Alte cereri. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.124/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în Municipiul T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1948/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclammant -, domiciliat în M,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B, sector 6,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta solicită judecata cauzei în lipsă, conf. art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1948/CA/1.11.2007 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului drepturile bănești constând în primă de vacanță actualizată cu rata inflației până la data plății efective, pentru anii 2004, 2005 și 2006, fondurile urmând a fi asigurate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța de fond că a fost sesizată cu acțiunea formulată de reclamantul, prin care acesta a solicitat obligarea pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004, 2005 și 2006 conform art. 37 pct. 2 din Ordonanța nr. 38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
Reclamantul a învederat că are calitatea de funcționar public cu statut special (polițist) din data de 24 august 2002 și, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a mai arătat în motivarea cererii că, prin art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Pârâta Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor - B prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, dreptul la primă de concediu s-a suspendat succesiv în perioada 2004 - 2005 - 2006.
Totodată, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor Baf ormulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca în situația în care s-ar admite cererea, chematul în garanție să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare pentru plată.
Instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea formulată de, reținând că, potrivit art. 33 al.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Deși aplicare prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv printr-o serie de acte normative, nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Astfel, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați în a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente a apreciat prima instanță că reclamantului în cauză, funcționar public, i se cuvin primele de concediu aferente anilor 2004,2005 și 2006.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul a fost considerată întemeiată, deoarece, plata către reclamant a drepturilor bănești solicitate, se poate realiza numai după alimentarea cu fonduri a de către
Împotriva sentinței civile nr. 1955/CA/1.11.2007 a Tribunalului Tulceaa formulat recurs intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatara sa, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei sale prin prisma dispozițiilor legii 500/2002, interpretată eronat în accepțiunea recurentului, întrucât elaborarea bugetului unei instituții publice presupune un cumul de activități supuse cenzurii Parlamentului, sens în care au fost indicate prevederile art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 din Legea nr. 500/2002.
În esență, a reliefat recurentul că hotărârea judecătorească a cărei reformare o solicită adaugă la lege, fapt ce trimite dispozitivul acesteia în sfera netemeiniciei și nelegalității.
În drept nu s-a indicat temeiul juridic al cererii de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate instanța reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
în garanție a recurentului reprezintă o formă de intervenție forțată ce își găsește rațiunea în această materie pe principiile bugetare ce guvernează atribuțiile ordonatorilor principali de credite în relațiile de coordonare cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit prevederilor art. art. 34 din Legea 500/2002 " ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivitart. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, urmând ca în caz de divergență să hotărască Guvernul.
Este cert că din acest mecanism al constituirii unui buget rolul Ministerului Finanțelor și Economiei este esențial în a aproba fondurile necesare pentru efectiva aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești, fiind cel abilitat ca, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În aplicarea acestor dispoziții legale cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, recurentul fiind cel care, în virtutea prerogativelor sale conferite de Legea 500/2002, are aptitudinea de a aproba proiectele bugetare în cuprinsul cărora este necesar a se include sumele stabilite prin titluri executorii spre a fi acordate intimatului reclamant.
Pentru aceste considerente va fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1948/CA/1.11.2007 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în Municipiul T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1948/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclammant -, domiciliat în M,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B, sector 6,-, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința puublică, astăzi 25 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 februarie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
2ex/11.03.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
