Alte cereri. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 141/
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
JUDECĂTOR 3: Clara
Grefier șef sectie
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 811/CA din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-, având ca obiect "obligația de a face și despăgubiri".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.811/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primăria Comunei și Primarul Comunei și în consecință au fost obligați pârâții să completeze la zi carnetul de muncă și să-l elibereze reclamantei; au fost obligați pârâții să elibereze reclamantei dosarul profesional și dosarul personal; s-au respins restul pretențiilor reclamantei, s-au acordat 8 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității precizării de acțiune este neîntemeiată, având in vedere că, deși reclamanta nu a atacat dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu, este îndreptățită să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru ca aceasta să verifice îndeplinirea condițiilor reîncadrării în unul din posturile de referent.
Pe fond s-a arătat că prin Dispoziția nr. 929/12 aprilie 2007 Primarul Comunei a dispus eliberarea din funcție a reclamantei ca urmare a încetării de drept a raportului de serviciu.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2157/14 iunie 2007, reclamanta a solicitat primarului comunei să urgenteze predarea-primirea gestiunii și predarea carnetului de muncă și a dosarului profesional.
De asemenea, reclamanta a înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, sub nr. S 604/8 august 2007, cererea prin care a solicitat sprijin pentru a intra în posesia documentelor personale, carnetului de muncă și dosarului profesional.
În urma notei de constatare nr. 3113 din data de 12 septembrie 2007 întocmite de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B s-a apreciat că sarcina completării și semnării carnetului de muncă revenea serviciului de contabilitate și primarului, conform art. 4 alin.2 din Decretul nr.92/1976, aspect ce a fost adus la cunoștință reclamantei prin adresa S 604.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, la încetarea activității, carnetul de muncă se înmânează titularului, completat cu toate înscrisurile, la zi.
Autoritățile publice, conform dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, au obligația să înmâneze funcționarului public originalul dosarului profesional în cazul încetării raporturilor de serviciu.
Prin art. 2 din Dispoziția nr. 929/12 aprilie 2007 fost desemnat de către primar să finalizeze încheierea relației de serviciu a reclamantei cu Primăria Comunei serviciul de contabilitate.
Având in vedere aspectele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiate petitele 1 și 2 din acțiune întrucât la data încetării raportului de serviciu revenea pârâților sarcina predării carnetului de muncă și dosarului profesional către reclamanta care a avut calitatea de funcționar public, cu toate mențiunile la zi, fiind nelegală condiționarea predării acestora de predarea-primirea gestiunii sau de alte obligații.
Cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata daunelor materiale, având in vedere că nu a fost dovedită, s-a apreciat că este nefondată, adeverința eliberată la data de 28 iunie 2007 de către SC "" SRL necoroborându-se cu alte probe de natură să dovedească suferirea, de către reclamantă, a unui prejudiciu material ca urmare a refuzului pârâților de a-i restitui documentele arătate anterior.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, la încetarea raportului de serviciu, funcționarul public are obligația predării lucrărilor și bunurilor care i-au fost încredințate, or, așa cum rezultă din invitația din dosar, reclamanta a refuzat să se prezinte pentru predarea arhivei.
În aceste condiții, instanța a reținut că nepredarea dosarului profesional și a carnetului de muncă s-a datorat și atitudinii reclamantei care a solicitat în același timp și reîncadrarea pe posturile vacante de referent prin memoriile adresate Primăriei Comunei (nr. 2155/14 iunie 2007, Instituției Prefectului Județului B (nr. 6462/28 mai 2007) și Agenției Naționale Funcționarilor Public (nr. -/7 mai 2008 și nr. 35470/2 august 2007).
Cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei a fost de asemenea considerată neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a indicat în ce constă prejudiciul moral, suferința psihică pricinuită, limitându-se doar la a arăta că nu a putut să se angajeze legal la nici o persoană fizică sau juridică.
Precizarea de acțiune privind obligația pârâților să o încadreze în unul din posturile vacante de referent existente la Primăria Comunei a fost respinsă ca neîntemeiată.
În Dispoziția nr. 929/12 aprilie 2007 Primarului comunei s-a indicat ca temei legal al încetării de drept a raportului de serviciu cu reclamanta prevederile art. II din Legea nr. 286/6 iulie 2006 și art. V din Legea nr. 251/23 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 cu privire la calificarea profesională a secretarului unității administrativ profesional.
Această situație de eliberare din funcție este specială și nu se include în situațiile de eliberare din funcția publică care reprezintă motive neimputabile funcționarilor publici prevăzute de Legea nr. 188/1999, art. 99 alin.1 lit. a), c), și e) - g) și pentru care este posibilă redistribuirea în condițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, nu incumbă pârâtei obligația legală să-i pună la dispoziție o funcție publică legală corespunzătoare pentru că această obligație revine autorității publice locale în cazurile prevăzute ale alin. 1 lit. b),c) și e ) potrivit art. 99 alin.5 din Legea nr. 188/1999.
În același timp, instanța a reținut că, după promovarea acțiunii, reclamanta a fost reîncadrată in aparatul de specialitate al Primarului comunei.
Raportat considerentelor expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să completeze la zi carnetul de muncă, să-i elibereze carnetul de muncă precum și dosarul personal și pe cel profesional.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă instanța a admis in parte cererea reclamantei de a obliga pârâții la cheltuielile de judecată, având în vedere că în dovada onorariului avocat, respectiv în chitanța de la dosar nu se indică numărul dosarului, respectiv numărul contractului de asistență juridică și aceasta este emisă la data de 20 septembrie 2007, anterior promovării acțiunii și că nu a fost depusă în original la dosarul cauzei pentru a justifica plata onorariului în acest dosar. Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate de reclamantă la fond și in recurs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Solicită casarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată, după reluarea integrală a considerentelor hotărârii atacate că:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct.7 Cod procedură civilă) deoarece s-a arătat că este nelegală reținerea documentelor sale care nu e condiționată de predarea-primirea gestiunii sau de alte obligații, dar nu s-au acordat despăgubiri materiale pentru perioada în care nu s-a putut angaja și nu a putut beneficia de ajutor de șomaj.
Consideră că dispozițiile art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 și ale art. 26 alin. 2 din Legea 188/1999 au fost încălcate în mod culpabil de Primăria și instanța trebuia să-i acorde despăgubiri materiale.
Invocă și prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, considerând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Nu a putut dobândi ajutorul de șomaj sau să se angajeze în altă parte fără carnetul de muncă, deci e dovedită pretenția sa de acordare a daunelor materiale.
Apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
2. Daunele morale le-a solicitat pentru prejudiciul moral suferit. Acestea își găsesc suportul pe planul aprecierii sociale a conduitei sau a priceperii profesionale în legătură cu munca. Instituția avea obligația în perioada de preaviz să-i pună la dispoziție un alt post.
3. Consideră că nici acordarea parțială a cheltuielilor de judecată nu este justificată, ea a angajat un avocat în cauză căruia i-a achitat 1000 lei cu chitanța care este atașată la dosar în original.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca parțial fondat.
1. Reclamantei nu i s-au eliberat carnetul de muncă și dosarul profesional imediat după încetarea raporturilor de serviciu. Conform art. 26 alin. 2 din Legea 188/1999 autoritățile publice au obligația să înmâneze funcționarului public aceste acte în cazul încetării raporturilor de serviciu.
Nepredarea gestiunii împiedică semnarea foii de lichidare și nu predarea carnetului de muncă. Acest aspect a fost corect reținut de către prima instanță.
Sentința a fost motivată și nu există dispoziții contradictorii.
Reclamanta a solicitat daune materiale în valoare de 2000 lei lunar ca urmare faptului că nu s-a putut angaja.
Constatarea tribunalului că adeverința depusă la dosar nu este de natură să dovedească prejudiciul pretins este pertinentă. Este greu de crezut că reclamanta ar fi renunțat la un salariu de 1800 lei pentru a se încadra la Primăria cu În plus nu s-au prezentat alte dovezi care să susțină această adresă (din 28.06.2007) emisă într-o perioadă în care reclamanta făcea demersuri pentru a fi reîncadrată la vechiul loc de muncă (a se vedea sesizările la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, la Prefectura B, la Agenția Națională a Funcționarilor Publici etc.).
Curtea constată însă că datorită lipsei documentelor necesare reclamanta nu a putut beneficia de ajutorul de șomaj după încetarea raporturilor de serviciu cu pârâta din motive neimputabile ei (a se vedea prevederile art. 17 lit. b din Legea 76/2002).
Indemnizația de șomaj se acordă de la data încetării raporturilor de serviciu după înregistrarea cererii la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 30 zile de la această dată (art. 38 din Legea 76/2002).
Curtea apreciază că în speță sunt întrunite cerințele art. 998-999 Cod civil. Prejudiciul este cert reprezentând contravaloarea indemnizației de șomaj cuvenită pe perioada iulie 2007 până în iulie 2008 (data reangajării).
Fapta ilicită a pârâților constă în nerestituirea de îndată a documentelor personale - carte de muncă, dosar profesional.
În cazul răspunderii civile delictuale și simpla neglijență valorează vinovăție. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu există de asemenea. Reclamanta nu a putut beneficia de indemnizația de șomaj cuvenită deoarece nu a avut actele necesare, care nu i-au fost înmânate la încetarea raporturilor de serviciu.
2. Referitor la daunele morale, Curtea apreciază că recunoașterea încălcării drepturilor reclamantei de către instanța de judecată este de natură să repare prejudiciul moral suferit.
Este pertinentă motivarea instanței de fond în sensul că nu s-au administrat prob e referitoare la prejudiciul moral suferit ca urmare a nepredării documentelor. Susținerile reclamantei că ar fi suferit pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale în legătură cu munca nu se raportează la fapta pârâților de "nepredare a documentelor ca urmare a încetării raporturilor de serviciu" ci la însăși decizia de încetare a raporturilor de serviciu.
Corect s-a reținut că această dispoziție (929/12.04.2007) este legală. Reclamanta nu avea calificarea necesară ocupării acelui post. În această situație nu există nici obligația pârâtei de a-i pune la dispoziție un alt post, de aor edistribui. Prin emiterea dispoziției nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantei (nici moral, nici material). Este de reținut și atitudinea reclamantei care a contribuit la menținerea tensiunilor dintre părți (sesizări, reclamanții, refuzul de predare a gestiunii sau invocarea unor motive pentru amânarea operațiunilor de lichidare etc). Prima instanță a arătat motivele pe care și-a sprijinit hotărârea și a indicat temeiurile de drept aplicate.
3. Referitor la cheltuielile de judecată corect s-a respins acordarea sumei de 1000 lei față de lipsa elementelor necesare dovedirii acestora.
Nu este suficientă depunerea unei chitanțe, aceasta trebuie să permită verificarea faptului că s-au plătit serviciile de asistență juridică pentru speța dedusă judecății.
Pentru toate considerentele arătate, constatând că motivele de recurs sunt doar parțial întemeiate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 7, 8, 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților Primăria și Primarul comunei să-i plătească reclamantei contravaloarea indemnizației de șomaj de care ar fi beneficiat în condițiile Legii 76/2002 dată i s-ar fi predat documentele personale.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 811/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții și să-i plătească reclamantei contravaloarea indemnizației de șomaj cuvenită pe perioada iulie 2007 - iulie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, Pt.- - - plecată din instanță, semnează: Președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier șef sectie,
Red: MC/20.02.2009
Dact.: MD/3.03.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
