Alte cereri. Decizia 1407/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1407/COM
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a recursului formulat în contencios administrativ și fiscal de creditoarea SC SA, cu sediul în municipiul T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 105 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 58, cu sediul în T,-, Bl.3,. A, parter, intimat - terț poprit, domiciliat în T,-, Bl.4,. A,.14, și intimat - reclamant - organ de executare Biroul Executorului Judecătoresc " ", cu sediul în T,-, -.B,.5, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Cererea de repunere pe rol este timbrată legal, conform dovezilor atașate la dosar, fila 18, respectiv nr.505/30.07.2009 din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 2,50 lei, timbru judiciar 0,15 lei. Se solicită judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Recursul este motivat, timbrat judiciar cu suma de 5 lei, conform nr. 631/27.08.2009, timbru judiciar 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, deliberând admite cererea de repunere pe rol. Constată natura comercială a cauzei și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
1. Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea formulată la data de 15.01.2009 și înregistrată sub nr- la Judecătoria Tulcea, Biroul Executorului Judecătoresc a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - debitoare Asociația de Proprietari nr.58 T și pârâtul-terț poprit - validarea popririi în mâna terțului poprit a sumei de 5120 lei datorată de acesta debitoarei.
În motivarea cererii s-a învederat faptul că înființarea popririi s-a făcut în baza dispozițiilor art. 453 - 454 Cod procedură civilă, în dosarul acestuia de executare nr. 42/2008, în care creditorul, în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 2020/08.11.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr- a solicitat executarea silită pentru recuperarea sumei de -,11 lei reprezentând debit și cheltuieli de judecată și executare.
S-a mai precizat faptul că în urma începerii executării silite, s-a constatat că pârâtul - terț poprit în baza contractului de furnizare a apei potabile și a legii asociațiilor de proprietari, datorează suma de 5120 lei reprezentând contravaloarea apei potabile consumată și neachitată către debitor.
În conformitate cu prevederile art. 454 alin. 2 Cod procedură civilă s-a înființat poprirea cu adresa nr. 42/2008 din data de 31.10.2008.
La data de 27.01.2009 s-a formulat o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a creditoarei SC "" SA.
Prin încheierea din data de 16.02.2009, instanța a luat act de depunerea cererii de intervenție forțată, intervenientul forțat devenind parte în dosar.
2. Hotărârea Judecătoriei
Prin sentința civilă nr. 977/30 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea au fost admise cererile, dispunându-se validarea popririi înființată de BEJ, în mâinile terțului poprit, până la concurența sumei de 5120 lei, sumă ce s-a dispus a fi consemnată pe numele intervenientei forțate - creditoarea SC "" SA T la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc.
Totodată, instanța a respins cererea formulată de intervenientă privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act că executorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în conformitate cu art.460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, instanta a apreciat că această este îndeplinită, terțul poprit chemat la interogatoriu, a recunoscut în intregime debitul solicitat, cuantumul acestui debit rezultând și din listele de plată depuse la dosar.
Cu privire la cea de-a două condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, terțul poprit, conform art. 456 alin.1 Cod procedură civilă, avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită. Având în vedere că termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă ca terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată în art.460 Cod procedură civilă este îndeplinită.
Instanța a respins cererea formulată de intervenienta forțată - creditoare de obligare a pârâtului - terț poprit, la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât taxele de timbru și timbrele judiciare au fost datorate în cauză de către reclamanta organ de executare.
Astfel, atât taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii introductive cât și taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii de intervenție sunt datorate de către partea care sesizează instanța cu acestea, în speță de către reclamanta - organ de executare.
Faptul că, intervenienta forțată creditoare a înțeles să achite taxa de timbru și timbrul judiciar datorate de către reclamanta - organ de executare nu are nici o consecință juridică asupra persoanei care are calitatea de debitor a acestei taxe, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea intervenientei - creditoare de obligare a pârâtului terț poprit la plata cheltuielilor de judecată.
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamanta - organ de executare a rezultat faptul că acesta nu și-a exprimat voința juridică în sensul solicitării de cheltuieli de judecată.
3. Apelul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel SC "" SA T, criticând hotărârea ca nelegală, sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor acordarea cheltuielilor de judecată, efectuate atât pentru cererea principală cât și pentru cererea de introducere în cauză, calificată greșit ca intervenție.
Apelanta a mai susținut că taxa de timbru percepută pentru cererea greșit calificată ca intervenție este nedatorată, astfel că se solicită restituirea acesteia în art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1995 republic. în principal și în subsidiar, în temeiul art.274, 275 Cod proc. civilă, obligarea terțului poprit la plata acestuia, reținându-se culpa sa procesuală.
S-a mai susținut de către apelantă că taxa de timbru achitată pentru acțiunea principală nu putea fi datorată de organul de executare, iar dacă creditoarea nu ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de introducere a sa în cauză, ambele cereri ar fi fost anulate ca netimbrate, de prima instanță.
În drept s-au invocat prev. art.282 și urm. rap. la art.57 al.1 Cod proc.civilă, art.460 al.1 și 2, art.371 indice 7, art.274 și 275 Cod proc. civilă.
4. Hotărârea tribunalului
Prin Decizia civilă nr.105/11 iunie 2009, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul formulat de SC SA, reținând că prin cererea formulată la data de 27.01.2009 de BEJ s-a solicitat introducerea în cauză a intervenientei forțate SC "" SA T, în baza prev. art.460 al.2 Cod proc.civilă, având în vedere calitatea acesteia de creditoare, în raport cu Asociația de proprietari nr.58 T cât și cu terțul poprit.
Ca urmare, instanța a pus în vedere creditoarei să timbreze această cerere cu suma de 10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată.
Creditoarea nu și-a îndeplinit această obligație, însă taxele de timbru au fost plătite chiar de intervenienta forțată SC "" SA
Cheltuielile de judecată, în speță, se stabilesc între părțile inițiale din proces fără a putea obliga debitorul sau terțul poprit la plata acestora față de partea care a fost introdusă forțat în cauză. Faptul că aceasta din urmă a achitat în mod benevol și nedatorat taxa de timbru nu poate obliga în nici un caz partea care a pierdut procesul să-i plătească această taxă.
Cât privește cererea de restituire a taxei de timbru, în temeiul art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1997, instanța nu a putut a-i da curs pentru că a fost formulată pentru prima dată în apel și s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție, apelanta având posibilitatea să formuleze o atare cerere pe cale principală, la Judecătoria Tulcea.
Referitor la greșita calificare de către prima instanță a cererii de introducere în cauză a altor persoane, ca fiind o cerere de intervenție, a apreciat că aceasta nu impietează asupra modului în care urmează a se plăti taxele de timbru și cheltuielile de judecată în cauză.
Nu s-a reținut critica referitoare la omisiunea instanței de aoc ita pe apelantă încă de la primul termen de judecată întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța neputându-se pronunța decât în limitele investirii sale de către reclamant.
Referirea apelantei la anularea cererii de introducere în cauză a altor persoane, în lipsa plății taxelor de timbru, este una eronată întrucât aceasta nu ar fi avut de suferit nici un prejudiciu, având posibilitatea să sesizeze instanța pe cale de acțiune separată.
5. Recursul
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenienta SA T care a criticat soluția pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele motive:
a) Atât instanța de apel cât și cea de fond au făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată.
În temeiul art.460 alin.2 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond trebuia din oficiu să citeze pe creditoare, organul de executare, debitoarea, terțul poprit, ceea ce nu s-a întâmplat, fără a fi în această chestiune incident principiul disponibilității părților, întrucât ne aflăm în procedura specială a validării unei popriri înființate de executorul judecătoresc, care este o cerere în materia executării silite, fiind aplicabilă procedura specială prevăzută în acest articol.
Cererea executorului judecătoresc de introducere în cauză a SC SA, în calitate de creditoare, întemeiată pe dispozițiile art.57 alin.1, raportat la art.460 alin.2 din Codul d e procedură civilă, nu reprezintă o cerere de intervenție, ci o cerere prin care se urmărea acoperirea unui viciu procedural cu privire la procedura de citare a creditoarei SC SA
Prin urmare, cererea de introducere a SC SA în cauză a fost greșit interpretată atât de instanța de fond cât și de cea de apel, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, deoarece suntem în fața unei greșite aprecieri a actelor deduse judecății, precum și a unei greșite aplicări a legii.
b) O altă critică vizează faptul că reclamanta de la fond are calitate de organ de executare silită și nu poate avea și calitatea de creditoare, calitate pe care în cauză o are SC SA, persoana juridică la cererea căreia se efectuează executarea silită.
judiciare de timbru și timbru judiciar pentru judecarea cererii de validare a popririi trebuiau achitate de aceasta în temeiul art.3717din Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997 republicată, ceea ce creditoarea a și făcut. Este absurd să solicite ca organul de executare să timbreze cererea de validare a popririi.
c) Este greșită susținerea primei instanțe cât și a instanței de apel că SC SA a achitat benevol aceste taxe judiciare; nu au făcut decât să se conformeze dispozițiilor legii taxelor de timbru, în calitate de creditoare.
d) Mai susține recurenta că, fiind o cerere în materia executării silite, creditoarea SC SA T era obligată de dispozițiile art.3717Cod procedură civilă să avanseze executorului judecătoresc cheltuielile necesare atât pentru înființarea cât și pentru validarea popririi.
e) Totodată, introducerea SC SA T în cauză în temeiul art.57 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îi conferă aceleași drepturi procesuale și procedurale ca și ale organului de executare, fiind îndreptățită astfel să solicite în egală măsură cu acesta obligarea terțului poprit la cheltuieli de judecată pe care a dovedit să le-a efectuat cu procesul de față.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod de procedură civilă.
6. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea adresată primei instanțe, Biroul Executorului Judecătoresc a solicitat validarea popririi înființate asupra sumei de 5.120 lei, datorată de către debitoarea Asociația de Proprietari nr.58 T, în mâinile terțului poprit.
Potrivit dispozițiilor art. 460 Cod procedură civilă"Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. -"
Prin urmare, indiferent de persoana care formulează cererea de validare a popririi, instanța este obligată să citeze în cauză toate părțile implicate în procesul de executare silită, respectiv atât pe debitor și pe terțul poprit cât și pe creditorul urmăritor.
De asemenea, conform art.3717alin.1 Cod de procedură civilă, "Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor."
Față de aceste dispoziții, oricare ar fi calitatea procesuală atribuită de instanță creditoarei în procesul de validare a popririi, în mod corect taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulate de organul de executare a fost avansată de către creditoarea SC SA.
Ori, având în vedere că în cadrul procesului de validare poprire are loc o judecată prin care se stabilește un raport juridic nou, direct între creditor și terțul poprit, devin incidente dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, potrivit cu care partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată. Rezultă că terțul poprit, ca parte căzută în pretenții, este ținut să suporte cheltuielile aferente cererii de validare a popririi, cheltuieli ce au fost avansate de către creditoare.
Într-o atare situație, având în vedere soluția de admitere a cererii de validare, Curtea constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a art.274 Cod de procedură civilă respingând cererea de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată către creditoare.
Pentru considerentele expuse, urmează a admite recursul în baza art.312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă și a modifica în tot decizia nr.105/2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței civile nr.977/2009 a Judecătoriei Tulcea și admiterii cererii privind obligarea terțului poprit la plata sumei de25,75lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoarea SC SA.
De asemenea, în baza dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă intimatul terț poprit va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs în sumă de 5,15 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea SC SA, cu sediul în municipiul T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 105 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 58, cu sediul în T,-, Bl.3,. A, parter, intimat - terț poprit, domiciliat în T,-, Bl.4,. A,.14, și intimat - reclamant - organ de executare Biroul Executorului Judecătoresc " ", cu sediul în T,-, -.B,.5, având ca obiect validare poprire.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentința civilă nr.977/2009 a Judecătoriei Tulcea, în sensul că admite cererea formulată de intervenienta forțată creditoare privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25,75 lei de către intimatul terț poprit.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimatul - terț poprit la plata către recurent a sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 octombrie 2009
jud.fond. /
red.dec.jud.- 17.XI.2009
tehnored.Gref.
4ex/19.11.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
