Alte cereri. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 137/CA
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta, domiciliată în I,-, -.1,.E,.2,.4, județul I, în contradictoriu cu intimatul CENTRUL DE I, având ca obiect - alte cereri, recurs împotriva sentinței numărul 967/CA/04.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării la 16 martie 2009 și apoi pentru astăzi 18 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.967//4.11.2008 Tribunalul Iași, Comercial și Contencios administrativ a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu Centrul de
A reținut instanța, în motivarea sentinței că reclamanta a solicitat anularea statului de funcții cu validitate de la 1.07.2002, din care postul reclamantei a fost desființat abuziv de către pârâtă.
Potrivit art.11 al.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștința, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se considera a fi neconstituționale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
Susținerile reclamantei că a formulat acțiunea în termen întrucât că actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând în fața instanței de contencios administrativ nu pot fi primite întrucât actul atacat chiar dacă privește mai multe persoane nu are caracter normativ, fiind un act administrativ cu caracter individual prin care sunt stabilite funcțiile din cadrul unității și salarizarea aferentă.
Deși actul administrativ a cărei anulare se solicită a fost emis în 26.07.2000, acțiunea a fost introdusă abia la 16.07.2008, după 8 ani de zile. La data de 14.02.2007 reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând pârâtei anularea acestui act ( fila 17 dosar). La solicitarea sa nu a primit răspuns, termenul legal de soluționare fiind de 30 de zile, termen ce s-a împlinit la 14.03.2007. Prin urmare acțiune a fost introdusă cu expirarea termenului de 6 luni prevăzut la lit. c) din art.11 și după 8 ani de la emiterea actului, deși nu putea fi introdusă mai târziu de un an de la data luării la cunoștința a actului, de care reclamanta a avut la cunoștință încă din 2000, fiind depus în cadrul cererilor de revizuire a deciziei 2095 pronunțată în data de 27.09.2001, la data de 21.09.2006 folosind drept înscris nou statul de funcții care se afla și în dosarul 5810/2001 în care reclamanta era parte. Susținerea reclamantei că a luat cunoștință de acest act în momentul formulării prezentei cererii nu poate fi primită de instanță întrucât aceasta a fost parte în acel dosar (dosarul 5810/2001), putând avea acces la toate actele depuse, ba mai mult a depus personal acest înscris și în dosarul 5537/2006 și în dosarul - și în dosar -, etc.
Reclamanta a avut cunoștință de acest act pe care de altfel a înțeles să-l mai solicite anularea sa, introducând acțiune cu același obiect la 11.01.2007( fila 13 dosar) capăt de cerere ce a fost disjuns și conexat cu dosarul -, în final reclamata renunțând la judecarea cauzei. Pe cale de consecință acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea statului de funcții cu valabilitate de la 1.07.2000 fiind introdusă cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de lege este tardivă, iar instanța va admite excepția și va respinge aceasta cerere ca fiind tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Susține recurenta că actul a cărui nulitate a invocat-o este unul cu caracter normativ, care, potrivit art.11 al.4 din Legea 554/2004, poate fi atacat oricând în fața instanței. Ca atare, ea a respectat aceste dispoziții legale și a îndeplinit procedura prealabilă.
Completând motivele de recurs, recurenta arată că actul a cărui anulare a solicitat-o nu mai exista, în condițiile în care însăși intimata s-a dezis de el, actul trecând printr-o desființare la momentul 18.06.2007. Ca atare, tocmai în considerarea acestui fapt ea a renunțat la judecată în dosarul -, atât timp cât consecințele juridice ale actului nu mai existau.
Ulterior, intimata a invocat același act, prin mijloace viclene, în dosarul -, astfel încât, despre actul a cărui anulare o solicită în prezent se poate discuta doar de la momentul 9.05.2008, când recurenta a intrat în posesia considerentelor deciziei nr.272/11.02.2008.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Centrul de I, să se dispună anularea statului de funcții cu valabilitate de la 1.07.2000, din care au fost excluse numele și postul său.
Actul a cărui anulare s-a solicitat este unul cu caracter individual, prin care se stabilesc funcțiile din cadrul unității și salarizarea aferentă fiecăruia, iar nu un act cu caracter normativ, așa precum susține reclamanta.
Potrivit dispozițiilor art.11 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art.2 al.1 lit. h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Potrivit dispozițiilor al.2 din art.11, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal, după caz.
În cauza de față este de netăgăduit și însăși recurenta confirmă că a luat cunoștință de actul a cărui anulare o solicită încă de la emiterea lui, având în vedere că acest act a premers deciziei nr.10/19.02.2001, prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă potrivit art.130 lit. "a" din Codul muncii în vigoare la acel moment.
Răspunzând excepției de tardivitate invocată în cauză recurenta-reclamantă a pretins că termenul de introducere a acțiunii se impune a fi legat de momentul în care statul de funcții a cărui anulare a cerut-o a produs din nou efecte juridice, respectiv de momentul în care ea a luat cunoștință de motivarea deciziei civile nr.272/11.02.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în contestația în anulare.
Din acest punct de vedere se impune a fi evidențiat ciclul procesual parcurs din anul 2001 până în prezent, astfel:
Prin sentința civilă 6175/6.04.2000 a Judecătoriei Iașia fost admisă contestația formulată de împotriva deciziei nr.10/19.02.2001 emisă de Centrul de I, dispunându-se reintegrarea reclamantei pe funcția deținută.
Prin decizia civilă 2095/27.09.2001 Tribunalul Iașia admis recursul declarat de Centrul de I împotriva sentinței civile 6175/6.04.2000 a Judecătoriei Iași; prin decizia 1186/18.06.2007 Tribunalul Iașia admis cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr.2095/27.09.2001 a Tribunalului Iași și a respins recursul formulat de Centrul de I împotriva sentinței civile 6175/6.04.2001 a Judecătoriei Iași; prin decizia civilă 272/11.02.2008 Tribunalul Iașia admis contestația în anulare formulată de Centrul de I împotriva deciziei civile nr.1186/18.06.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care a desființat-o și a respins cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei civile 2095/27.09.2001 a Tribunalului Iași.
Din prezentarea întregului ciclu procesual rezultă că actul a cărui anulare a solicitat-o reclamanta-recurentă prin acțiunea în contencios administrativ a fost cunoscut de către aceasta și folosit în dosarele în care a fost parte, începând din anul 2001. Aceleași aspecte, privind caracterul cunoscut al actului, sunt reținute și de către instanța care a pronunțat decizia de admitere a contestației în anulare, astfel încât nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia termenul în care era îndreptățită să ceară anularea statului de funcții se impune a fi calculat în raport de data la care a luat cunoștință de motivarea hotărârii pronunțate în contestația în anulare.
În judecățile anterioare recurenta a cunoscut despre existența actului, avea posibilitatea de a-l ataca în instanță, astfel încât corect s-a apreciat că, formularea acțiunii în contencios administrativ la un interval de mai mult de 7 ani atrage incidența excepției de tardivitate.
Apreciind, astfel, că sentința atacată este legală și temeinică, instanța va respinge recursul potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.967/ din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - I -
Grefier,
Red./14.IV.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
21.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
