Alte cereri. Sentința 125/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 125/CA
Ședința publică de la 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Centrul Regional de și I în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2008 care au fost cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.06.2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.209/45/17.03.2008, reclamanta Centrul Regional de și Iac hemat în judecată pârâta Consiliul de B, pentru a se constata existența aprobării tacite cu privire la autorizarea reclamantei ca formator profesional al meditorilor, în conformitate cu prevederile Legii 129/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Motivează reclamanta că la 15.11.2007 a depus la sediul pârâtei dosarul privitor la autorizarea sa, conform Hotărârii 5/2007 a Consiliului pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de, dosar atașat în copie la acțiune și primit de destinatară conform confirmării.
Urmare corespondenței purtate cu președinta instituției pârâte, a procedat la completarea documentației, în condițiile în care, fiind beneficiară a unei Diplome de acreditare a programelor de cursuri și servicii în domeniul rezolvării conflictelor, emisă de Centrul de Rezolvare a Conflictelor, la 1.03.2006, îi era aplicabilă o procedură de autorizare simplificată, raportat dispozițiilor art.5 al.1 lit. a) din cap. IV al Directivei 92/51/, însă pârâta nu s-a conformat exigențelor art.52 din Hotărârea 5/2007 sus-menționată, care o obliga a răspunde solicitantului în termenul de 30 zile prevăzut de OG27/2003.
Întrucât nici până la data introducerii acțiunii de față pârâta nu i-a comunicat dacă dosarul său s-a aflat pe lista de analiză în ședința din 3.02.2008, ori s-a amânat, nici dacă dosarul său este eventual incomplet, sau dacă i-a fost admisă cererea, consideră acțiunea sa ca fiind întemeiată.
În al doilea rând, consideră reclamanta că acțiunea sa este admisibilă și prin prisma prevederilor art.6 din OUG 27/2003, întrucât acestea își găsesc admisibilitatea și în ipoteza în care cererea persoanei interesate are ca obiect eliberarea sau reînnoirea unei autorizații de către instituția competentă, iar aceasta nu procedează la rezolvarea cererii în termenul de 30 zile de la depunere, rațiunea textului fiind aceea de sancționare a atitudinii pasive a instituției competente, instanța neavând competență în acest caz în verificarea fondului cererii, ci doar în privința respectării termenului de răspuns.
Întrucât raportat caracterului de contencios administrativ al cererii, precum și al încadrării pârâtei în categoria instituțiilor publice centrale conform art.1 și art.17 al.1 din Hotărârea nr.5/2007 a Consiliului, competența de soluționare revine acestei curți, ca primă instanță de contencios administrativ, solicită admiterea cererii sale în contradictor cu pârâta Consiliul de.
Pârâta a depus documentația ce a stat la baza cererii de autorizare în cauză, iar prin întâmpinare a invocat excepțiile de necompetență materială a instanței și de inadmisibilitate a acțiunii întemeiate pe dispozițiile OUG 27/2003 privind aprobarea tacită, întrucât Consiliul de nu se constituie ca o "autoritate publică" în sensul legii contenciosului administrativ.
Prin încheierea din 12.05.2008 Curtea a respins aceste excepții, pentru motivele acolo invocate.
Pe fondul cauzei arată pârâta că raportat dispozițiilor art.42 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de, acesta "analizează cererile depuse în ultimele 30 de zile", iar nu să soluționeze cererile "în termen de 30 zile", astfel că solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Instanța din oficiu a pus în discuția părților competența pârâtei în emiterea autorizației de formator profesional a mediatorilor, raportat dispozițiilor art.20 lit. c) și d) din Legea 192/2006.
Răspunzând acestei excepții, pârâta invocă lipsa sa de calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât competența sa recunoscută prin art.20 lit. d) din Legea 182/2006 se limitează la întocmirea și actualizarea listei furnizorilor de formare a mediatorilor ce au obținut autorizarea conform cadrului legal existent în domeniul formării profesionale a adulților, respectiv Legea 192/2000.
Reclamanta, prin concluziile depuse în cauză, consideră însă că dosarul pe care l-a depus la Consiliul de a avut ca obiect avizarea și implicit autorizarea sa,- conform dispozițiilor Hotărârii 5/2007 privind Regulamentul de organizare și funcționare a instituției pârâte -, ca formator al mediatorilor și întrucât a atașat toată documentația legală în acest sens, solicită a-i fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând prioritar excepția lipsei de calitate procesuală a pârâtei, raportat petitului acțiunii reclamantei ce vizează constatarea aprobării tacite privind avizarea și "obligarea unei entități înrudite să emită o autorizare", în sensul art.3 al.1 lit. a) din OUG 27/2003 privind aprobarea tacită (care ar include în noțiunea de autorizație "și avizele, licențele, permisele, aprobările sale, alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării"), constată excepția ca fiind întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, OUG nr.27/2003, ce se constituie ca temei juridic al acțiunii reclamantei, "reglementează procedura aprobării tacite, ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizațiilor de către autoritățile administrației publice".
Obiectul autorizației vizate prin acțiune, îl reprezenta exercitarea de reclamantă a activității de "formator profesional al mediatorilor în conformitate cu dispozițiile Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator", deși printre atribuțiile recunoscute acestei instituții, prin art.20 din lege, se regăsește doar cea privind: "d)întocmește și actualizează lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obținut autorizareaîn conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formării profesionale a adulților", pe lângă cele de promovare a activității de mediator și de reprezentare a intereselor acestora.
Ori, cadrul legal de autorizare în domeniul formării profesionale a adulților îl constituie OG 129/2000, care dă în competența Consiliului Național de Profesională a "activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională" (art.19 al.1), prin intermediul comisiilor de autorizare, ce eliberează în acest sens un "documentale cărui formă, conținut și regim de eliberare se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului educației și cercetării".
Rezultă așadar, că reclamanta se putea adresa pârâtei, doar pentru a fi trecută în lista furnizorilor de formare a mediatorilor, și numai după ce în prealabil ar fi probat obținerea acestei calități, prin parcurgerea și finalizarea procedurii de autorizare în fața comisiilor de autorizare din cadrul Consiliului Național de Profesională a, menționată anterior, Consiliul de neavând în competență efectuarea verificărilor și emiterea "documentelor" privind recunoașterea competențelor de formator profesional al reclamantei.
Este adevărat că noțiunea de "autorizație", astfel cum este definită în art.3 al.1 lit. a) din OUG 27/2003, se referă și la includerea "avizelor, licențelor, permiselor, aprobărilor" premergătoare etapei autorizării, dar cu condiția implicită ca acestea să fie date în competența autorității administrației publice emitente a autorizației. Așa fiind instanța nu poate reține susținerea reclamantei, privind posibilitatea obligării în acest cadru procesual, a "unei entități înrudite", a emite o autorizație în sensul legii, în condițiile în care autoritatea administrativă competentă nici nu figurează ca parte în proces, iar reclamanta nu a evocat măcar, faptul sesizării în sensul emiterii autorizației de formator profesional în litigiu, pentru a se pune problema incidenței OUG 27/2003 în contradictor cu aceasta.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea constatând lipsa de calitate procesuală a pârâtei Consiliul de, în emiterea autorizației de formator profesional, a cărei aprobare tacită s-a solicitat în cauză, urmează a respinge acțiunea promovată de reclamanta Centrul Regional de și I, în contradictor cu această autoritate administrativă pe acest considerent procedural.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Centrul Regional de și I, în contradictor cu pârâta Consiliul de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
25.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
