Alte cereri. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.18/CA
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc Dan
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului introdus de către reclamanta C" "L V, cu sediul în V, str.-, bloc 278,. A,.20, județul V, în contradictoriu cu intimații:CONSILIUL LOCAL V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V, împotriva sentinței civile nr.114/CA/07.05.2007 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect- recunoaștere drept de proprietate.-
La apelul nominal, făcut în ședință publică,lipsă părțile. Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.114/CA/ din 7 mai 2007, Tribunalul Vaslui și-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta -" " SRL V, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local V și Primăria Municipiului V, în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâți pentru a se dispune recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului amplasat în V,-, obligarea acestora la plata sumei de 595.000 lei reprezentând daune și la evacuarea spațiului de conductele și canalele existente.
S-a mai reținut că, deși reclamanta a invocat ca temei legal al cererii sale dispozițiile Legii nr.554/2004, pretențiile ce fac obiectul cauzei de față nu-și au izvorul într-un raport de drept administrativ, ci într-un raport de natură civilă, fapt de natură a atrage competența de soluționare a judecătoriei.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta -" " SRL V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a observat că cererea de chemare în judecată a pârâților este justificată de faptul că aceste autorități administrative continuă să se folosească de canalele și conductele ce îi traversează proprietatea și că prin conduita lor aduc atingere unor drepturi ce-i sunt recunoscute prin lege, interesul său legitim avându-și suport în prevederile art.44 din Constituția României, care îi recunosc dreptul de a se bucura de liniștita posesie și proprietate a bunului său, întreaga suprafață de 200 mp fiind ocupată de conducte și canale, fapt de natură a scade valoarea imobilului respectiv.
Primăria Municipiului V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că, prin emiterea autorizației nr.191 din 21 iulie 2005, nu s-a adus nici o atingere dreptului de proprietate al recurentei, drept pe care nu l-a contestat niciodată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este nefondată, sens în care reține următoarele:
Prin actul de sesizare al instanței, reclamanta - recurentă pretinde că, în anul 2002, a achiziționat o suprafață de 424 mp de la -"" SA V, teren situat în V,-, pe care are amplasată o construcție cu destinația de depozit, și că, datorită faptului că -" V" SA are amplasate pe acest teren canale și conducte, pe care refuză să le mute, este în imposibilitate de a se folosi de bunul său, blocându-i-se în fapt activitatea.
Litigiul de față opune astfel, în mod necontestat, pe proprietarul pretins al terenului persoanei ce se consideră a fi proprietara conductelor și canalelor amplasate în zonă, fapt ce rezultă din procesul - verbal de constatare a condițiilor igienico - sanitare încheiat la data de 29 iulie 2005, de Direcția de sănătate Publică
Chiar și în cazul în care Municipiul V ar fi proprietarul rețelelor și căminelor de vizitare a instalației de canalizare fecaloid menajeră, fapt ce nu s-a dovedit, în litigiul ce-l are cu proprietarul pretins al terenului, el nu apare ca organ al administrației publice locale și nu lucrează în regim de putere publică, ci acționează în limitele recunoscute oricărei persoane fizice sau juridice ce deține în proprietate bunuri imobile, respectiv mijloace fixe ce asigură salubrizarea localității.
Neînțelegerile dintre proprietari, indiferent care ar fi statutul lor juridic și sfera responsabilităților, exced cadrului procesual stabilit prin Legea nr.554/2004, întrucât nu au ca obiect acte administrative de autoritate, sau refuzul autorităților publice de a soluționa cereri în legătură cu sfera lor de atribuțiuni, în relația cu cetățenii și celelalte persoane cu care intră în raportul de drept administrativ.
Diferențele dintre proprietarii unor fonduri învecinate, sau născute din exercitarea dreptului de proprietate, țin de sfera raporturilor civile în care sunt implicate persoanele fizice sau juridice, neavând nici o semnificație, pentru stabilirea naturii acestora, faptul că unul dintre proprietari ar fi o unitate administrativ - teritorială, în speță Municipiul V, toți proprietarii bucurându-se de același regim juridic și având drepturi și obligații nediferențiate funcție de statutul lor juridic, sau poziția pe care o ocupă în stat.
Ca atare, nici cererea de recunoaștere a dreptului de proprietate, nici cererea de repararea prejudiciului pretins suferit prin faptele și actele celuilalt proprietar și nici cererea de evacuare a spațiului prin dezafectarea conductelor și canalelor la care se face referire nu pot face obiectul controlului instanțelor de contencios administrativ, întrucât în discuție nu sunt acte sau fapte administrative, ci conduita proprietarului rețelelor de canalizare, care nu implică în cauză lucru în regim de putere publică.
Cum litigiile referitoare la exercițiul drepturilor civile, deci și a dreptului de proprietate, țin de regimul proprietății și nu de sfera dreptului administrativ, curtea apreciază că în mod justificat tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, a hotărât că, atâta timp cât pârâții nu au lucrat în regim de putere publice, ei nu pot fi chemați în fața instanțelor de contencios administrativ, pentru a răspunde de actele lor, ca simple persoane juridice, deținătoare a unor bunuri imobile, și că competența de soluționare a cererilor formulate de reclamantă revine instanței cu plenitudine de competență în materie civilă, respectiv judecătoriei.
Constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta -" " SRL V împotriva sentinței civile nr.114/CA/ din 7 mai 2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex./16.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Vaslui -.-
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Roșculeț Leocadia, Tăbăltoc Dan
