Alte cereri. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.141
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul Orașul și Consiliul Local împotriva deciziei civile nr.879/24.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC Material Grup SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatorul avocat, iar în reprezentarea intimatei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost apelată la amânări.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință din partea intimatei prin care solicită, potrivit dispozițiilor art.113 alin.1, art.298 și art.316 Cod procedură civilă comunicarea unui exemplar din contestația în anulare, precum și împuternicire avocațială.
Instanța, îi înmânează un exemplar de pe contestație în anulare reprezentantului intimatei. Acesta solicită lăsarea cauzei la rând pentru a lua act de conținutul contestației.
Reprezentantul contestatorului nu se opune.
Cauza a fost apelată la rând.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, potrivit art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă, consideră că s-a făcut o confuzie între regimul actului și regimul bunului ce face obiectul actului. Depune la dosar tratat de drept administrativ.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă, consideră că în mod greșit această contestație a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată:
Prin contestația în anulare contestatorii Orașul și Consiliul local au solicitat anularea deciziei nr.4879/24.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA în temeiul art.318 alin.1 Cod procedură civilă pentru că este rezultatul unei greșeli materiale.
În motivare contestatorii susțin că în concret, eroarea materială din decizie privește confuzia între actul administrativ, pe de o parte, și obiectul acestui act, pe de altă parte. Prin considerente, Curtea arată că " hotărârea emisă de Consiliul local, atacată de reclamantă, nu intră în categoria actelor administrative, în sensul legii, pentru că nu s-a emis în regim de putere publică, având în vedere că vizează dreptul de dispoziție al pârâtului cu privire la un teren, proprietate privată a unității administrativ-teritoriale -".
privind gestiunea publică și gestiunea privată, emise sub imperiul Legii nr. 29/1990, nu își mai găsesc suport odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, unde bunurile vizate de actul administrativ nu mai prezintă relevanță în ceea ce privește posibilitatea atacării acestuia în contenciosul administrativ.
Hotărârea consiliului local atacată de către reclamant îndeplinește în mod evident toate cerințele cuprinse de textul legal: a) să aibă calitatea de act unilateral cu caracter individual; b) să fie emis de o autoritate publică în regim de putere publică și c) să fie emis în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
a) Caracterul unilateral individual al HCL privind revocarea acordului de principiu este de necontestat. Unicul său destinatar a fost societatea reclamantă, (caracterul individual), care nu a avut potrivit legii nicio posibilitate de influențare a procesului decizional în urma căruia a fost emisă hotărârea în discuție. Din acest punct de vedere, hotărârea consiliului local ce formează obiectul prezentei cauze este în mod evident străină de necesitatea unui acord de voință (caracter unilateral).
b) calitatea de autoritate publică a contestatorului este cât se poate de evidentă. Mai mult, hotărârea are un evident caracter obligatoriu și executoriu din oficiu, deci și cerința privind emiterea actelor în regim de putere publică este îndeplinită în speță.
c) hotărârea atacată a fost emisă în executarea legii, respectiv a prerogativelor conferite autorităților locale în procesul de valorificare a patrimoniul unităților administrativ-teritoriale.
Este cât se poate de evident, susțin contestatorii, faptul că soluția Curții de APEL TIMIȘOARA ignoră întru totul elementele care potrivit legii actuale determină calitatea de act administrativ individual, rezultând în urma unui argument fundamentat pe teoria gestiunii publice și private, teorie complet lipsită de substanță în contextul legislativ actual.
De subliniat că și sub imperiul vechii legislații, instanțele au separat, pe deplin justificat, între actele de gestiune constând în acordurile de voință ale autorității publice cu particularii, pe de o parte, și actele administrative unilaterale prin care aceste autorități au hotărât în prealabil încheierea viitorului contract, pe de altă parte. În aceeași ordine de idei, și sub imperiul legislației în vigoare s-a apreciat că hotărârea prin care se hotărăște efectuarea unui schimb privind un bun din domeniul privat are caracterul unui act administrativ individual.
Faptul că un act al administrației publice privește un bun din domeniul privat nu înseamnă automat că își pierde caracterul de act administrativ, posibilitatea de emitere în regim de putere publică a unor acte ce vizează bunuri din domeniul privat fiind de necontestat.
Examinând contestația în anulare în raport cu prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, se constată că este nefondată și se respinge pentru că:
Potrivit art.318 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate de instanțele de recurs pot face obiectul contestației în anulare dacă sunt rezultatul unei erori materiale.
Prin sintagma eroare materială se înțeleg greșeli legate de denumirea părților din litigiu, cele de ordin matematic, de calculul unor termeni de procedură etc. deci greșeli care nu vizează actul de judecată care presupune, spre exemplu, aplicarea unor norme juridice raportului juridic dedus judecății, interpretarea unor noțiuni juridice, sau a probelor din dosar.
Contestația în anulare de față se întemeiază pe critici legate de analiza făcută de instanța de recurs, hotărârii de consiliul local atacată, în privința naturii sale juridice, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în sensul dacă aceasta are sau nu caracter de act administrativ de autoritate, ceea ce vizează procesul de judecată și nu intră în sfera noțiunii de eroare materială.
Așa fiind, contestația în anulare nu este fondată pe art.318 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Orașul și Consiliul Local împotriva deciziei civile nr.879/24.IX.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 4.II.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-6.II.2009
Tehnored. /9.02.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecătorii:,
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
