Alte cereri. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR-

DECIZIA nr. 1559

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață

JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice municipiului B,cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr. 570 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta-, cu sediul în B, str. -, - A. 8 județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, lipsind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.

Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.

Curtea, luând act că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozitiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. iar intimata-reclamantă nu are cereri de formulat și constatînd cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică. Suma reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule a fost încasată, de către pârâtă, cu încălcarea art. 148 alin. 2 din Costituția României și a art. 90 pragraful I din Tratatul CE.

CURTEA

Prin sentința nr. 570 din 07 mai 2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția inadmisibilității, invocată

de pârâtă și a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de

reclamanta B, dispunând obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B să-i restituie taxea specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1.816 lei, achitată cu nr. 14 din 27.11.2007, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta B este neîntemeiată, întrucât documentul de plată intitulat nr. 14 din 27.11.2007 privitor la suma de 1.816 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestuia de încasare la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.

De asemenea, instanța a reținut că nu se susține excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, pe considerentul existenței unei procedurii legale de restituire, atâta timp cât reclamanta, sub nr. 9779 din 08.04.2009 a solicitat pârâtei restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1.861 lei, achitată cu nr. 14/27.11.2007, realizându-se astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se, face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă și, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern.

Întrucât, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.

Și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României

și Bulgariei la Uniunea Europeană, România s-a obligat să respecte dispozițiile din

tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Ori, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac s-a arătat că, prin OUG 50/2008, a fost instituită o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare, reglementată de art.2141-2143Fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, procedură ce nu a fost respectată de reclamantă. Numai după exercitarea acestui drept reclamantul se putea adresa instanței de judecată.

care nu au fost declarate neconstituționale.

S-a mai susținut că instanța nu a avut în vedere că în condițiile în care dispozițiile art.2141-2143Fiscal nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale, taxa a fost încasată legal.

S-a mai arătat, de către recurentă, că nu este vorba despre achiziționarea unui autoturism second- hand pentru care să se fi achitat, în prealabil, taxa de primă înmatriculare, ci despre achiziționarea unui autoturism nou; dispozițiile art. 90 alin.1 din TCE nu sunt încălcate în această situație, deoarece, taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul înmatriculării în România.

Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În anul 2007, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Audi A 6, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 1816 lei, potrivit nr. 14/27.11.2007, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 311,2, prevederi legale în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.

Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității, dinainte de aderare, astfel că, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din, nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct

sau indirect, produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter

obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare a efectului direct și prioritar al dreptului comunitar, se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.

Motivul de recurs potrivit căruia, în prezent este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondat, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată la 10 septembrie 2007, prin emiterea acestei ordonanțe care a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare a negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Nici susținerea potrivit căreia taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede că nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare, reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.

Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect prima instanță a concluzionat că reclamanta a respectat procedura prevăzută de Legea 554/2004, acțiunea sa este admisibilă, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia reclamanta a fost vătămată în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat, egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat, reprezentat de dobânda legală, așa cum este reglementată de OG nr.9/2000,

Ca atare,hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie,

urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, recursul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice municipiului B, cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr. 570 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta-, cu sediul în B, str. -, - A. 8 județul B, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red VN

tehnored MC

4 ex/07.12. 2009

- Trib.

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Ploiesti