Alte cereri. Sentința 179/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr.179
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.821/59/31.07.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Administrația Națională a Penitenciarelor anularea art. 179 din Hotărârea de Guvern nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României, aflată la filele 7-8 dosar, a precizat că, deși în actul procedural de citare este consemnat ca obiect al acțiunii alte cereri, reclamantul a sesizat instanța specializată cu acțiunea in anulare și excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1897/2006; astfel, raportat la modul de formulare a cererii introductive de instanță, pârâtul apreciază că, fiind un mijloc de apărare, excepția de nelegalitate se realizează pe cale incidentală, in condițiile art.4 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca inadmisibile.
În ceea ce privește acțiunea în anulare, consideră, de asemenea, că este inadmisibilă, fiind prematur introdusă.
Potrivit art.7 din Legea nr. 554/2004: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Or, reclamantul a înregistrat cererea sa la instanța competentă, fără a face, nici până la acest moment, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, fază administrativă cu caracter obligatoriu, expres reglementată de legea specială. Prin acest demers nelitigios, legiuitorul asigură emitentului actului administrativ supus cenzurii judecătorești, posibilitatea legală de a analiza aspectele contestate de persoana interesată și de a aprecia cu privire la temeinicia modificării sau menținerii acestuia.
Întrucât dispozițiile precitate au caracter imperativ, pârâtul solicită admiterea excepției prematurității acțiunii (a neîndeplinirii procedurii prealabile) și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
1. Obiectul litigiului:
În prezenta cauză, domnul - aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, în Penitenciarul Timișoara - a solicitat anularea art. 179 din Hotărârea de Guvern nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie 2007.
Art. 179 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006 reglementează "accesul la învățământul universitar" și are următorul conținut:
(1)Persoanele private de libertate pot urma, cu aprobarea directorului locului de deținere, cursuri universitare la forma de învățământ la distanță,suportând toate cheltuielile, inclusiv cele de deplasare. La cursurile cu frecvență redusă care presupun deplasări, au prioritate persoanele clasificate în regim deschis și semideschis. Pentru înscrierea la cursuri la forma de învățământ deschis la distanță au șanse egale toate persoanele private de libertate, indiferent de regimul în care își execută pedeapsa.
(2) În cazul în care persoana condamnată urmează studii universitare în momentul intrării în penitenciar, aceasta poate continua aceste studii numai în forma cursurilor la forma de învățământ deschis la distanță, conform dispozițiilor alin. (1).
(3) Metodologia și normele referitoare la înscrierea și participarea la cursuri și examene sunt stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
(4) După obținerea aprobării, persoana privată de libertate face dovada scrisă a faptului că este acceptată să urmeze cursurile unei facultăți, precum și a garanției susținerii financiare necesare continuării studiilor.
2. Excepțiile de nelegalitate invocate de reclamant:
Întrucât s-a invocat de către Guvernul României excepția lipsei procedurii administrative prealabile, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit că a solicitat în prealabil Guvernului României revocarea actului respectiv, domnul a învederat că nu poate face dovada că a solicitat pârâtei, anterior sesizării instanței, anularea actului administrativ în litigiu, întrucât - fiind încarcerat - nu are resursele financiare necesare plății tarifului pentru corespondența recomandată.
Totodată, domnul a invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. 1-3 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006.
Instanța reține că art. 52 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006 reglementează " cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență" și are următorul conținut:
(1)Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență sunt suportate de persoana privată de libertate care exercită acest drept.
(2) Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiționare și la corespondență sunt suportate de către administrația locului de deținere, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (5) din Lege. Sunt considerate persoane fără mijloace bănești persoanele care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în contul personal.
(3) Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiționare și la corespondență, prin trimiteri poștale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de persoanele private de libertate".
De asemenea, domnul a invocat la termenul din 10.12.2008 (fila 38 dosar) și excepția de nelegalitate a deciziilor nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
3. Examinând admisibilitatea excepției de nelegalitate a art. art. 52 alin. 1-3 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006 și a deciziilor nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor,invocată de domnul, instanța reține că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze".
În conformitate cu acest text legal, admisibilitatea excepției de nelegalitate este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe:
- excepția de nelegalitate să privească un act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent care este data emiterii acestuia;
- de actul administrativ respectiv depinde soluționarea litigiului pe fond.
În privința actelor a căror nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1897 din 21 decembrie 2006 aprobă Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Instanța reține că Decizia nr. 498/2007 a directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor (atașată la fila 45-46 dosar) reglementează modalitatea de distribuire către persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate a materialelor destinate exercitării dreptului de petiționare.
La rândul său, Decizia nr. 499/4.06.2007 a directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor (atașată la fila 49-53 dosar) aprobă instrucțiunile privind regimul cererilor deținuților a căror competență de soluționare aparține administrației locului de deținere.
Având în vedere conținutul actelor a căror nelegalitate s-a invocat atacat, instanța reține că atât Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006, cât și deciziile nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt acte normative, iar nu acte administrative individuale, deoarece destinatarii acestor acte sunt determinați în mod generic, respectiv raportat la calitatea acestora de persoane aflate în executarea unor pedepse privative de libertate.
În acest sens, instanța subliniază că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voință care generează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative care conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu.
Or, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 și deciziile nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt aplicabile nu numai unei situații individuale în care se află reclamantul, ci tuturor persoanelor care se află - în perioada în care acest act este în vigoare - în executarea unor pedepse privative de libertate.
Reținând că atât Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006, cât și deciziile nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt acte normative, instanța constată că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a unor astfel de acte.
Astfel, instanța reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la examinarea legalității unui act administrativ unilateral "cu caracter individual", iar nu la examinarea legalității unui act administrativ în genere, limitând, așadar, prin chiar textul legal menționat, sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006 și a deciziilor nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, nefiind îndeplinită condiția ca aceste acte să aibă caracterul de acte administrative unilaterale "cu caracter individual".
În consecință, instanța va respinge excepția de nelegalitate a art. 52 alin. 1-3 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006, precum și excepția de nelegalitate a deciziilor nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, invocată de reclamantul.
4. Cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile,instanța reține că reclamantul a învederat că nu poate face dovada că a solicitat pârâtului, anterior sesizării instanței, anularea actului administrativ în litigiu, întrucât - fiind încarcerat - nu are resursele financiare necesare plății tarifului pentru corespondența recomandată.
Cu privire la dispozițiile legale incidente în această privință, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Totodată, conform art. 109 alin. 2 Cod de Procedură Civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Din modul de formulare al textului legale citat, instanța reține că dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt imperative și nu comportă excepții decât în măsura un alt act normativ prevede înlăturarea acestei condiții prealabile de sesizare a instanței de judecată.
Instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că a formulat și a expediat către pârâtul Guvernul României o cerere de anulare a actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.
Instanța admite dificultatea pentru reclamant de a obține anumite sume de bani, având în vedere că se află în executarea unei pedepse privative de libertate.
Pe de altă parte, instanța observă că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicat de autoritățile locului de deținere să expedieze corespondență recomandată sau să obțină fondurile necesare achitării costului impus de acest serviciu poștal, în condițiile în care nu s-a dovedit nici că acest cost este excesiv.
Totodată, instanța subliniază că ajutorul public judiciar - astfel cum este reglementat de Ordonanța de Urgență nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și aprobată cu modificări prin Legea nr. 193 din 21 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008) - nu acoperă și cheltuielile ocazionate de corespondența petentului.
Date fiind aceste considerații, instanța apreciază că lipsa dovezii îndeplinirii procedurii administrative prealabile nu poate fi imputată autorităților locului de deținere în care reclamantul își execută pedeapsa și că reclamantul avea posibilitatea și obligația de a face dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile.
În lipsa acestei dovezi, față de dispozițiile art. 109 alin. 2 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege",instanța va admite excepția lipsei procedurii administrative prealabile și va respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate impusă de textul legal citat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a art. 52 alin. 1-3 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006, invocată de reclamantul.
Respinge excepția de nelegalitate a deciziilor nr. 498/2007 și nr. 499/2007 emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, invocată de reclamantul.
Admite excepția lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de Guvernul României.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, fiul lui și, născut la 14.02.1966, deținut în Penitenciarul Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, cu sediul în municipiul B, nr. 1, sector 1, și Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 2, având ca obiect anularea art. 179 din Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamantul (în Penitenciarul Timișoara și, respectiv în Penitenciarul Spital Colibași) și către Guvernul României și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./22.06.2009
Tehnored. /6 ex./30.06.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
