Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.125/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de pârâta SERVICIUL PUBLIC de IMPOZITE, TAXE și alte Venituri ale LOCAL, cu sediul în localitatea C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.275 din 05 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, județul C, intimat-pârât CONSILIUL LOCAL C-ȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că intimata prin întâmpinare a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.847/2006, reclamanta - - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C-ȚA anularea procesului verbal de contravenție nr. -/07.12.2005 prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de anexa 1.5 pct.3 din nr. 480/2004.
Prin încheierea din 09.05.2006 instanța a pus în discuție incidența disp. art.4 din legea nr.554/2004 respectiv suspendarea cauzei și sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate a nr. 480/2004, anexa 1.5 pct.3, respectiv Tribunalul Constanța secția contencios administrativ.
În motivarea excepției, reclamanta a arătat, în esență, că prin instituirea taxei folosire tramă stradală de către autovehiculele transport marfă pe raza municipiului C-ța pe străzile de trafic ușor, mediu și greu, prin nr.480/2004 anexa nr.1.5 pct.3 se încalcă principiul unicității taxei, în sensul că pentru unul și același serviciu prestat unei persoane, aceasta datorează taxa o singură dată, cât și principiul justei așezări a sarcinilor fiscale consacrat de art. 56 din Constituție, stabilindu-se contribuții fiscale pentru un serviciu care nici nu există.
Mai mult, faptul de a nu achita taxă este considerat contravenție în condițiile în care potrivit dreptului fiscal neachitarea unei contribuții este sancționată prin plata de penalități și majorări de întârziere, și nicidecum prin amenzi.
La termenul de judecată din 06.11.2006 s-a dispus citarea în cauză a Consiliului Local C-ța, ca emitent al actului administrativ contestat, în considerarea disp.art.129 alin.4 Cod pr.civ.
În cauză, pârâții au depus "note scrise" prin care solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
Pe fondul excepției de nelegalitate, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul învederează că taxa a fost instituită conform legii și este o taxă specială la nivel local. Totodată precizează că nu este vorba de o dublă impunere întrucât taxa la care face referire reclamanta este taxa pe proprietate iar taxa instituită de nr.480/2004 este taxa de folosință a domeniului public. De asemenea, pârâtul a precizat că interdicția de a stabili taxe speciale având ca plătitori proprietarii ori utilizatorii de vehicule prevăzută prin norme metodologice de aplicare a Codului fiscal a fost abrogată la data de 24.02.2004.
La dosarul cauzei s-a depus documentația care a stat la baza adoptării nr. 480/2004 (file 34-55).
Prin sentința civilă nr. 275 din 5 martie 2007, Tribunalul Constanța - Secția contencios-administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâții C-ȚA cu și CONSILIUL LOCAL C-ȚA; s-a constatat nelegalitate anexei 1.5 pct.3 din nr.480/2004 emisă de Consiliul Local C în referire la taxa folosire tramă stradală de către autovehiculele transport marfă pe raza municipiului C-ța pe străzile de trafic ușor, mediu și greu.
Pentru a pronunța în acest sens, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
În speță, prin anexa 1.5 pct.3 la nr.480/2004 s-a instituit "taxa folosire tramă stradală de către autovehiculele de transport marfă pe raza municipiului C-ța pe străzile de trafic ușor mediu și greu", taxă datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă pentru circulația pe anumite străzi, în funcție de masa totală maxim autorizată.
Potrivit art. 282 Cod fiscal, taxele speciale sunt acele taxe instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale înființate în interesul unor persoane fizice și juridice.
Art.26 alin.1 din nr.OG45/2003 privind finanțele publice locale prevede că "pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale adoptă taxe speciale", alin.2 reglementează " cuantumul taxelor speciale se stabilesc anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii", iar alin.3 prevede că "prin regulamentul aprobat de consiliile localese vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxe speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective .".
Din coroborarea prevederilor legale menționate rezultă că una din atribuțiile principale ale autorității publice locale o reprezintă instituirea impozitelor și taxelor locale, precum și a taxelor speciale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Prin urmare, Consiliul Local are obligația să stabilească, mai întâi, prin regulament, condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare a serviciilor prestate.
Susținerile pârâților că taxa specială din litigiu are ca scop menținerea și starea de funcționare a arterelor rutiere din oraș, constituind un venit cu destinație specială colectată de un serviciu public din cadrul Consiliului Local, nu justifică legalitatea taxei și nu are relevanță față de norma imperativă reglementată de disp.art. 26 din OUG nr.45/2003.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa instituită prin anexa 1.5 pct.3 din nr.480/2004 modificată este nelegală, în lipsa regulamentului aprobat de autoritatea locală în conformitate cu art. 26 alin.3 din OUG nr.45/2003.
Analizând pe cale incidentală excepția dedusă judecății, în temeiul disp.art. 4 alin 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat nelegalitatea nr.480/2004 anexa 1.5 pct.3.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, recurs pârâta Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Motivele de recurs vizează:
- concluzia instanței că ar fi necesară întroducerea regulamentului privitor la instituirea taxelor speciale prin act administrativ separat este greșită;
- instanța a soluționat excepția de nelegalitate depășind limitele învestirii acordate de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția.
- instanța a încălcat dreptul de apărare al recurentului întrucât s-a pronunțat fără a pune în discuție motivul de nelegalitate a hotărârii respectiv lipsa regulamentului.
- condițiile de legalitate ale taxei speciale sunt întrunite, putând fi pusă în discuție,eventual doar ei.
- obligația achitării taxei revine doar acelor contribuabili care, pe de o parte, folosesc rețelele de străzi pentru care există obligativitatea plății taxei iar pe de altă parte care își dau acordul la prestarea serviciului.
- taxa în speță nu se suprapune cu taxa prev. de art.215 -216 din Codul Fiscal, întrucât cea dintâi are ca obiect folosirea unei anumite părți a rețelei stradale a Municipiului C iar cea de-a II-a este un impozit pe proprietate;
- taxa în cauză este una specială, la nivel local ea fiind încasată de Serviciul Public de Impozitare, Taxe și alte venituri al Local C prin Serviciul, într-un cont distinct deschis în afara local.
Intimata petentă It SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Pe cale de excepție a invocat intimata și tardivitatea recursului întrucât hotărârea civilă a primei instanțe a fost comunicată la 26.03.2007.
Verificând excepția invocată Curtea reține că aceasta este nefondată întrucât față de data exercitării recursului (11 04 2007-data poștei),calea de atac apare ca fiind formulată în termen.
Analizând criticile aduse pe fondul hotărârii pronunțate de prima instanță, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
În accepțiunea Codului Fiscal (art.282) taxele speciale sunt acelea instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de comisiile locale pentru servicii publice locale în anumite domenii și cuantumuri, stabilite în conformitate cu prevederile OUG45/2003 privind finanțele publice locale.
Potrivit normelor metodologice aprobate prin NR.HG44/2004, condițiile și sectoarele de activitate în care se percep speciale sunt stabilite prin regulament aprobat de consiliile locale și care va cuprinde modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor beneficiare ale serviciilor respective.
Față de dispozițiile legale instituite, în mod judicios a reținut prima instanță că, pentru instituirea unei taxe speciale este necesară existența și aprobarea unui regulamentde către Consiliul local, regulament ce va trebui să cuprindă modul de organizare și funcționare a serviciilor publice și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanei beneficiare a serviciilor respective.
Nu reiese din ansamblul considerentelor în drept expuse de prima instanță că aceasta ar fi ajuns la concluzia necesității adoptării regulamentului printr-un act administrativ separat, ci că acest regulament nu reglementează complet toate elementele impuse de legea specială, necesare pentru adoptarea unei taxe speciale, el nefiind conform cu disp. art.26 alin.3 din OUG45/2003.
Referitor la a II-a critică se reține ca fiind neîntemeiată întrucât nu a rezultat din actele și lucrările dosarului depășirea limitelor învestirii, instanța de contencios administrativ fiind învestită de către instanța de fond- Judecătoria Constanța, cu cercetarea nelegalității unui act administrativ- anexa 1 pct.3 din 480/2004.
Nici critica referitoare la încălcarea dreptului de apărare nu se confirmă, întrucât instanța a analizat respectarea dispozițiilor legale ce reglementează adoptarea unei taxe speciale,iar cele reținute în legătură cu regulamentul prevăzut de lege nu reprezentau aspecte de ordine publică ce ar fi trebuit puse în discuția contradictorie a părților.
instituirii taxei este o chestiune ce nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată,cercetarea sa fiind în sarcina emitentului actului administrativ.
În legătură cu acordul dat de către cei ce folosesc rețele de străzi pentru care aceștia plătesc taxa, nu rezultă că acest acord ar fi fost exprimat debeneficiariiserviciului pentru prestarea căreia se impune plata taxei.
Nici critica referitoare la compensarea cu taxa prevăzută e art.215 - 216 din Codul Fiscal nu poate fi primită întrucât potrivit normelor metodologice această taxă deși este instituită asupra proprietății autoturismului, încasarea ei areca scop exclusiv instituirea și modernizarea drumurilor.
Nu se poate spune că taxa prevăzută de art. 215 - 216 din Codul Fiscal este în realitate un impozit pe proprietate atâta vreme cât Codul Fiscal stabilește că ea este o taxă și nu un impozit; în plus "taxa" este definită în art.2 din G 45/2003 ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către instituție publică sau un serviciu public organizat în structura unei autorități unei autorități administrative publice locale.
Nici ultima critică nu este întemeiată întrucât nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor instituite de legea specială.
Astfel nu s-a făcut dovada că această taxă specială este utilizată în scopul pentru care a fost înființată respectiv pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu înființarea serviciilor publice locale și finanțare întreținerii funcționării a acestor servicii.
Nu s-a făcut dovda că s-ar fi creat un serviciu public organizat în structura autorității publice local sau într-o altă formă și care este serviciul prestat de către acest organ administrativ în interesul persoanelor de la care încasează aceste taxe, respectiv deținătorii de autovehicule de transport.
Nefiind creat serviciul public local nici condiția instituită de legea specială referitoare la utilizarea integrală bunurilor obținute din taxe în scopurile pentru care au fost înființate nu este îndeplinită.
Pe de altă parte din nota de fundamentare rezultă că această taxă este impusă persoanelor ce dețin autovehicule de transport, fără a se preciza în sens juridic în ce constă această deținere;în acest context apare ca nedeterminată categoria de contribuabili cărora li se adresează și pe cale de consecință nerespectarea condiției impusă de legea specială referitoare la necesitatea încasării taxelor speciale de la persoanele care se folosesc de serviciile publice locale, pentru care s-au instituit taxele respective.
Față de toate cele arătate, Curtea va respinge, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de pârâta SERVICIUL PUBLIC de IMPOZITE, TAXE și alte Venituri ale LOCAL, cu sediul în localitatea C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.275 din 05 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-, județul C, intimat-pârât CONSILIUL LOCAL C-ȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29 februarie 2008
jud.fond.
red.dec.jud. - 13.03.2008
tehnored.Gref.
2ex/17.03.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
