serviciului pe o perioadă de minim 5 ani.
Potrivit art. 10 alin.(2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului "în primul an de activitate, polițiștii încadrați direct trebuie să urmeze un curs de formare în instituțiile de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor".
Perioada cursului de formare nu este stabilită de Legea nr. 360/2002, ea fiind reglementată de ordine și dispoziții interne.
A mai arătat recurentul că în cererea de chemare în judecată, reclamanta face o confuzie între perioada de stagiu prevăzută la art. 21 alin.2 și perioada cursului de formare prevăzut de art. 10 alin.(2) din Legea nr. 360/2002. Perioada de stagiu nu are nicio relevanță și nicio înrâurire asupra perioadei cursului de formare. Singura obligație prevăzută de lege referitoare la perioada cursului de formare este ca aceasta să fie cuprinsă într-un interval de un an de zile de la data angajării. Dar pentru a se risipi orice nelămurire cu privire la acest aspect, Direcția Financiară a Ministerului Administrației și Internelor, eșalon superior al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, cel care a organizat cursul de formare, a stabilit că în cursurile de carieră organizate pe module sunt incluse și perioadele de stagiu la unități.
Conform reglementărilor interne și anume Dispoziția Direcției Management Resurse Umane a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. - din 14.07.2006 s-a stabilit că în perioada 24.07.2006 - 31.08.2007 se va desfășura cursul de inițiere în carieră a agenților Poliției de Frontieră proveniți din sursă externă, astfel:
- 24.07.2006-22.09.2006, Modulul I - cursuri în instituțiile de învățământ;
- 25.09.2006-04.05.2007, îndeplinirea sarcinilor de serviciu și pregătirea individuală la structurile de apartenență;
- 07.05.2007-31.08.2007, Modului II - cursuri în instituțiile de învățământ.
Conform art. 23 din Ordinul MAI nr. 1122/05.01.2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/ programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate "în cazul în care, din motive imputabile lor prevăzute la art. 21 lit.b și c, polițiștii și funcționarii publici nu respectă angajamentul menționat la art. 22, vor restitui Ministerului Administrației și Internelor drepturile salariale efectiv primite pe perioada cursurilor de specializare sau perfecționare, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului, precum și celelalte drepturi materiale și bănești efectiv primite pe aceeași perioadă, cu excepția cazului în care polițiștii și funcționarii publici respectiv nu mai dețin funcții din motive neimputabile acestora sau în cazul transferului în interes de serviciu".
Întrucât la data de 07.05.2007, reclamantei i-au încetat raporturile de serviciu cu instituția din motive imputabile acesteia, pentru recuperarea prejudiciului a fost emisă Decizia de imputare nr. - din 09.07.2007 care i-a fost comunicată la data de 12.07.2007 prin scrisoare recomandată nr. 11338. Toată această procedură a fost întocmită în baza și cu respectarea întocmai a dispozițiilor, ordinelor și actelor normative în vigoare.
Intimata reclamantă legal citată a formulat întâmpinaresolicitând respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimata reclamantă a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepțiile prescripției termenului de 6 luni și de decădere de 1 an, ca neîntemeiate, reținând că decizia de imputare nu i-a fost comunicată sub semnătură, potrivit dispozițiile art. 30 alin.1 din OG nr. 121/1998, în raport de care să se fi calculat termenul de 30 de zile pentru exercitarea contestației.
În atare situație consideră reclamanta că procedura de comunicare a deciziei de imputare nu a fost îndeplinită, așa cum prevede imperativ OG nr. 121/1998, în sensul nerespectării art. 30 alin.1 și nici a art. 23 alin.3.
În perioada 4 mai 2007 - 23.02.2008, reclamanta a arătat că a fost plecată din țară, împreună cu familia, neavând posibilitatea de a lua cunoștință de emiterea acestei decizii.
Pe fondul cauzei, solicită intimata reclamantă să se constate că în mod corect are de restituit doar sumele de bani primite pe perioada cursului pe care l-a urmat, precum și cheltuielile de transport, având în vedere că a fost încadrată în perioada 15.07.2006 - 7.05.2007, perioadă în care a încasat drepturile salariale cuvenite. Iar în perioada 24.07.2006-22.09.2006 a urmat cursurile de inițiere în carieră - primul modul - de luni până vineri, adică în total 45 de zile de curs.
Cu privire la drepturile salariale încasate în perioada efectuării cursului și care trebuie restituite, arată intimata că instanța a ținut cont de prevederile art. 25 pct.5 lit.b din OMIRA 300/2004, ale art. 25 pct.7, precum și art. 23 din OMIRA 1122/2006, reținând în mod corect că drepturile salariale ce trebuia restituite, sunt cele primite pe perioada efectuării cursului, în total 45 de zile, și care vor fi calculate proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului de 2 ani, stabilind că suma trebuie restituită în procent de 70,83%.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. vor fi analizate cu prioritate excepțiile ce fac de prisos cercetarea pe fond a pricinii.
Potrivit art.11 din Legea nr.554/2004,
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut laart. 2alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Conform art. 7 din Legea nr.554/2004,
(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(7)Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Decizia de imputare nr.- a cărei nulitate a solicitat reclamanta să se constate a fost emisă de pârât la 09.07.2007 și a fost comunicată acesteia la data de 12.07.2007, conform dovezii de fila nr.45 dosar de fond.
Nu va fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia actul administrativ contestat nu i-a fost comunicat întrucât, pe de o parte, din înscrisul de la fila 45 rezultă că mama sa a semnat confirmarea de primire ( fapt recunoscut și de reclamantă ) iar pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că a adus la cunoștința angajatorului schimbarea adresei de domiciliu sau că i-a notificat acestuia adresa sau căsuța poștală la care înțelege să i se comunice corespondența.
Prin urmare în mod corect a fost comunicată decizia de imputare la ultimul domiciliu cunoscut al reclamantei. . actul unei persoane din familie, agentul a procedat în conformitate cu dispozițiile art.92 alin.3 din Codul d e procedură civilă, ce sunt aplicabile în speța de față, potrivit art.28 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 10 iunie 2008, cu mult peste termenul de 6 luni de la emiterea actului, prevăzut de art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004.
Întrucât nu au fost respectate termenele privind formularea plângerii prealabile, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.11 alin.1 din lege în vederea calculării termenului de 6 luni de introducere a cererii de anulare a actului administrativ pe rolul instanței de judecată.
Curtea a analizat însă și incidența în speță a dispozițiilor art.11 alin.2 din lege însă a constatat că și în această situație acțiunea este tardivă, întrucât termenul de un an s-a împlinit la data de 12.07.2008, iar sesizarea Tribunalului Tulceaa avut loc la data de 11.08.2008.
Prin urmare, soluția de respingere a excepției decăderii din dreptul de a formula acțiunea a fost dată cu aplicarea greșită a art.11 din Legea nr.554/2004, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul, și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 pr.civ. va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea și, în consecință, va respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată. Vor fi menținute dispozițiile referitoare la suspendarea executării actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în contencios administrativdeclarat de recurentul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 2244/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-.
Modifică în parte hotărârea în sensul că admite excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea și, în consecință, respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată.
Menține dispozițiile referitoare la suspendarea executării actului administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./27.04.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
