Alte cereri. Decizia 1558/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1558
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația
Finanțelor Publice municipiului B,cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr. 893 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul -. 2, C,. 2,. 45 județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului și intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că, atât recurenta-pârâtă, cât și intimatul-reclamant, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, luând act că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, pronunțarea unei sentințe, prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1975 lei, achitată cu chitanța nr.- din 23.04.2007, actualizată cu dobânda legală, la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în luna aprilie 2007, achiziționat un autoturism nou, din import, marca Renault, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1975 lei, pe care a achitat-o cu chitanța nr - din 23.04.2007.
De asemenea, reclamantul a precizat că, prin cererea înregistrată la
Administrația Finanțelor Publice a municipiului sub nr.15668 din 01.06.2009, a solicitat restituirea taxei, întrucât aceasta contravine Tratatului Uniunii Europene, la care România este parte. Prin adresa 15994 din 03.06.2009, i s-a răspuns că taxa a fost încasată în temeiul art. 214/1 alin.1-5 Cod fiscal, astfel încât taxa nu poate fi restituită.
Consideră că cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare este întemeiată, în condițiile în care dispozițiile legale invocate de pârâtă contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul d l Amsterdam.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității plângerii prealabile, susținând că chitanța nr. nr.-, pe care reclamantul o califică drept act administrativ, nu îndeplinește niciuna din condițiile prevăzute de art. 1 din Legea 554/2004 și art. 41 din OG 92/2003, ci reprezintă doar dovada achitării taxei de primă înmatriculare, conform prevederilor legale. Mai mult, taxa nu a fost stabilită prin vreo decizie de impunere sau altă decizie, ci a fost achitată de bunăvoie de reclamant, neputând fi calificată decât ca o plată voluntară. De asemenea, pârâta precizează că răspunsul comunicat reclamantului reprezintă doar o adresă explicativă și nu un act administrativ.
În ceea ce privește excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B precizează că plata taxei de primă înmatriculare a fost efectuată la data de 23.04.2007, iar cererea de restituire a fost înregistrată la sediul pârâtei la data de 03.06.2009, cu mult peste termenul de prescripție a introducerii acțiunii.
Pe fond, pârâta consideră câ acțiunea este neîntemeiată, întrucât, prin intermediul legislației fiscale, statul stabilește o serie de obligații fiscale în sarcina contribuabililor, obligații care îmbracă forma contribuțiilor fiscale obligatorii, ce constituie cele mai importante venituri ale bugetului de stat.
Față de solicitarea reclamantului, de restituire a sumei de 1975 lei, precizează pârâta că, alin.4 al art. 21 din Codul d e procedură fiscală prevede, în mod expres, condițiile în care se poate restitui o sumă achitată de un contribuabil și anume, dacă se constată că plata a fost facută fără un temei legal, în speța de față, plata taxei făcându-se în baza unor dispoziții legale imperative, neputându-se pune problema restituirii.
Prin sentința nr. 893 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost respinse excepțiile invocate de pârâta B și admisă acțiunea formulată de reclamantul, dispunându-se obligarea pârâtei la restituirea, către reclamant, a sumei de 1975 lei, achitată cu chitanța nr.- din 23.04.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobanda legală până la data plății efective.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, motivată de faptul că actul a cărui anulare se solicită, respectiv chitanța prin care reclamantul a achitat taxa specială, nu este un act administrativ fiscal, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 41 și art.43 din Codul d e procedură fiscală, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, deoarece acesta reprezintă un act administrativ fiscal, în sensul art.41 din OG nr.93/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât este un act emis de organele fiscale
competente și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, constituind totodată act administrativ în înțelesul art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004.
Și excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, invocată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, prin nerespectarea dispozițiilor art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora " plângerea, în cazul actelor administrative unilaterale, se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului.", a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece, potrivit art.135 Cod procedură fiscală, termenul de a solicita restiutirea sumelor încasate nelegal este de 5 ani.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în luna aprilie 2007, reclamantul a cumpărat un autoturism marca Renault, iar, pentru a-l putea înmatricula, i s-a impus plata sumei de 1975 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare în Romania. Taxa a fost achitată cu chitanța nr.- din 23.04.2007.
Potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculări în Romania, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare, ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotarârii în cauza Weigel ( 2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricarei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în Romania nu se percepea o taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
De la 1.01.2007 Romania este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a adrerării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta
dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de adrerare.
Instanța de fond a mai reținut că, în cauză, sunt aplicabile, în mod direct, dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Intrucât în România, stat comunitar, nu se percepea niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantanjându-se direct, sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene în competiția cu produsele similare autohtone.
Împotriva sentintei pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta
Administrația Finanțelor Publice B,criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii depusă de reclamant.
Pârâta critică sentința instanței de fond, în primul rând, pe aspectul greșitei soluționări a excepțiilor invocate, respectiv a tardivității depunerii acțiunii și a inadmisibilității acesteia.
Astfel, arată recurenta, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 137 din pr.civ, în sensul că nu s-a pronuntat mai întâi asupra excepțiilor invocate sau, dacă le-a respins, nu a motivat soluția pe care a adoptat-o.
In ceea ce privește excepția tardivității,arată recurenta, incidente sunt dispozițiile art. 7 alin. 7 din legea 554/2004, iar, privitor la inadmisibilitatea acțiunii, dacă se consideră că documentul cu care reclamantul a făcut plata este un act administrativ fiscal, trebuia parcursă procedura prevăzută de art. 210 pr.fiscală.
Critica recurentei vizează și fondul cauzei, arătând că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a avut în vedere că, după ce reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare, a apărut OUG 50/2008 care reglementează taxa de poluare și procedura de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și de primă înmatriculare, pe care reclamantul trebuia să o urmeze, acesta având dreptul de a i se restitui numai diferența dintre aceste taxe.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.
Prima critică invocată de recurentă este nefondată deoarece așa cum rezultă din dispozitivul și considerentele sentinței, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 137 din pr.civ, în sensul că s-a pronunțat, mai întâi, asupra excepțiilor dirimante invocate în cauză, pentru că, după respingerea acestora, a trecut la soluționarea fondului cauzei.
Instanța de fond a apreciat corect că, în conformitate cu art. 41 și 43 din pr. fiscală, chitanța cu care reclamantul a făcut dovada plății taxei de primă înmatriculare este un act administrativ fiscal, întrucât este emis de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale.
In această situație, legalitatea lui poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.
Referitor la excepția tardivității, și aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond, prin aplicarea art. 135 din pr.fiscală, în raport cu care, "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Cu privire la fondul cauzei, critica este nefondată,deoarece, instanța de fond nu putea face aplicarea dispozițiilor OUG 50/2008, deoarece nu a fost investită cu soluționarea unei astfel de cereri.
Reclamantul intimat a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
În acest sens, și cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin 6.Pr.Civ, instanța de fond a fost ținută a analiza numai legalitatea încasării acestei taxe.
Dacă analiza s-ar fi extins și asupra implicațiilor dispozițiilor OUG 50/2008 care reglementează taxa de poluare, ar fi încălcat principiul disponibilității procesului civil.
Celelalte critici referitoare la fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Astfel, se reține că reclamantul a cumpărat din import un autoturism marca Renault și, pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 1.975, lei cu titlu de taxă de primă inmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art 2141-2143din Codul Fiscal și a pct 3.1-32din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plăteste cu ocazia primei îmmatriculări în România.Aplicarea taxei speciale așa cum este reglementată de art 2141Cod Fiscal, este însă o măsura nelegală.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constituția României la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunităților Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul,prin mijlocirea realizată de Constituție, se reține că, potrivit textului constituțional amintit, " Ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Tot în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe
teritoriul României, este necesar să subliniem că, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigură interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre
La rândul său articolul 90 alineat 1 din Tratatul, precizează că " niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În ceea ce privește principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Insă, față de faptul că, la aciziționarea autovehiculelor din România, nu se
percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare în România, se încalcă principiul discriminării.
Față de toate cele arătate mai sus, reluând, aratăm că taxa de primă
înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Ca atare,față de dispozițiile legale aplicate în cauză și exemplificate mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Pr.Civ. acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice municipiului B,cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr. 893 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, B-dul -. 2, C,. 2,. 45 județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red AU
Tehnored MC/AU
4 ex/ 23. 11.2009
f- Trib.
E
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
