Alte cereri. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.167/CA
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2694/12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, domiciliată în comuna, județul T, intimat - parte vătămată CĂMINUL CULTURAL, comuna, județul T, având ca obiect alte cereri stabilirea răspunderii juridice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrative de față:
Prin sentința civilă nr. 2694/12.12.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior pentru stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată a pârâtei G, în favoarea părții vătămate Căminul Cultural.
Tribunalul Tulceaa fost sesizat prin Încheierea nr.33 din 01 octombrie 2008, de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr-, pentru stabilirea răspunderii juridice, obligarea la plată, în favoarea Cultural, a pârâtei G, pentru prejudiciul în sumă de 800 lei și dobânda de 97 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 31 august 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoana răspunzătoare.
Prin Încheierea menționată, s-a reținut că, potrivit pct.1 din Raportul de control intermediar examinat, instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 800 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II "bunuri și servicii".
Sumele au fost achitate prin casieria instituției, în numerar, ca drepturi speciale pentru "menținerea sănătății și securității muncii", în cuantum de 200 lei pe trimestru, prin registrele de casă și tabelele nominale anexate la aceasta.
Plățile efectuate nu au fost înregistrate în contabilitatea patrimonială deoarece, în anul 2007, instituția nu a organizat și condus evidența contabilă în partidă dublă. Aceste plăți au fost înregistrate în contabilitatea bugetară la capitolul 51.02 "Autorități executive", titlul II "Bunuri și servicii", alin.20.14 "Protecția muncii".
Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 800 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislația în vigoare, referitoare la salarizarea personalului instituțiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Alăturat încheierii din 01 octombrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din 01 septembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicațiile scrise ale pârâților, acordul de muncă nr.4492/10 noiembrie 2006, situația sumelor acordate nelegal, precum și alte înscrisuri.
În apărare, pârâta Gad epus întâmpinare, precum și înscrisuri.
Examinând cauza, instanța a reținut că, prin raportul de control nr. S/80/30 mai 2008 și respectiv raportul de control intermediar nr. 888 din 01 sept. 2008, întocmit urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de către Căminul Cultural, jud.T, s-a constatat că instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 800 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare pentru refacerea capacității de muncă și pentru ținută necorespunzătoare, de la titlul II "bunuri și servicii", prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 2737/2006; art. 7 din nr.OG 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând și din adresa nr. 1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de T, cât și din adresa nr. - din 13 februarie 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâtei G, prima în calitate de ordonator principal de credite, și și G, care au acordat viza de control financiar propriu, la suma inițială de 800 lei fiind calculate și dobânzi de la data efectuării plăților și până la data de 01.11 2008, în sumă de 97 lei.
Răspunderea pentru abaterea prezentată revenea ordonatorului de credite - G, care a dispus plata către sine a sumei de 800 lei fără temei legal.
La data de 28 octombrie 2008, intrat în vigoare Legea nr.217/24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispozițiile art. 40 și următoarele care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, ce ulterior a revenit instanțelor judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevedea posibilitatea Curții de Conturi, prin Camerele de Conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, s-a prevăzut că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, coroborând prevederile legale arătate, s-a concluzionat că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se putea realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Relativ la aplicarea legii în timp, având în vedere că sesizarea instanței s-a realizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, s-a subliniat că, potrivit art. 725 alin. 1 și 2 Cod proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
În opinia instanței, art. 725 alin. 2 are în vedere ipoteza în care acțiunile aflate în curs de judecată rămân în competența instanțelor judecătorești, doar că se modifică instanța competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă și situația în discuție când se aplică regula instituită prin alin. 1 pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituțiilor în cadrul cărora funcționează la cererea unui terț - organ de control, în lipsa solicitării entității publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acțiune.
În aceste condiții, față de dispozițiile legale învederate, sesizarea Curții de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, și în privința acesteia procedurile fiind de imediată aplicare.
Așa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanța a respins ca atare sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi T, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței civile nr. 2694/12.12.2008 a Tribunalului Tulcea și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât temeiul juridic al sesizării îl constituie dispozițiile art. 31, alin.2 din Legea nr. 94/1992 și cele ale art. 4 din OUG nr. 117/2003, texte în vigoare la data investirii Tribunalului Tulcea cu prezenta sesizare.
În raport de data intrării în vigoare a Legii 217/2008, recurenta a apreciat că sesizarea s-a realizat sub imperiul legii vechi, astfel că nu poate fi inadmisibilă, iar activitatea completului din cadrul Curții de Conturi nu este una de judecată, ci această structură are posibilitatea de a sesiza instanțele competente pentru stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 312 proc. civ. art. 15 și art. 140 din Constituția României, art. 1 și art. 4 din OUG nr. 117/2003, art. 31 din Legea nr. 94/1992, Decizia nr. 137/20.02.2007 și Decizia nr. 182/06.03.2007.
Verificând legalitatea sentinței recurate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 OUG 117/2003 aprobată prin Legea 49 din 23 martie 2004: "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare" iar art.4 prevede că investirea instanțelor judecătorești competente se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi.
Prin urmare, ordonanța susmenționată reglementează competența instanțelor judecătorești în stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate de Curtea de Conturi, instanțele urmând a fi învestite prin încheierea completelor Curții de Conturi.
Art.1 alin. 4 din Legea 217/2008, care modifică Legea nr. 94/ 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi menține competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi însă, în articolul 31alin 3 se prevede că revine entității publice auditată investirea instanței de judecată.
Din succesiunea dispozițiilor legale sus menționate rezultă că Legea 217/2008 modifică esențial modul în care se va realiza activitatea de control a Curții de Conturi precum și modalitatea de sesizare a instanței însă nu cuprinde nicio dispoziție prin care să abroge art.4 din OUG 117/2003.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare. Ieșirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei expresă sau implicită. Însă, în caz de succesiune a legilor se ține cont de principiul neretroactivității legii civile noi, principiu de drept consacrat in art.15 alin.2 din Constitutie.
Prin urmare, orice lege nouă reglementează numai situațiile juridice ivite după intrarea ei în vigoare iar legea veche se aplică situațiilor juridice care s-au constituit înainte de abrogarea ei.
În literatura juridică s-a stabilit că legea care a guvernat o situație juridică se va aplica tuturor efectelor acesteia, chiar și după abrogarea legii.
În cauză, Curtea de Conturi și-a desfășurat activitatea de control stabilită potrivit legii de organizare aplicabilă la data desfășurării controlului și, în temeiul acestor dispoziții, a întocmit raportul de control prin care a stabilit cuantumul prejudiciului.
Acest raport a determinat sesizarea Tribunalului Tulcea prin încheierea nr.33/01.10.2008 conform art. 4 din OUG 117/2003 aprobată prin Legea 49/2004, dispoziții care nu au fost abrogate de Legea nr. 217/2008.
Astfel, sub tarâmul legii vechi, Curtea de Conturi a stabilit că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri de la normele financiar contabile, întocmind raportul în baza căruia instanța de judecată să dispună atragerea răspunderii persoanelor culpabile.
A nu mai da eficiență, în prezent, actelor întocmite cu respectarea dispoziților legale, în vigoare la momentul respectiv, echivalează cu lipsirea de efecte a unor situații jurice legale din prisma legii care le-a guvernat, legea nouă urmând să se aplice doar situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
În aceste condiții nu se poate aprecia că sesizarea Curții de Conturi este inadmisibilă.Inadmisibilitatea unei cereri adresată instanței de judecată se retine în situația în care, partea care a formulat cererea nu are deschisă calea procedurală aleasă.
Cum, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu respectarea dispozițiilor art.4 din OUG 117/2003, act normativ în vigoare, care prevede expres că modalitatea de investire a instanței este prin incheierea Curții de Conturi, în mod greșit s-a apreciat inadmisibilitatea sesizării.
Pe cale de consecință, față de aceste considerente Curtea, apreciind întemeiate criticile recurentei reclamante, în conf cu dispozițiile art.312 alin. 5 Cod de procedură civilă va admite recursul și casând hotărârea recurată va trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de recurenta-reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2694/12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, domiciliată în comuna, județul T, intimat - parte vătămată CĂMINUL CULTURAL, comuna, județul T, având ca obiect alte cereri stabilirea răspunderii juridice.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29 aprilie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/27.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Către,
TRIBUNALUL TULCEA
Secția civilă, comercială și contencios administrativ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr-, privind pe recurenta-reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, sector 1, și intimata - pârâtă, domiciliată în comuna, județul T, intimat - parte vătămată CĂMINUL CULTURAL, comuna, județul T, întrucât prin decizia civilă nr. 167/CA/ 27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost casată sentința civilă nr. 2694/12 decembrie 2008 a Tribunalului Tulcea și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Dosarul conține ______ file, iar la acesta se află atașat dosarul Tribunalului Tulcea nr- (93 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
-
Grefier,
- -
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
