Alte cereri. Decizia 1593/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1593
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER: -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 418/18.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice L - Trezoreria
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția netimbrării contestației și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice L-Trezoreria L, solicitând anularea ca nelegală a chitanței nr. -/nr.-/15.08.2007 emisă de pârâtă. Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3341,00 lei, cu dobânda la zi din data plății și până la restituirea efectivă.
Prin sentința civilă nr.1058/10.12.2008,Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L și a dispus anularea chitanței seria - nr. -/16.08.2007 emisă de pârâta L și obligă pârâta L să restituie reclamantului suma de 3.341 lei cu dobânzi legale începând cu data plății -16.08.2007 și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului L,solicitând admiterea recursului, casarea cu trimite spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, respingerea cererii de restituire integrală a sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și respingerea dobânzilor acordate nelegal.
Prin decizia civilă nr. 418/18.03.2009 s-a admis recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 1058/CA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
S-a modificat sentința civilă nr. 1058/CA/10.12.2008 a Tribunalului Timiș cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că pârâta a fost obligată la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei.
În motivarea deciziei se arată în esență următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, în anul 2007, unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice L la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta, cu dobânda legală, calculată de la data plății taxei.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea a observat că recurenta a solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantului, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008.
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008,"taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea a amintit că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea a mai reținut, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea a apreciat că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu s-a putut admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, calculate de la data plății taxei.
În această privință, Curtea a subliniat că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea a reținut că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea a reținut că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la plății taxei.
În consecință, Curtea considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data introducerii acțiunii
Curtea a reținut, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 1058/CA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl l-a admis.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, a modificat sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice L la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea a menținut în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul solicitând admiterea contestației formulate.
În motivarea contestației în anulare formulată se arată în esență, următoarele:
Decizia civilă nr. 418/18.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 5972/30/208 este rezultatul unei greșeli materiale prin admiterea în parte a recursului declarat de pârâta L după termenul de 15 zile, în data de 22.-01.l2009 și prin încălcarea dispozițiilor art. 301 din Codul d e procedură civilă, instanța neobservând această încălcare a legii și pronunțând greșit hotărârea prin modificarea sentinței civile nr. 1058 din CA/10.12.2008 sub sancțiunea nulității, la dosarul de fond existând cererea sa iar Tribunalul Timișa aplicat ștampila cu mențiunea la data de 20.01.2009, hotărârea devenind definitivă și irevocabilă.
Arată că pârâtul nu s-a prezentat, lipsind părțile la data de 18.03.2009 când a fost pronunțată decizia civilă nr. 418/18.03.2009 și totuși instanța nu a observat nulitatea de drept a recursului modificând greșit hotărârea de fond, care sub aspectul dreptului la dobândă este reglementat conform art. 117 aliniatul 9 din Codul d e procedură fiscală, motivarea la data de 30.03.2009 fiind greșită potrivit art. 117 aliniatul 2 Cod procedură fiscală, aspect speculat de pârâta L care le-a restituit suma de 3.341 lei/taxă de primă înmatriculare, iar instanța a refuzat dobânda fiscală prevăzută de art. 124 (2) din Codul d e procedură fiscală conform hotărârii irevocabile la data de 20.01.2009, invocând soluția greșită a acestei instanței și punând în discuție puterea de drept câștigat.
În drept, contestatorul a indicat disp. Art. 318 alin. 1 și art. 322 pct 7. pr. civilă
La dosar intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și admiterea excepțiilor ridicate.
În motivarea întâmpinării se arată că privitor la prevederile art. 318 aliniatul 1 Cod procedură civilă arată că în conformitate cu prevederile art. 319 aliniatul 2 din Codul d e procedură civilă contestația în anulare poate fi introdusă înainte de executarea hotărârii, iar în cazul hotărârilor ce nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință. Arată instanței de judecată că în data de 27.03.2009 reclamantul prin mandatar a formulat cererea nr. 46811 de executare, sumele acordate fiind virate în termen legal. Față de aceasta ridică excepția de tardivitate a contestației în anulare arătând că aceasta nu respectă termenul legal prevăzut la art. 319 aliniatul 2 Cod procedură civilă. De altfel noțiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, cerința legală pentru motivarea contestației în anulare nefiind îndeplinită în cauză raportat la prevederile art. 103 Cod procedură civilă privind repunerea în termen.
Cu privire la prevederile art. 322 punctul 7 din Cod procedură civilă arată că în conformitate cu prevederile art. 324 aliniatul 1 punctul 1 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună de la pronunțare. Hotărârea fiind pronunțată în data de 18.03.2009 ridică excepția de tardivitate a cererii revizuire și solicită respingerea cererii ca nefiind formulată în termen. De altfel cerința textului legal se referă la hotărâri care să nu fi fost pronunțate în același dosar ci în dosare diferite, ori această cerință nu este îndeplinită în cauză.
Celelalte argumente invocate nu sunt întemeiate reclamantul încercând doar a obține în mod nelegal plata unor dobânzi de la data plății și nu în conformitate cu prevederile art. 124 și art. 70 Cod procedură fiscală, cum în mod corect și raportat la motivele invocate în cererea de recurs a dispus instanța de judecată prin hotărârea irevocabilă.
Analizând excepția de netimbrare a contestației în anulare, în raport de disp. art. 3 alin. 3 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanța a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus anularea ca netimbrată a contestației în anulare, pentru următoarele considerente:
Art. 3 alin. 3 lit. g din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, privind taxele judiciare de timbru, stipulează că contestațiile în anulare se timbrează cu 10 lei taxă timbru.
Văzând că, la înregistrare, cererea nu a fost timbrată corespunzător dispozițiilor Legii nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, prin rezoluția judecătorului s-a stabilit potrivit art. 20 alin. 2 din lege obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, plus 0,3 lei, iar contestatorul a fost citata cu mențiunea de sa achita taxa de timbru și timbrul judiciar aferent, conform mențiunii de pe citația aflată la fila 5 din dosar.
Având în vedere că potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii, sancțiune prevăzută și de art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, întrucât contestatorul nu a depus în termenul stabilit dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, urmează a se dispune anularea contestației în anulare ca netimbrată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 418/18.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./12.01.2010
Tehnodact / 2 ex./12.01.2010
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător
Instanța de recurs - Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători,
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Maria Belicariu, Rodica
