Alte cereri. Decizia 1324/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1324
Ședința publică din 3 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contedstația în anulare formulată de contestatorii G și împotriva deciziei civile nr.485/17.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Primăria comunei.
La apelul nominal făcut în ședință publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare, întemeiată pe prevederile art.318 Cod procedură civilă, contestatorii G și au cerut anularea deciziei nr.485/17.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA și drept urmare, rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.370/2.XI.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
În motivare, contestatorii susțin că instanța de recurs soluționând recursul, a omis să cerceteze în totalitate motivele legale de netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs.
Consideră că din motivarea deciziei nr.485/17.04.2008 nu rezultă că instanța a cercetat motivele de recurs invocate de către contestatorii, rezumându-se doar la realuarea în totalitate a concluziilor primei instanțe, deși motivele lor au fost explicit formulate și aduceau critici hotărârii recurate.
Această omisiune reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fie examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse spre cenzură și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle împotriva Filandei, din 19 decembrie 1997, citată și în cauza Albina contra României, din 28 aprilie 2005).
Examinând contestația în anulare, se respinge ca nefondată, pentru că:
Prin decizia civilă nr.485/17.IV.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondat recursul declarat de pârâții G și, împotriva sentinței civile nr.370/2.XI.2007 al Tribunalului C-S, prin care s-a admis în parte încheierea de sesizare nr.26/24.07.2007 a Camerei de Conturi C-S - Direcția de Control Financiar Ulterior în contradictoriu cu pârâții G și, a obligat pârâții, în solidar, față de bugetul local al Comunei la plata sumei de 16535 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății cu dobânda de referință a BNR de 7% pe an.
Prin decizie s-a reținut că recurenții au susținut că în conformitate cu prevederile Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu completările și modificările ulterioare, negocierea contractului de muncă s-a desfășurat sub incidența prevederilor art.12 din legea sus amintită, care stipulează "contractele collective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare".
Pornind de la precizările legale care au stat la baza încheierii contractului colectiv de muncă, consideră că sunt netemeinice și nelegale prejudiciile reținute în sarcina reclamanților de către Camera de Conturi C-
Camera de Conturi reproșează reclamanților nerespectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 republicată și actualizată, prinvind contractul colectiv de muncă, potrivit cu care, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă reprezentanții Camerei interpretează textul legii în sensul că "nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale".
Mai arată faptul că, în cazul instituțiilor publice se poate negocia doar ceea ce nu este reglementat special prin acte normative distincte.
O asemenea interpretare a legii nu poate fi primită, în primul rand că nu se poate adăuga la lege, și apoi pentru că, potrivit art.8 alin.4 din aceeași lege, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prin urmare, nimic nu împiedică părțile să negocieze clauze mai favorabile salariaților, ceea ce s-a întâmplat la încheierea contractul colectiv de muncă al reclamanților.
Potrivit art.25 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Județeană, care are obligația să sesizeze părțile contractante în situația în care contractul conține clauze negociative lovite de nulitate.
Aceste nulități sunt de strictă interpretare, pe de-o parte, iar pe de altă parte Camera de Conturi nu a dovedit că instituția prevăzută în lege ar fi sesizat părțile că în contract sunt clauze nule. Prin urmare, contractul care se bucură de prezumția de legalitate, trebuia respectat de părți, deoarece el este legea părților, iar plățile făcute în baza lui sunt legale.
Instanța de recurs analizând acerste critici, a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că pârâții, în calitate de primar și respectiv de contabil la Primăria Comunei județului, C-S, au efectuat diferite plăți, salariaților, cu titlu de spor de dispozitiv, contravaloarea unui curs de masterat "prime pom de C", și indemnizația pentru haine și hrană, în mod nelegal, având în vedere că plățile s-au efectuat din veniturile proprii ale bugetului local, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.36 alin.4 lit.a din Legea nr.215/2001, și art.14 alin.4 din Legea nr.45/2003 privind finanțele publice locale potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată prin hotărâre a Consiliului Local, și nu există dispoziții bugetare sau surse de finanțare.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința tribunalului ca temeinică și legală.
Prin modalitatea de soluționare a recursului, instanța a analizat criticile formulate de recurenți prin raportate la dispozițiile legale în materia supusă judecății, și a concluzionat asupra temeiniciei și legalității sentinței, reținând că, din acest punct de vedere susținerile din recurs, sunt nefondate, ceea ce înseamnă că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs.
De altfel, nu există nicio obligație procedurală care să impună o analiză punctuală a unor motive de recurs, atâta timp cât se constată că, în raport cu anumite prevederi legale, ce fac obiectul litigiului, cererea de recurs conține argumente care contravin legii aplicabile în litigiu dedus judecății, ceea ce este cazul și în speță.
Așa fiind, constestația în anulare se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii G și împotriva deciziei civilă nr.485/17.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 3.XII.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. -04.12.2008
TEHNORED:LC / 16.12.2008 /2.ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecători: și
Instanța de recurs:Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:, și
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
