Anulare act administrativ . Decizia 175/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/CA
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR - - -
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului în contencios-administrativ promovat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul În constanța, bd. - nr.196, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1426/COM din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -B3,.19, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 57858/25.03.2009, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatului reclamant înscrisul privind înmatriculare a autovehiculului Wolksvagen a fost în Germania.
Întrebat fiind apărătorul intimatului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra prezentului recurs.
Curtea, luând concluziile apărătorului intimatului reclamant, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Având cuvântul avocat pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală, depunând la dosar concluzii scrise. Se mai solicită de către apărătorul intimatului reclamant obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.09.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Cas olicitat anularea actului administrativ nr.1064/15.03.2008 prin care s-a respins cererea de restituire a taxei auto de primă înmatriculare și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3667 lei achitată la data de 13.12.2007 prin chitanța seria - nr.- cu titlu de taxă auto primă înmatriculare pentru autoturismul marca Wolksvagen achiziționat la data de 19.10.2007 și înmatriculat la 13.12.2007, precum și a dobânzii legale până la data achitării efective a sumei de 3667 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2007 achiziționat un autoturism din Germania, iar la momentul înmatriculării i s-a impus taxa de înmatriculare al cărei cuantum a fost stabilit în funcție de particularitățile autoturismului.
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității European niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Potrivit reglementării interne, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerate la art.214/1 din Codul fiscal, taxă însă care nu se aplică și pentru autoturismele deja înmatriculate în România ceea ce creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană.
Taxa specială pentru autoturisme a fost introdusă prin Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 01.01.2007. Ca urmare a efectului direct a art.90 alin.(1) din Tratat, se constată că art.214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare.
A mai susținut reclamantul că taxa specială achitată pentru înmatricularea autoturismului în România a fost încasată în bugetul statului cu încălcarea art.90 alin.(1) al tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei în Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005.
În drept, reclamantul a invocat disp. art.90 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituția României, art.1082, at.1084 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr.1426/COM/2008, Tribunalul Constanțaa respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și a anulat actul administrativ nr.1064/15.03.2008 emis de pârâtă, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C să restituie reclamantului suma de 3667 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, pronunțându-se cu precădere asupra excepției invocate în considerarea art.137 alin.(1) Cod de procedură civilă, a reținut că prin actul nr.1064/15.03.2008 Administrația Finanțelor Publice Cac omunicat răspunsul ei la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare plătită în temeiul Codului fiscal pentru înmatricularea unui autovehicul second-hand cumpărat din Germania, în cuprinsul actului menționându-se că cererea de restituire este neîntemeiată întrucât din disp. art.214 alin.(1) din Codul fiscal rezultă că legiuitorul a înțeles să taxeze prima înmatriculare în România a autovehiculelor.
Analizând actul dedus judecății din perspectiva disp. art.1 alin.(1) lit."c" din Legea nr.554/2004, tribunalul a constatat că este act unilateral întrucât exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a respinge cererea reclamantului, că a fost emis în regim de putere publică și în vederea executării în concret a legii. Actul a fost emis de Administrația Finanțelor Publice C în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale și modifică raporturi juridice deoarece prin consecințele sale exprimă voința Administrației Finanțelor Publice de a refuza restituirea taxei solicitate de reclamantă.
S-a mai reținut că actul atacat de reclamant este un act administrativ în sensul dispozițiilor enunțate în condițiile în care pârâta nu a identificat niciun text legal încălcat de reclamant prin formularea cererii și a contestației împotriva refuzului de restituire a taxei în litigiu.
Pe fondul cauzei, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a reținut prima instanță că reclamantul a achitat la data de 13.12.2007 în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 3667 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Wolksvagen, reclamantul a dovedit că prin cererea înregistrată sub nr.1064/04.02.2008 a solicitat restituirea taxei ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr, datată 15.03.2008 Administrația Finanțelor Publice Car espins cererea de restituire pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art.2141-2143din Codul fiscal.
Potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și pct.311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Astfel, este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, iar în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
S-a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit art.148 din Legea fundamentală, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile art.2 alin.(4).
A mai reținut prima instanță că în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, situație care constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Dând eficiență juridică considerentelor expuse, a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și pe cale de consecință trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legal calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004.
Recurenta pârâtă a susținut că prima instanță nu a analizat motivele de fapt invocate în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, din prisma dispozițiilor art.41-43 din Codul d e procedură fiscală și 1899/2004, și mai mult, a calificat adresa nr.1064/15.03.2008 ca fiind plângere prealabilă în sensul Legii nr.554/2004.
A mai susținut recurenta că sentința este netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.261 alin.(1) pct.5 din Codul d e procedură civilă în sensul că trebuia să analizeze adresa nr.1064/15.03.2008 și din prisma dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Admițând faptul că actul sus citat este un act administrativ-fiscal, instanța era ținută în soluționarea actului administrativ de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, în sensul că trebuia să verifice îndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile.
Reclamantul nu a făcut dovada că a parcurs procedura prealabilă mai înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ, nefiind depuse documente din care să rezulte promovarea contestației împotriva actului administrativ fiscal și nici actul administrativ jurisdicțional din care să rezulte soluționarea contestației.
Al doilea motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.9 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, vizează neaplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru neinstituirea taxei de poluare pentru autovehicule, normă de procedură, de aplicabilitate imediată, chiar dacă raportul juridic între părți s-a născut sub imperiul Legii nr.571/2003.
Intimatul reclamant, prezent în instanță prin apărător, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând totodată că autovehiculului Wolksvagen a fost înmatriculat în Franța iar nu în Germania, cum din eroare a inserat în cererea de chemare în judecată. A depus în acest sens, în copie, certificatul de înmatriculare a autoturismului Wolksvagen.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit disp. art.117 (fost 112) lit. d din OG nr.92/2003 se restituie de la bugetul de stat sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute laart. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, în aplicarea acestor dispozițiile fiind emis Ordinul nr.1899/2004.
Reclamantul a achitat la data de 13.12.2007 în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 3.667 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Wolksvagen achiziționat prin contractul de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 19.10.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr.1064/04.02.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, reclamantul a solicitat restituirea taxei ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr, datată 15.03.2008, Administrația Finanțelor Publice Car espins cererea de restituire pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art.2141-2143din Codul fiscal.
În speță, actul vătămător pentru reclamant îl reprezintă răspunsul primit din partea autorității fiscale, respectiv adresa nr.1064/15.03.2008 prin care cererea sa de restituire a taxei speciale a fost apreciată ca neîntemeiată și nu chitanța prin care se atestă plata taxei, acesta fiind doar un act ad probationem.
Astfel cum corect a reținut prima instanță, răspunsul comunicat reclamantului are caracterul unui act administrativ fiscal. PrinOrdinul nr.1899 din 22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legalse instituie pentru organul administrativ fiscal obligația emiterii unei decizii atunci când cererea de restituire este aprobată. O astfel de decizie constituie act administrativ fiscal, ceea ce înseamnă că și actul prin care se respinge cererea de restituire constituie, pentru rațiuni de simetrie juridică, tot un act administrativ fiscal întrucât este emis de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale.
Nu poate fi reținută aserțiunea recurentei privind lipsa unei analize a actului și din prisma disp. art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 în condițiile în care instanța de fond a făcut trimitere expresă la aceste dispoziții legale motivând că actul în discuție este act unilateral întrucât exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a respinge cererea reclamantului, că a fost emis în regim de putere publică și în vederea executării în concret a legii.
Curtea constată că instanța de fond a analizat și s-a pronunțat în mod corect asupra excepției inadmisibilității acțiunii din punct de vedere al naturii juridice a actului atacat, aspect invocat de către pârâtă și pus în discuția părților.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile, Curtea reține că adresa emisă de pârâtă cuprinde refuzul organului fiscal de a rezolva cererea reclamantului referitoare la un drept, refuz asimilat de altfel de art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 actului administrativ unilateral.
Din interpretarea disp. art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezultă că obligativitatea plângerii prealabile este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii. Doctrina a statuat că în atare situație inutilitatea recursului prealabil se justifică prin aceea că persoana în cauză nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din partea administrației, ea putând intenta direct acțiunea în fața instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, excepția inadmisibilității acțiunii, susținută de recurentă din perspectiva lipsei plângerii prealabile, este de asemenea nefondată.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008, Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 214-art.2143Cod fiscal), norme care sunt neconforme cu prevederile art.90 parag. 1 din Tratatul Comunităților Europene. Fiind vorba de norme de drept substanțial și nu de procedură, astfel cum greșit susține recurenta, disp. OUG nr.50/2008 nu pot retroactiva și nu pot fi aplicate unor situații ivite mai înainte de intrarea lor în vigoare.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, legislație contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Ori, din această perspectivă, reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate de organul fiscal în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulîn contencios-administrativ promovat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul În constanța, bd. - nr.196, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1426/COM din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -B3,.19, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud.
2 ex/07.05.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
