Alte cereri. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.176/CA

Ședința publică din 29 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban

JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR - - -

Grefier -

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.11/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - domiciliată în C, Bd. 1 - 2. nr.2, -9,.A,.3,. 15, jud. C, având ca obiect alte cereri Legea 554/2004.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

La cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare se prezintă pentru intimata reclamantă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/29.04.2009 pe care o depune la dosar.

Se solicită de către apărătorul intimatei reclamante, respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală.

CURTEA

Asupra recursului în contencios-administrativ de față;

1.Obiectul litigiului și părțile în proces

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților B anularea deciziei nr. 1269/2008 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie care să cuprindă valoarea actualizată cu indicele de creștere a prețurilor.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în cauză valoarea compensațiilor s-a stabilit la data de 12.04.2001 iar validarea hotărârii s-a făcut în anul 2008.

În dovedirea acțiunii a depus copia actului contestat.

2.Întâmpinarea

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că pentru această creanță se aplică dispozițiile art.8 al.2 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.

Anexat întâmpinării pârâta a depus documentația aferentă Deciziei nr. 1269/2008.

3.Hotărârea tribunalului

Prin Sentința civilă nr.11/15 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 1269/18.07.2008 emisă de B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să valideze Hotărârea nr. 192/12.04.2001 a Comisiei Județene C care să cuprindă valoarea sumei acordate cu titlu de compensații actualizată cu indicele de creștere a prețurilor.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin cererea nr. 242/1998 reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului Gas olicitat acordarea de compensații cuvenite în temeiul Legii nr.9/1998.

Prin Hotărârea nr. 192/2001 Comisia Județeană Cas tabilit valoarea compensațiilor la 456.277.959 lei, hotărâre validată prin Decizia nr.1269/18.07.2008 acordându-se compensații reclamantei în valoare de 45.627,2 lei.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestația prin care a solicitat emiterea unei noi decizii care să cuprindă valoarea compensațiilor actualizate în sensul celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI din 19.03.2007.

Potrivit art.4 lit. g din nr.HG1643/2004 pentru aplicarea nr.OG94/2004 printre atribuțiile Departamentului nou creat, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale de aplicare a prevederilor Legii nr.9/1998, în cadrul Cancelariei Primului Ministru, este și aceea de a propune "reactualizarea despăgubirilor conform prevederilor Legii nr.9/1998, la data emiterii ordinului de validare".

În conformitate cu prevederile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, coroborate cu disp. art.4 lit.g din nr.HG1643/2004 pentru aplicarea HG nr.94/2004, înainte de emiterea Deciziei 1269/2008, departamentul nou creat ca urmare a modificărilor legii avea obligația de a propune actualizarea despăgubirilor conform Legii nr.9/1998, la data emiterii ordinului de validare".

Potrivit art.7 din aceiași nr.HG1643/2004 "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului Ministru, poate fi însoțită de propuneri de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară"

Din dispozițiile /2007 și decizia XXI /2007 a prin care a fost admis recursul in interesul legii și s-a decis ca validarea hotărârii, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin 3 atrage actualizarea sumelor acordate cu titlu de compensații în raport cu indicele de creștere a prețurilor, rezultă clar faptul că anterior validării deciziei de acordare departamentul respectiv are obligația de a propune reactualizarea sumelor acordate atunci când este necesar, ori necesitatea reactualizării este evidentă în speță, ca urmare a intervalului mare de timp, respectiv 12.04.2001, data emiterii hotărârii și 18.07.2008, data validării hotărârii.

Având în vedere aceste aspecte prima instanță a constatat că decizia emisă este nelegală întrucât nu prevede actualizarea sumelor acordate cu titlu de compensații reclamantei.

4.Recursul

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul art.3041Cod de procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- Instanța de fond greșit a admis cererea de chemare în judecată a intimatei reclamante ignorând dispozițiile art.8 al.2 din Legea nr. 9/1998 potrivit cu care în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.

- În raport de hotărârea de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate invocă dispozițiile art.34 lit. h din nr.HG753/1998 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 1992/12.04.2001 a Comisiei Județene C s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind, certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1198 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

5.Curtea

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr.192/2001 Comisia Județeană Cas tabilit compensații bănești pentru bunurile abandonate de autorul reclamantei pe teritoriul bulgar în sumă de 456.277.959 lei. Prin Ordinul nr.6126/2005 pârâta a apreciat că valoarea cuvenită cu titlu de compensații este de 10,532.29 lei.

Urmare Sentinței civile nr. 25/15.01.2007 a Tribunalului Constanța pârâta a anulat Ordinul nr.6126/2005 prin Decizia nr.1269/18.07.2008, validând Hotărârea nr.192/2001 privind plata sumei de 45.627,80 lei.

În ceea ce privește plata actualizată a despăgubirilor curtea reține că această problemă de drept a fost soluționată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.03.2007 urmare exercitării recursului în interesul legii de către Procurorul General al României.

Prin această decizie s-a stabilit că " În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:

Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.

Validarea de către Cancelaria Primului- Ministru (în prezent competența aparținând Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților) a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor."

În pronunțarea acestei decizii s-a reținut că "potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, pronunțând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, care poate face contestație la comisia centrală.

Atribuțiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004.

Ca urmare, între atribuțiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este și aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum și aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.

Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat ființă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, aceasta preluând atribuțiile Departamentului privind soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza și validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.

Interpretarea literală și sistematică-logică a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeași hotărâre, precum și cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operațiunile de "stabilire" și de "validare" a compensațiilor există o succesiune temporală și o evidentă diferență de conținut, determinate de raportul de condiționare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit inițial prin hotărârea comisiei.

În legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensațiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 și 8 din aceeași lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eșalonată, către beneficiari, a compensațiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care "40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", precizându-se, în final: "cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".

Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.

În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.

Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.

De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.

Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.

În acest sens, în art. 8 alin. (2) și în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensației și, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuția Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a "propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară".

Cum, prin conținutul și sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea și, implicit, plata compensațiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensații stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.

Față de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispozițiile conținute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum și de incidența principiului reparării integrale a prejudiciului,se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensației este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, iar validarea de către Cancelaria Primului - Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor."

Cum potrivit dispozițiilor art.329 din Codul d e procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe"Curtea urmează a aprecia că hotărârea tribunalului este legală iar recursul nefondat motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursulîn contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.11/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în C, Bd. 1 - 2. nr.2, -9,.A,.3,. 15, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Jud.fond:

red.dec.jud.NC

2 ex/11.05.2009

Președinte:Mihaela Davidencu Șerban
Judecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Constanta