Alte cereri. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.15/CA.
Ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul - - domiciliat în C,-, -Z 26,.B,.47, jud.C, împotriva deciziei civile nr.593/CA din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI - toți cu sediul în C,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.39801/11.12.2008 depusă la dosar și pentru intimații pârâși, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire a doamnei avocat, nr.FN/22.01.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestația este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/10.12.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, pune în vedere contestatorului să indice temeiul de drept pe care înțelege să-și fundamenteze această cale extraordinară de atac.
Având cuvântul, avocat, în calitate de apărător al contestatorului, învederează instanței că temeiul de drept pe care înțelege să-și întemeieze contestația în anulare îl reprezintă dispozițiile art.318 alin.1 teza I și II Cod procedură civilă, privind greșeala materială, în sensul că instanța de fond a considerat faptul că o adresă emisă de Primăria Municipiului C în care se menționa că terenul constituie proprietate particulară este suficientă pentru soluționarea cauzei.
Se susține că, eza a II - a alin.1 al art.318 Cod procedură civilă se referă la faptul că instanța a omis să verifice vreun motiv de casare, context în care, apreciază că nelegal instanța de fond a respins cererea contestatorului prin care solicita ca Primăria să fie obligată să depună la dosar situația juridică a terenului.
Astfel, Hotărârea nr.37/2002 prevede că, orice persoană poate să cumpere un teren aflat în proprietatea privată a Municipiului C, acesta fiind mobilul solicitării obligării pârâților de a depune la dosar situația juridică a terenului, apreciind că este o probă esențială în soluționarea cauzei.
Învederează recurentul că, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei probe invocând dispozițiile art.1169 Cod civil, în condițiile în care, pârâților le sunt aplicabile disp.art.13 alin.3 din Legea nr.554/2004, în sensul de a fi obligați să depună documentele mai sus menționate, sau să justifice refuzul depunerii acestor înscrisuri.
Întrebate fiind părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra fondului.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul contestatorului, avocat, față de dispozițiile legale invocate în susținerea căii extraordinare de atac, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, urmare a refuzului Primăriei Municipiului C de a depune documentația solicitată, obligarea pârâților să efectueze operațiuni tehnico-administrative de scoatere la vânzare a terenului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii deduse judecății.
Se susține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, acest teren nu face parte din patrimoniu public ci din proprietate privată, fără a se face această dovadă. Consideră că, greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeajuns soluționării cauzei, o adresă emisă de Primărie, fără a preciza care este titlul în baza căruia persoana privată deține terenul. Totodată depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul avocat, în calitate de apărător al intimaților pârâți, pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată, în speță nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac.
Se apreciază că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, având în vedere că, textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și, astfel, nu reprezintă o eroare materială.
Învederează intimații că, instanța nu a omis a cerceta vreunul dintre motivele de casare, art.318 Cod pr.civilă având în vedere numai motivele de casare și nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare.
În concluzie, se solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
La data de 20.11.2008, recurentul contestator a înțeles a investi Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea unei contestații în anulare, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, Primăria C prin Primar, Primarul Municipiului C, împotriva Deciziei civile nr.593/CA/13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, indicând ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr.2430/36/20.11.2008.
Motivând contestația în anulare, contestatorul învederează în esență că, în mod greșit instanța de recurs nu a soluționat cauza în conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004, deși plângerea și recursul au fost formulate în temeiul acestei legi.
Se susține că, instanța a invocat în soluționarea recursului prevederile art.1169 Cod civil, fără să realizeze faptul că, refuzul nejustificat de soluționare a cererii nr.6901/28.05.2007 este reglementat de prevederile legii contenciosului administrativ și, astfel, era necesar a se solicita autorității publice să motiveze cu documente legale refuzul soluționării cererii.
Pentru stabilirea adevărului și soluționarea justă a cauzei, susține contestatorul că, în conformitate cu disp.art.13 al.3 din Legea nr.554/2004 se impunea ca instanța să solicite autorității publice să-i comunice documentația care a stat la baza refuzului soluționării cererii, în speță contract de vânzare-cumpărare, act de succesiune, hotărâre judecătorească, care dovedesc proprietatea particulară invocată de intimați.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază în sensul respingerii contestației în anulare dedusă judecății, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr.1149/118/18.02.2008, reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Local C, Municipiului C, Primăriei C, Primarului Municipiului C să efectueze operațiunile pregătitoare și să întocmească documentația necesară pentru a-i vinde terenul în suprafață de 130,02. situat în intravilanul Municipiului C, la intersecția străzilor cpt. cu -, iar în subsidiar, obligarea pârâților să-i ofere spre vânzare un teren disponibil, în aceeași suprafață și cu aceleași caracteristici în intravilanul Municipiului C în condițiile 37/2002.
Motivând acțiunea, reclamantul - contestator a învederat în esență că, prin cererea nr. 69012/18.05.2007 a solicitat pârâților cumpărarea terenului în suprafață de 130,02. din Municipiul
În baza cererii sale, a răspuns la 26.06.2007 în sensul că terenul solicitat nu poate fi înstrăinat deoarece constituie proprietate particulară.
Se arată că, în perioada 28.05.2005 - 5.10.2007 reclamantul a efectuat demersuri inclusiv procedura prealabilă, dar acestea nu s-au finalizat cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare conform 37/2002, ci cu refuzuri nejustificate legal, întrucât pârâții au motivat nesoluționarea cererii sale prin atestarea, în înscrisuri oficiale, a unui fapt necorespunzător adevărului și anume că terenul respectiv este proprietate particulară a unei persoane fizice.
Prin sentința civilă nr.11065/CA din 26.06.2008 Tribunalul Constanța a respins acțiunea, reținând în esență, că:
Reclamantul a solicitat cumpărarea unui teren în Municipiul C invocând 37/2002, care în art. 1 al hotărârii prevedea că, bunurile imobile aparținând domeniului privat al Municipiului C și vor putea face obiectul vânzării în situația în care se consideră oportună această intenție, aprobându-se la art.2 și metodologia de vânzare a bunurilor.
Prin aceeași hotărâre s-a acordat mandat special regiilor autonome aflate în subordinea Consiliului Local C și societăților comerciale la care Consiliul Local C este acționar unic să vândă bunurile imobile proprietate privată a Municipiului
Din răspunsurile comunicate reclamantei de Direcția se reține că terenul solicitat de reclamant nu este proprietate privată a Municipiului C, nu a făcut obiectului unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de Municipiul C și terți, fiind proprietatea unei persoane particulare.
Apreciindu-se că, nu suntem în situația unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii în înțelesul Legii nr. 554/2004, instanța de fond respinge acțiunea principală dedusă judecății, ca nefondată, și având în vedere că reclamantul a renunțat la cererea subsidiară, instanța, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, ia act de renunțarea la această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând ca motive de nelegalitate:
1) este nelegală admiterea de către instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și Primarului Municipiului C pentru că aceștia au calitate în condițiile art.2 lit.b din Legea nr.554/2004.
2) pe fondul cauzei se susține că sentința este nelegală pentru că pârâtul nu a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietate particulară.
Examinând recursul dedus judecății, în raport cu motivele de nelegalitate sus-expuse, Curtea respinge recursul ca nefondat prin Decizia civilă nr.593/CA/13 noiembrie 2008, pentru următoarele considerente, în esență:
În ce privește primul motiv de recurs, se reține de către instanța de control că:
Potrivit art.41 Cod procedură civilă orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Capacitatea civilă reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a avea obligații și drepturi.
Legea nr.215/2001 prevede în art.19 că sunt persoane juridice de drept public având un patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină comunele, orașele și județele.
Conform art.91 din lege prevede că primarul, viceprimarul împreună cu aparatul propriu de specialitate constituie o structură funcțională de activitate permanentă denumită primărie care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și Dispozițiile primarului soluționând problemele curente ale colectivității.
Sub acest aspect se constată că primăria nu are capacitate de exercițiu și în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei.
Pe de altă parte potrivit art. 12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia instituțiile administrativ teritoriale sunt reprezentate în litigiile privind dreptul de proprietate Consiliul Județean, Consiliul General al Primăriei B sau de Consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz președintelui consiliului județean sau primarului.
Din textul de lege sus citat rezultă că, în astfel de litigii Consiliul local are calitate procesuală pasivă.
În fine, temeiul de drept pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea îl constituie nr.37/2002 - prin care solicită vânzarea unui teren în municipiul C - ca atare calitate procesuală pasivă are Consiliul Local C cum corect a reținut prima instanță.
Cu privire la cel de al doilea motive de recurs, reține Curtea că:
Potrivit art.1169 cod civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din textul de lege sus citat rezultă modul cum este repartizată sarcina probei între cele două părți. Astfel datorită faptului că reclamantul este primul care face afirmații în fața instanței de judecată, sarcina probei îi revine lui în primul rând.
În felul acesta se face aplicarea cunoscutei reguli "actori incumbit probațio ", ârâtul p. nefiind obligat a se apăra, atâta vreme cât, reclamantul nu și-a dovedit nici una dintre afirmațiile sale.
În cauză reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să vândă în temeiul nr.37/2002 suprafața de teren de 130,02 mp teren situat în C - cu str.-.
Prin nr.5937/2007 s-a hotărât vânzarea bunurilor mobile aparținând domeniului privat al municipiului C în situația în care se consideră oportună intenția.
Din examinarea considerentelor hotărârii sus citate Curtea reține că, pentru a fi vândute imobilele aparținând domeniului privat al municipiului se cer îndeplinite două condiții cumulative:
1) bunul mobil să aparțină domeniului privat al municipiului C;
2) unitatea administrativă - să considere oportună vânzarea.
Cum, în cauză din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul, nu a dovedit că suprafața de teren solicitată să-i fie vândută, face parte din domeniul privat al municipiului C - așa după cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil și art.1 din nr.37/2002, Curtea apreciază în sensul respingerii acțiunii principale dedusă judecății, ca nefondată, aceasta cu atât mai mult cu cât, pârâtul a dovedit prin adresa nr.10045 din 26.07.2007 că terenul respectiv este proprietate particulară.
Pentru considerentele sus-expuse, cum obiectul vânzării poate constitui numai bunuri proprietate privată a municipiului C și cum reclamantul nu a făcut dovada că suprafața de teren este proprietatea privată a municipiului C, Curtea concluzionează în sensul netemeiniciei motivelor de recurs deduse judecății.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul reclamant a înțeles a aborda calea extraordinară de atac - prevăzută de Codul d e procedură civilă -a contestației în anulare, invocând ca temei de drept aplicabil dispozițiileart.318 Cod pr.civilă, teza I și II, ce cuprindemotive limitative,necesare a fi examinate de instanță, cu prilejul soluționării contestației în anulare, cu motivația reținută de instanță, în preambulul considerentelor.
Așa fiind, xaminând fondul contestației în anulare dedusă judecății, Curtea dispune respingerea sa, pentru următoarele considerente, în esență:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Astfel cum rezultă din petitul cererii, temeiul de drept indicat de contestator pentru judecarea contestației în anulare, este cel prevăzut de art. 318 teza 1 Cod pr.civilă, știut fiind că,acest temei de drept se referă la primul motiv prevăzut în contestația în anulare,reglementată de text, și care este cunoscută și sub denumirea decontestație în anulare specială.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civilă- dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cuaspectele formaleale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare,iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
S-a arătat în practică că, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părții de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare - prin care recursul este declarat fondat - și dispozitiv; prin care recursul este respins ca neîntemeiat; omisiunea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată; etc.
Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În speță, Curtea reține că, dispozițiile textului de lege indicat - art.318 teza 1 Cod pr.civilă - nu sunt aplicabile, deoarece. astfel cum rezultă din Decizia civilă nr.593/CA/13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel, nu pot fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Al doileamotiv (teza a II-a) prevăzut de art.318 Cod pr.civilă -omisiunea cercetării unui motiv de casare - poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte, textul având în vedere numai omisiunea examinării motivelor de casare invocate,nu argumentele de fapt sau de dreptindicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Cu alte cuvinte, textul face referire la împrejurarea de a fi suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
În această situație, examinând susținerile contestatorului, Curtea apreciază că, în speță, nu se poate, pe calea contestației în anulare, cu temei de drept indicat de art.318 al.1 teza a II-a Cod pr.civilă, a se reține că, "pentru stabilirea adevărului și soluționarea justă a cauzei în conformitate cu prevederile art.13 al.3 din Legea nr.554/2004, se impunea ca instanța să solicite autorității publice să-i comunice documentația care a stat la baza refuzului de soluționare a cererii".
Este fără putință de tăgadă că, astfel cum a fost motivată decizia împotriva căreia s-a abordat calea extraordinară de atac, instanța a avut în vedere susținerile contestatorului, așa explicându-se reținerea făcută în considerente, conform cu care: "datorită faptului că recurentul este primul care face afirmații în fața instanței de judecată, sarcina probei îi revine lui în primul rând, făcându-se aplicarea regulii "acturi incumbit probațio", pârâtul nefiind obligat a se apăra, atâta vreme cât, reclamantul nu și-a dovedit niciuna din afirmațiile sale.
Pentru toate considerentele sus-expuse, apreciind că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac - contestație în anulare - cu temei de drept dispozițiile art.318 al.1 teza I și II Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea contestației în anulare ca nefondată.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, Curtea dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât Primarul Municipiului C, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul - - domiciliat în C,-, -Z 26,.B,.47, jud.C, împotriva eciziei civile nr.593/CA din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI - toți cu sediul în C,-, jud.
Obligă contestatorul să plătească intimatului Primarul Municipiului C suma de 357 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.dec.jud./26.01.2009
Dact.Sz - 2 ex/26.01.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
