Alte cereri. Decizia 1206/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1206/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta, cu sediul în mun.O S,-, jud.H, împotriva sentinței nr.903/30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă prin avocat și intimatul pârât MUNICIPIUL OSp rin consilier juridic -, lipsă fiind intimata pârâtă H
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care s-a dat citire încheierii pronunțate în camera de consiliu în data de 7.12.2009 prin care s-a respins cererea de recuzare a d-nelor jud. și.
Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței criticate cu trimiterea cauzeo spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, susținând oral motivele de recurs.
Reprezentanta intimatului pârât nu se opune admiterii recursului și acțiunii formulate de reclamanta - -.
CURTEA,
Prin sentința nr. 903 pronunțată la data de 30.04.2009 de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -. - în contradictoriu cu pârâtele -. H SRL și Municipiul Ol S ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în speță este vorba de contractul nr. 3376 încheiat la data de 5.11.2006 între reclamanta -. - și pârâta -. H SRL. Obiectul acesteia îl constituie preluarea de către pârâta -. H SRL în regim de subînchiriere a gestiunii serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice pentru încălzire și apă caldă menajeră și a folosinței bunurilor imobile aferente acestuia, pe o perioadă de 20 de ani. Acest serviciu fusese concesionat reclamantei de către Consiliul Local al Municipiului Ol S prin contractul nr. 7410/1998. S-a considerat că în raport de prevederile art. 2 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 554/2004, nici reclamanta și nici pârâta nu au calitatea de autorități publice, nu au dobândit statutul de utilitate publică și nici nu au fost autorizate vreuna dintre ele să presteze serviciul public în regim de putere publică. Chiar dacă asociatul unic al reclamantei este o autoritate publică, aceasta nu este de natură a-i schimba statutul de persoană juridică de drept privat. Atât reclamanta cât și pârâta sunt în situația a doi particulari care au contractat cu privire la un serviciu public fără a avea dreptul să o facă, fapt ce nu conferă contractului calitatea de act administrativ. Cum acțiunea are ca obiect rezilierea sau anularea unui contract care nu este act administrativ, instanța a considerat-o ca fiind inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta -. - arătând că este titulara dreptului de concesiune a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice pentru încălzire și apă caldă menajeră și a folosinței bunurilor imobile aferente acestuia încheiat cu autoritatea publică locală sub nr. 7410/11.12.1998, acest contract fiind guvernat, printre altele, și de Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor care prevede interdicția de a subînchiria în tot sau în parte obiectul concesiunii, altei persoane. Aceste prevederi sunt integral preluate și de actuala reglementare a concesiunilor din OUG nr. 54/2006. În opinia recurentei, contractul astfel încheiat este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004. De asemenea, în înțelesul art. 8 din OUG nr. 34/2006, este autoritate contractantă iar prestarea serviciilor publice și achizițiile publice sunt expres nominalizate ca fiind acte administrative. Cum contractul nr. 7410/11.12.1998 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Ol S și reclamantă întrunește toate elementele unui contract administrativ fiind vorba despre delegarea gestiunii serviciului public de furnizare a energiei termice, este evident că și contractul de subînchiriere 3376/5.11.2006 trebuie să corespundă și să îndeplinească aceleași condiții prin care recurentei i s-a delegat gestiunea serviciului public. De altfel, principalul motiv pentru care s-a solicitat anularea acestui contract de subînchiriere este tocmai neîndeplinirea procedurii legale de delegare a gestiunii dar și faptul că recurenta nu era îndreptățită să se subroge în acest sens în atribuțiile autorității contractante, Consiliul Local al Municipiului Ol Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că instanța e fond a judecat cauza fără cercetarea fondului, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.
Municipiul Ol Saf ormulat întâmpinare arătând că nu se opune admiterii recursului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Astfel, judecătorul fondului a făcut o corectă și temeinică caracterizare atât a calității părților cât și a contractului ce formează obiectul cauzei prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 554/2004.
, contractul de concesionare nr. 7410/11.12.1998 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Ol S și reclamanta -. - este un act administrativ, fiind un contract încheiat de o autoritate publică care are ca obiect prestarea unui serviciu public. Această calitate nu este însă în mod automat transmisă și contractului de subînchiriere pentru prestarea aceluiași serviciu public nr. 3376/05.11.2006 încheiat între reclamanta -. - și pârâta -. H SRL. Contrar susținerilor recurentei, în acest contract, care, de altfel, formează obiectul prezentei cauze, aceasta nu are calitatea de autoritate contractată în sensul art. 8 din OUG nr. 34/2006 întrucât, pe de o parte nu este organism de drept public, fiind o societate comercială de drept privat ca oricare alta (faptul că asociatul unic este o autoritate publică neavând relevanță), iar pe de altă parte, nu a fost înființată pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial, ci dimpotrivă.
Trebuie observat faptul că în considerentele căii sale de atac, recurenta se mărginește în a motiva calificarea ca și act administrativ a contractului de concesiune nr. 7410/11.12.1998 și mai puțin în a aduce argumente ce țin de caracterul contractului de subînchiriere încheiat cu pârâta.
Potrivit definițiilor din art. 2 alin. 1 lit. b și c,autoritate publică reprezintă orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, iar actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.Cum instanța de fond a analizat atât contractul cât și calitatea părților în raport de aceste dispoziții, interpretarea fiind ferită de orice critici, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală. Contrar susținerilor recurentei, hotărârea nu conține dispoziții contradictorii potrivnice, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă iar considerentele concordă cu dispozitivul sentinței.
Așadar, contractul nr. 3376/05.11.2006 încheiat între reclamanta -. - și pârâta -. H SRL este un contract comercial încheiat între două societăți comerciale de drept privat, niciuna dintre părți neacționând în regim de putere publică care să-i confere caracterul de contract administrativ actului juridic încheiat de părți iar faptul că obiectul contractului îl reprezintă prestarea unui serviciu public nu prezintă relevanță juridică sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu sediul în O S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.903 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-5.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
