Alte cereri. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/CA
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-contestator - cu domiciliul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata L - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.8/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-contestator, personal și avocat, pentru intimată, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; totodată, mai învederează că recursul este motivat, netimbrat.
Recurentul-contestator depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Recurentul-contestator arată că au trecut 2 ani de când s-a adresat instanței pentru a face dreptate, însă nu s-a vrut soluționarea în conformitate cu legea a acestui proces. S-au dat 5 decizii de către tribunal și una este mai greșită ca cealaltă. In ultima sentință, instanța de fond a reținut că a formulat contestație în temeiul art.205 Cod procedură fiscală și care până în prezent nu a fost soluționată. Precizează contestatorul că s-a adresat instanței conform prevederilor Codului d e procedură fiscală coroborate cu art.8 și 10 din Legea nr.554/2004, potrivit cu care partea vătămată, nemulțumită de răspunsul primit sau dacă nu a primit răspuns de la o autoritate publică, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Invederează că s-a adresat intimatei cu contestație la data de 17.01.2007, iar cererea de chemată în judecată a fost depusă la instanță la 27.03.2007, după 2 luni și 10 zile, deci în intervalul stabilit de lege, astfel că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea ca prematur introdusă. Pentru motivele expuse mai sus și dezvoltate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului.
Avocat, pentru intimată, consideră că recursul nu este întemeiat. Recurentul a formulat contestație împotriva unei înștiințări de plată, care nu este un act administrativ fiscal în sensul legii. Nu există o decizie sau o declarație de impunere, astfel că promovarea unei contestații în speță este inadmisibilă. Invederează că s-a pronunțat o hotărâre, iar din acel moment a dat în judecată penală inspectorii. Acesta a câștigat o contestație pe impozit pe clădire, dar nu a achitat taxa de habitat. Din anul 2005, formulat numeroase cereri. Consideră că se impune sancționarea acestuia, potrivit art.108 al.1 lit.a Cod procedură civilă.
Recurentul-contestator mai învederează că art.43 Cod procedură fiscală arată ce elemente trebuie să cuprindă un act administrativ fiscal. ctul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal și ștampila organului emitent, adică, în speță, înștiințarea de plată. Greșit se consideră că nu este valabilă. Mai arată că, într-adevăr, a câștigat un proces, însă intimatul nu vrea să pună în aplicare hotărârea. Solicită a se avea în vedere că organul fiscal nu dorește să rezolve în condițiile legii. Solicită desființarea hotărârii recurate, aceasta nefiind în conformitate cu legea.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul declarat, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat corectarea înștiințării de plată emisă pe anul 2007, fără penalități și dobânzi de întârziere, obligarea pârâtei Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei.
Prin sentința civilă nr.1140/2007, Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Judecătoria Constanța, unde cauza s-a înregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1405/2008, Judecătoria Constanțaa admis excepția de netimbrare și a anulat cererea.
Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1405/2008, dosarul fiind înregistrat la Secția comercială a Tribunalului Constanța, care prin încheierea nr.281/2008 a constatat natura de contencios administrativ fiscal și a înaintat dosarul completelor specializate.
Prin decizia nr.620/2008, pronunțată în dosarul nr-, a fost admis recursul, s-a casat în tot hotărârea nr.1405/2008 și s-a trimis cauza pentru continuarea judecății.
La Judecătoria Constanța cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința civilă nr.17344/09.10.2008 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată cauza la Tribunalul Constanța -Secția comercială și contencios administrativ.
În urma soluționării conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr.509/03.11.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, pronunțată în dosarul nr-, s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului Constanța -Secția contencios administrativ, unde dosarul s-a înregistrat sub nr-.
Instanța a invocat din oficiu excepția prematurității acțiunii.
Prin sentința civilă nr.8/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, a fost admisă excepția prematurității și a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Impozite și Taxe, alte Venituri ale Local.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, instanța a soluționat cu prioritate excepția.
A reținut instanța că obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea înștiințării de plată pentru anul 2007 și obligarea pârâtei la plata de daune morale, așa cum a arătat și la termenul din 14.01.2009.
În fapt, s-a reținut că, prin cererea nr.-/17.01.2007, reclamantul a formulat contestație împotriva înștiințării de plată, contestație care nu a fost soluționată.
Potrivit instrucțiunilor de aplicare ( nr.519/2005) actele administrativ fiscale care intră în competența de soluționare a organului specializat prevăzut de art.209 Cod procedură fiscală sunt cele prevăzute expres și limitativ de lege.
Potrivit art.5.2 din nr.519/2005 și înștiințarea de plată este un act administrativ fiscal ce poate fi contestat la organele prevăzute de art.209 Cod procedură fiscală.
În speță, reclamantul a formulat o contestație conform art.205 Cod procedură fiscală care până în prezent nu a fost soluționată.
Decizia de soluționare a contestației formulate în temeiul art.205 Cod procedură fiscală poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
Întrucât în speță, contestația formulată nu a fost soluționată în căile administrative de atac, instanța de judecată nu se poate substitui organul administrativ cu atribuții jurisdicționale expres conferite de lege, astfel că sesizarea instanței cu anularea înștiințării de plată, mai înainte ca organul competent conform art.209 Cod procedură fiscală să se pronunțe prin decizie motivată, este prematură (inadmisibilă).
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția prematurității și a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Impotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs, solicitând admiterea lui și casarea acesteia, fiind nelegală și netemeinică.
Se susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității, deoarece la dosarul cauzei se găsește depusă în xerocopie contestația înaintată sub nr.B 3770/17.01.2007, înregistrată la aceasta, de contestare a înștiințării de plată a impozitului pe anul 2007.
Recursul este nefondat.
Recurentul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect anularea înștiințării de plată pentru anul 2007 cât și obligarea pârâtei la plata de daune morale conform precizărilor făcute la termenul de judecată din 14.01.2009.
Este de necontestat că, prin cererea nr.-/17.01.2007, recurentul a formulat contestație împotriva înștiințării de plată, însă, aceasta nu a fost soluționată.
Ori, în titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale", art.205(2) din Codul d e procedură fiscală, este prevăzut dreptul la contestație.
Astfel este îndreptățit la contestație numai cel ce se consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Pe de altă parte, decizia de soluționare a contestației poate fi atacată de cel nemulțumit în termen legal la instanța de contencios administrativ.
Insă, cum corect a reținut și instanța de fond, contestația formulată de recurent nu a fost soluționată de organul competent conform art.209 Cod procedură fiscală, motiv pentru care nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată.
Așa fiind, introducerea contestației apare ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-contestator - cu domiciliul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata L - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.8/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.gref.-
2ex./14.05.2009
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
