Alte cereri. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 126/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, în contradictoriu cu intimații: și Penitenciarul Iași, având ca obiect-drepturi bănești, recursuri împotriva sentinței nr. 1128/E/08.06.2007 și împotriva încheierii din 14.09.2007 ale Tribunalului Iași, pronunțate în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, pune concluzii de admitere a recursului.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul 1544/99/16.03.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2004, 2005 și 2006 cu titlu de primă de concediu de odihnă (egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă), obligarea pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I la plata drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2004, 2005, 2006 cu titlu de primă de vacanță, actualizată cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi.
A arătat reclamantul că drepturile sale își au temeiul legal în prevederile art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor potrivit cărora funcționarul public din administrația penitenciară are dreptul la o "primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu".
Pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, întrucât instituția sa a procedat în mod legal la neacordarea primei de vacanță, deoarece cadrul legal nu permitea acest lucru, plata acestei sume fiind suspendată succesiv, inițial prin Legea nr. 507/2003, ulterior prin Legea nr. 511/2004 privind bugetul pe anul 2005 și apoi prin Legea nr. 379/2005 privind bugetul pe anul 2006.
Pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Iaf ormulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru a fi obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de vacanță de către reclamant, în cazul în care va cădea în pretenții.
Și pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției avându-se în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 2 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor și dispozițiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor.
A susținut pârâtul că numai faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că are calitate procesuală pasivă în această cauză, atâta vreme cât între reclamant și Ministerul Justiției nu există un raport juridic.
Pe fondul cauzei a solicitat a se constata că acțiunea este neîntemeiată, prin suspendarea acordării dreptului la prima de concediu, legiuitorul nu a avut în vedere acordarea acestuia pentru perioada cât a fost suspendat.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a se actualiza sumele solicitate cu indicele de inflație, a susținut pârâtul că nu se pune problema indexării, acest tip de dobândă presupunând raportarea la o dobândă fluctuantă calculată de BNR în funcție de evoluția pieței economice.
Cum Ministerul Justiției nu se află în culpă pentru a fi obligat la acordarea sumelor respective, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătându-se că nefiind angajatorul reclamantului, nu este subiect al raportului de muncă sau de serviciu încheiat de reclamant.
Prin întâmpinarea formulată, Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată, respingerea cererii ca prematur introdusă și a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că singura calitate a Administrației Naționale a Penitenciarelor este aceea de ordonator secundar de credite față de reclamant, fără a avea raporturi juridice directe cu aceasta.
A arătat, de asemenea, că suspendarea acordării primei de concediu a condus la lipsa fondurilor necesare, acestea nefiind prevăzute în bugetele anilor 2004 - 2006.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Justiției pentru a fi obligați să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu de către reclamant în cazul în care va cădea în pretenții.
Cu privire la această cerere de chemare în garanție, Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca inadmisibilă, având în vedere cadrul procesual stabilit prin acțiunea formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1128/E/08.06.2007, Tribunalul Iașia respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, excepția prematurității formulării cererii, invocată Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în I,-, bloc 512,. B,.2,.10 și cu domiciliul ales în I, la sediul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță, strada -. - nr. 10, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B- sect. 5, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în I, str. - nr. 26, Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B-, sect. 2, și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I - cu sediul în I, str. -. -, nr. 10, și i-a obligat pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Maximă Siguranță I să plătească reclamantului, drepturile bănești cuvenite pentru anii 2004- 2005 și 2006 cu titlu de primă de concediu de odihnă, actualizată cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință instanța l-a obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să vireze fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță aferente anilor 2004-2006, iar pe Ministerul Justiției l-a obligat să cuprindă în buget fondurile necesare achitării drepturilor reclamantului cu titlu de primă de vacanță aferentă anilor 2004 - 2006.
Tribunalul a respins cererile de chemare în garanție a pârâților Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului d Justiției, formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, și a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, ca fiind lipsite de interes.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1128/E/08.06.2007 în sensul că i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice să actualizeze sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță aferente anilor 2004-2006 și să le aloce și să vireze, cu indicele de inflație de la data nașterii acestor drepturi până la plata efectivă.
Analizând excepțiile invocate în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, prima instanța a constatat că sunt reținând că, potrivit art. 15 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, actualizată, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la "orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă".
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile, prin cererea formulată solicitându-se drepturi ce decurg din raportul juridic de muncă al reclamantului.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că prima de concediu pentru funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare este reglementată prin Legea nr. 293/2004 ( art. 34 lit. f).
Astfel, potrivit acestui articol, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la "o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu", însă aplicarea acestor prevederi a fost suspendată până la 31.12.2006, prin legile bugetului de stat, respectiv Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, și Legea nr. 379/ 2005, că suspendarea exercițiului dreptului la primă prin legi succesive nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și că nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.
Împotriva sentinței și încheierii indicate mai sus au declarat recurs Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursurilor s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că recurenții au calitate procesuală pasivă, aceștia nefiind subiecți ai raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că obligarea pârâților la plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2004-2006 este nelegală, exercitarea dreptului la prima de concediu fiind suspendată în perioada respectivă.
Examinând actele dosarului și criticile recurentului prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a prevederilor art. 304 și 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la "o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu".
Prima instanță a reținut judicios că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu de odihnă prin legi succesive ale bugetului de stat nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și că încetarea cauzei de suspendare are ca și consecință obligația efectuării plății pentru perioada cât a durat suspendarea, însă, în mod eronat, i-a obligat pe recurenți să plătească reclamantului, drepturile bănești cuvenite pentru anii 2004- 2005 și 2006 cu titlu de primă de concediu de odihnă, actualizată cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă, să cuprindă în buget fondurile necesare achitării drepturilor reprezentând primă de concediu de odihnă, "să aloce și să vireze fondurile necesare" plății acestor drepturi.
Câtă vreme nu există în sarcina recurenților obligația rezultată dintr-un raport juridic de drept material de a plăti reclamanților drepturi bănești, de natură salarială, instanța de recurs consideră că Tribunalul trebuia să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recunoașterea dreptului la sumele reprezentând prima de concediu de odihnă pe cale judiciară creează obligația de plată a acestora doar în sarcina pârâtului Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu, nu și a pârâților recurenți.
În situația în care în bugetul Penitenciarului nu sunt prevăzute sume pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004, 2005 și 2006 ori acestea sunt insuficiente, instituția debitoare are obligația ca, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, în termen de 6 luni de la data la care primește somația de plată, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. În realizarea acestui scop, ordonatorii principali de credite bugetare sunt obligați, potrivit prevederilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile <LLNK 12002 500 10 202 47 30>art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, reclamantul se află în etapa judiciară ce are ca finalitate obținerea unui titlu executoriu. Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, nu sunt aplicabile în această fază. Ele sunt incidente, așa cum rezultă chiar din titlul actului normativ, în etapa executării obligațiilor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii.
Așa fiind, instanța de recurs consideră că până la obținerea unui titlu executoriu nu se poate deroga de la prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru majorarea alocațiilor pentru cheltuielile de personal, instanța de recurs constată că în mod eronat s-a dispus obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor să majoreze creditele bugetare în vederea efectuării plății primelor de concediu de odihnă care au constituit obiectul cauzei de față.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința și încheierea atacate, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceștia, acțiune ce are ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale pretinse de funcționarul public, cuprinderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor reprezentând primă de concediu, alocarea și virarea fondurilor necesare plății acestor drepturi, aferente anilor 2004-2006.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite cererile de recurs introduse de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1128/E/08.06.2007, precum și a încheierii din data de 14.09.2007, pronunțate de Tribunalul Iași, hotărâri pe care le modifică în parte.
În fond, admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect obligarea acestora la plata drepturilor salariale pretinse de funcționarul public, la cuprinderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor reprezentând primă de concediu și la alocarea și virarea fondurilor necesare plății acestor drepturi, aferente anilor 2004-2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Jud. fond:
Tribunalul Iași
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
