Alte cereri. Decizia 1460/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1460
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 17 iunie 2008, privind recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Consiliul Local Al Comunei împotriva sentinței nr. 2735 din data de 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 17 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 2735 din 28 septembrie 2007 Tribunalului Gorjs -au respins excepțiile invocate de pârâta Consiliul Local privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității cererii.
A admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local al com..
A anulat parțial hotărârea Consiliului Local nr. 37 din 22.08.1999 cu privire la poziția nr. 192 pct. b din anexă privind suprafața de teren aferent casei de locuit de 946. suprafață ce face parte din suprafața totală de 6078.
A respins cererea de intervenție a
A obligat pârâtul la 1800 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâtul Consiliul Local al comunei a adoptat hotărârea nr. 37 în ședința extraordinară din 22.08.1999 prin care a însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public și privat al comunei al județului conform anexelor care fac parte integrantă a hotărârii, având în vedere dispozițiile L 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, art. 20 alin 2 lit din L 69/91 republicată privind administrația publică locală și HG privind aprobarea normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
Potrivit art. 6 din D 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06 martie 1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foști proprietari sau de succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legii speciale de reparație.
Din actele și documentele depuse de reclamant la dosar a rezultat că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil.
Reclamantul a demonstrat preluarea fără titlu valabil a imobilul din litigiu, terenul de 946. cumpărat de autorul reclamantului conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 112/09.03.1961, actualmente situat în V comunei. Acest teren a fost identificat de expertul topograf marcat pe schița anexă I la raportul de expertiză - prin hașură roșie cu următoarele învecinării: la pe lungimea de 43 - Drumul, la - pe lungimea de 43 - vecin cu terenul moștenitorilor, la - pe lungimea de 22 vecin cu Drumul Județean și la pe lungimea de 22 vecin cu terenul autorului, dobândit prin actul sub semnătură privată intitulat - chitanță - din 15.03.1961.
Pe acest teren se află casa bătrânească a autorului nedemolată.
Pârâtul nu a demonstrat că acest teren în inventarul bunurilor proprietate publică a comunei la nr. 192 pct. 2 din anexa hotărârii Consiliului Local nr. 37/22.08.1991 a fost dobândit cu titlu valabil. Pentru că nu există actul juridic prin care acest teren să fi fost dobândit de către pârâtă.
Terenurile expropriate prin D 170/1964 ce se identifică prin planurile de situație nr. 1-15, se referă la terenuri expropriate de la gospodăria agricolă colectivă " l Mai " din comuna, Raionul, actual comuna.
Aceste terenuri nu au putut fi identificate și măsurate de expert, deoarece pârâtul nu a depus la dosarul cauzei și planurile de situație nr. 1-5 prevăzute în decretul de expropriere.
De altfel nici când s-au efectuat măsurătorile la fața locului pârâta Consiliul Local nu a fost prezentă pentru a-i indica expertului actele valabile de preluare a terenului, deci terenul aferent casei de locuit al autorului dobândit prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 112/09.03.1961 de notariatul de Stat - Biroul Raionul, nu a fost expropriat.
Acest teren nu a făcut nici obiectul decretului de expropriere nr. 378/1963, deci terenul autorului reclamantului nu poate fi inclus în domeniul public.
Pârâtul nu a depus la dosar anexa la expropriere nr. 378/1963 cu numele proprietarilor expropriați, suprafețele și despăgubirile primite pentru a se verifica de către instanță dacă autorul reclamantului figurează printre persoanele expropriate.
O anexă ce cuprinde suprafața totală expropriată pe raza comunei nu dovedește că terenul în litigiu a făcut obiectul decretului de expropriere. În decretul de expropriere este înscrisă ca suprafață expropriată 0,3564 ha în comuna ( fila 56 dosar ).
Ori în anexa hotărârii Consiliului Local nr. 37 la poziția 192 este înscrisă ca suprafață construibilă și suprafața aferentă blocului 0,7107 ha.
Rezultă că diferența este preluată abuziv fără titlu.
Faptul că terenul nu a făcut obiectul decretului de expropriere rezultă și din contractul încheiat în anul 1972 de autorul cu Consiliul Local și din corespondența purtată de acesta cu Ministerul.
Contractul încheiat de autor și Consiliul Local sub condiția suspensivă a casei de locuit și a preluării terenului respectiv nu și-a produs efectul, pentru că terenul și casa au rămas în continuare în proprietatea autorului iar Consiliul Local nu și- executat obligația asumată prin contract, aceea de achiziționare a materialelor pentru construcția unei noi case (adresa 3395/24.03.1971 și nr. 50692/09.04.1967).
Nici în prezent casa autorului nu a fost demolată, iar moștenitorii autorului au primit amenzii de la Consiliul Local că nu au luat măsuri pentru renovarea casei.
În consecință va anula parțial hotărârea Consiliului Local nr. 37/22.08.1999 privind suprafața de teren de 946. aferent casei de locuit a autorului, tatăl reclamantului, suprafață ce face parte din totalul de 6078. înscrisă la poziția 192 pct, B din anexa hotărârii.
În acest context, cererea de intervenție a T, în interesul reclamantului urmează a fi respinsă, deoarece potrivit art. 109. intervenienta nu justifică nici un interes legitim, calitatea de apărător pretinsă de intervenient nefiind conform cu legislația în vigoare din România ce reglementează domeniul în care își desfășoară activitatea avocații.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Consiliul Local al com. și reclamantul.
În recursul său Consiliul Locala al com. critică sentința pronunțată de instanța de fond și a solicitat modificarea în parte a sentinței și admițând excepțiile invocate la instanța de fond să se respingă acțiunea cu cheltuieli de judecată sau să se dispună casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor cereri ce nu sunt de competența instanțelor de judecată, respectiv anularea parțială a unei Hotărâri de Guvern în baza Legii contenciosului administrativ sub pretextul că s-ar dispune anularea unei HCL.
Un al doilea motiv de recurs se referă la nelegala compunere a completului de judecată în sensul că la toate termenele inclusiv la termenul la care cauza a fost luată în pronunțare, completul a fost alcătuit dintr-un singur judecător, în timp ce hotărârea ce i-a fost comunicată este pronunțată de doi judecători.
Un alt motiv de recurs se referă la nelegalitatea actelor procedurale întocmite de instanța de fond raportat la neîndeplinirea calității de reprezentare a reclamantului de către.
Printr-un alt motiv de recurs se invocă necercetarea reală a fondului cauzei în sensul că instanța de fond a refuzat să arate pentru ce considerente a înlăturat apărările și susținerile sale.
Un ultim motiv de recurs privește aspectul că nu sunt arătate temeiurile de drept și de fapt pentru care instanța a pronunțat soluția atacată iar considerentele sunt contradictorii.
Prin recursul promovat recurentul reclamant solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate numai în ceea ce privește terenul cumpărat de defunctul prin act sub semnătură privată în 1961 cu lățimea de 22 și lungimea de 380 teren ce se află în rezerva Consiliului Local și menținerea dispozițiilor din sentința atacată.
Ca și motiv de recurs recurentul arată că prima instanță a omis să se pronunțe și acestei porțiuni de teren deși o enumeră la începutul considerentelor, aceasta nu mai apare soluționată în vreun fel.
Recurentul arată că HCL nr. 37/1999 este nelegală deoarece nu au fost respectate prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 în sensul că terenul în litigiu nu intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil.
Se mai arată că acest teren nu a făcut obiectul decretului de expropriere nr. 378/1963, așa cum în mod corect apreciat prima instanță.
La 22.04.2008 recurentul reclamant a depus întâmpinare la recursul formulat de Consiliul Local al com. și a solicitat respingerea recursului formulat de acesta.
În întâmpinare se arată că obiectul acțiunii a constat în anularea parțială a HCL nr. 37/1999 privind terenul aferent casei de locuit precum și terenul în lungime de 380 și lățime de 22, teren achiziționat prin actul sub semnătură privată, iar pârâta a avut acces la toate aceste proceduri de fiecare dată a avut posibilitatea de a se apăra, însă apărările sale n-au avut suport real, ci s-au bazat pe susțineri generale.
Se mai arată că pârâtul a invocat exproprierea, însă niciodată n-a făcut dovada acesteia iar terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil.
Se invocă în întâmpinare că terenul n- făcut obiectul decretului de expropriere nr. 378/1963 astfel că terenul nu putea fi inclus în domeniul public.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea reține:
În ceea ce privește recursul formulat de Consiliul Local al com., Curtea apreciază că susținerea acestuia că cererile asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat nu sunt de competența instanțelor de judecată este neîntemeiată.
Prin cererea promovată reclamantul a solicitat anularea parțială a HCL nr. 37/22.08.1999 a com. privind suprafața de 946. ce face parte din suprafața totală de 6.078. precizată la poziția nr. 192 pct. b din anexa hotărârii.
Hotărârea Consiliului Local este un act administrativ emis de o autoritate publică locală și poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.
Nici susținerea recurentului referitoare la nelegala compunere a completului de judecată nu este întemeiată.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 262/2007 care modifică Legea nr. 554/2004 și care a intrat în vigoare la 1 august 2007, completul de judecată pentru soluționarea în fond litigiilor administrativ fiscale este format din doi judecători.
Verificând dosarul de fond, Curtea constată că la 14.09.2007 (primul termen după modificarea legii contenciosului administrativ) completul era legal constituit conform Legii nr. 262/2007.
Nici motivul privind nelegalitatea actelor procedurale raportat la neîndeplinirea calității de reprezentare a reclamantului de către nu este motiv de casare sau modificare a sentinței.
a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantului, iar instanța de fond în mod corect a dispus citarea și introducerea în cauză a acestei organizații având obligația să efectueze și față de această parte toate actele procedurale ulterioare, dobândind calitatea de intervenient.
De altfel, art. 161idin Legea contenciosului administrativ permite introducerea în cauză, la cerere, a organismelor sociale interesate.
În ceea ce privește recursul formulat de Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Reclamantul a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 37/22.08.1999 emisă de Consiliul Local al com., privind suprafața de 946. ce face parte din suprafața totală de 6.078. precizată la poziția nr. 192 pct. b din anexa hotărârii, iar instanța de fond s-a pronunțat în limita obiectului cu care a fost investită fără să omită ceva.
În virtutea principiului disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel ce stabilește cadrul procesual, instanța de fond s-a pronunțat doar pe ce s-a cerut.
Referitor la cererea de chemare în judecată a reclamantului, respectiv anularea parțială a HCL nr. 37/22.08.1999, Curtea apreciază neîntemeiată.
Prin această hotărâre a fost însușit de către Consiliul Local al com, inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei, conform anexelor care fac parte integrantă din hotărâre.
Hotărârea Consiliului Local este în fapt o procedură prealabilă emiterii hotărârii Guvernului care constă doar într- simplă inventariere a bunurilor fără ea prin ea însăși să producă efecte juridice.
Hotărârea Guvernului pentru atestarea bunurilor aparținând domeniului public de interes local este cea care produce efecte întrucât consfințește regimul juridic al bunurilor ca aparținând proprietății publice.
Cum Hotărârea Consiliului Local de însușire a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale nu produce prin ea însăși efecte juridice, Curtea apreciază cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Întrucât acțiunea reclamantului va fi respinsă pe cale de consecință și cererea de intervenție în interesul reclamantului va fi respinsă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va admite recursul Consiliului Local al com., va respinge recursul formulat de și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interesul reclamantului.
Va obligă reclamantul recurent la 1.000 lei cheltuieli de judecată către Consiliul Local al com..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Consiliul Local al com. împotriva sentinței nr. 2735 din data de 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interesul reclamantului.
Obligă reclamantul recurent la 1.000 lei cheltuieli de judecată către Consiliul Local al com..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud.G
Ex.3//25.08.2008
Jud. fond D
E
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Teodora Bănescu
