Alte cereri. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1332
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,- șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIcu sediul în B,- împotriva sentinței nr. 837 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata reclamantă- 2005 SRL, cu sediul în B, str. -, -. 17,județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și intimata reclamantă - 2005 SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar recurentele prin intermediul cererilor de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură din cadrul instanței, intimata reclamantă - 2005 SRL a depus întâmpinare prin intermediul căreia solicită de asemenea judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar atât recurentele prin intermediul cererii de recurs cât și intimata reclamantă prin intermediul întâmpinării solicită și judecata cauzei în lipsă potrivit art. 242 al 2 Cod proc. civ, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 837 din 9 iunie 2007, Tribunalul Buzău -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepțiile invocate de pârâtele B și B, a admis acțiunea formulată de reclamanta - 2005 SRL, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - 2 B nr. -/2007 și a obligat pârâtele la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 12.267 lei, actualizată cu dobânda aferentă, calculată până la momentul plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că excepția tardivității plângerii prealabile, invocată de pârâta B, este neîntemeiată,
întrucât dispozițiile legislative trebuie să stabilească o valoare de impozitare egală, atât pentru autovehiculele de ocazie importate, cât și pentru cele noi, contravine
prevederilor art.90 CE.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că, în cazul în care se constată o neconcordanță între dispozițiile legislative contestate și reglementările comunitare, efectele unei hotărâri să fie aplicabile doar pentru viitor.
Totodată trebuie respectat principiul general al necesității juridice, astfel că aplicarea prevederilor art.90 din CE nu trebuie limitată în timp.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, invocată de aceeași pârâtă, instanța a constatat netemeinicia acesteia, reținând că actul seria - 2B nr.06871/63/7.08.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestuia și anume încasarea, la bugetul statului, a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, definit de dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.544/2004.
Și excepția invocată de pârâta P B, aceea a inadmisibilității ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementate de OUG nr.50/2008, a fost respinsă, reclamanta făcând dovada îndeplinirii acestei proceduri, potrivit răspunsului aflat la fila 6.
Ultima excepție, aceea a lipsei calității procesual pasive, invocată de P, a fost respinsă, întrucât organul administrativ teritorial, pârâta PBe ste subordonată pârâtei P care cenzurează eventualele nelegalități ale subunităților sale.
Pe fond instanța a reținut că, potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al E, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Dispozițiile art. 148 alin 2 din Constituție instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național astfel că în cauză devin aplicabile dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene și potrivit aceleiași dispoziții, judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea acestuia.
Ca atare, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamantă, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului E, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele P B și P B, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului său, pârâta B arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, deoarece calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății.
Taxa specială, a cărei restituire se solicită, a fost încasată de Administrația Finanțelor Publice B, reclamantul solicitând acestei instituții, ca organ fiscal teritorial, restituirea sumei, așa cum rezultă din adresa nr. 11724/28.04.2009.
Cum Baî ncasat această taxă specială, litigiul urmează a fi soluționat numai în contradictoriu cu aceasta.
Critica recurentei privește și fondul cauzei, arătând că instanța de fond,
atunci când a dispus restituirea taxei plătită de reclamant cu ocazia înmatriculării
autoturismului, a încalcat dispozițiile art. 21 alin. 4 din Cod proc. fiscală care prevăd în mod expres, condițiile în care se poate restitui o sumă achitată de către contribuabil și anume când plata a fost făcută fără temei legal.
Or, în cauză, atâta timp cât taxa respectivă a fost făcuta în temeiul art. 2141-2143din Codul Fiscal, a fost una legală și, ca atare, nu există temei pentru restituirea acesteia.
Administrația Finanțelor Publice B critică la rândul său sentința instanței de fond, pe următoarele aspecte:
Recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării acțiunii atâta timp cât aceasta a fos depusă peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin 7 din Legea 554.2004.
Greșit, arată recurenta, a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii. Chitanța de plată nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art.1 din Legea 554/2004, aceasta ar putea fi calificată ca fiind un act administrativ fiscal, iar procedura de urmat era cea prevăzută de Pr.Fiscala și care, în cauză, nu a fost respectată și, ca atare, acțiunea este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, recurenta arată, în esență, că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art.2141-2143Fiscal și care nu au fost declarate neconstituționale.
Mai mult, în cauză, arată recurenta, reclamantul datora taxa plătită în cauză fiind vorba de un autoturism nou, situație care nu se poate reține că încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene,aceeași taxă fiind plătită și în cazul autoturismelor noi din oricare alt stat comunitar.
Verificând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor recurentelor, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Întrucât ambele recurente au invocat critici privind fondul cauzei cele două recursuri vor fi analizate împreuna din acest punct de vedere.
Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare, după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și,față de văditul caracter ilegal al taxei respective, se impune restituirea acesteia.
Din actele dosarului, rezultă că, în luna august 2007, reclamantul a achiziționat un autovehicul de import, marca VOLVO FH 12, iar înmatricularea acestuia în țară a fost condiționată de achitarea taxei speciale, în cuantum de 12.267 lei potrivit chitanței service nr.-/7.08.2007, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România.
Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din, nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor
state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare a efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Susținerea potrivit căreia, în prezent, este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată la 10 septembrie 2007, prin emiterea acestei ordonanțe care a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare a negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice, în mod direct, normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).
Legislația comunitară prevede că nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român,
încălcându-se deci,principiul liberei circulație a mărfurilor între statele comunitare,
în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond, a concluzionat că acțiunea reclamantei este admisibilă, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamanta a fost vătămată în drepturile sale și are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat reprezentat de dobânda legală, așa cum este reglementată de OG nr.9/2000.
Întrucât hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,- și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în B,- împotriva sentinței nr. 837 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata reclamantă- 2005 SRL,cu sediul în B, str. -, -. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/MC
5 ex./07.12..2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
