Alte cereri. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 19/CA
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenții - intimați:, în contradictoriu cu intimatele - recurente: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, având ca obiect- restituire impozit, recursuri formulate împotriva sentinței numărul 335/Ca/15.10.2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 335/CA/15.10.2007 a Tribunalului Vasluis -a dispus:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâte.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V și, în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de impozit pe venit, actualizate cu rata inflației la data plății efective, după cum urmează:
- reclamantului în procent de 30% pe perioada decembrie 2005 - aprilie 2007; reclamanta în procent de 40% pe perioada aprilie 2004 - aprilie 2007; reclamantul în procent de 30% pe perioada aprilie 2004 - aprilie 2007; reclamantul în procent de 40% pe perioada aprilie 2004 - octombrie 2004 și de 50% pe perioada noiembrie 2004 - aprilie 2007; reclamanta în procent de 30% pe perioada aprilie 2004 - octombrie 2004 și de 40% pe perioada noiembrie 2004 - aprilie 2007; reclamantului în procent de 30% pe perioada aprilie 2004 - aprilie 2007; reclamantului în procent de 30% pe perioada aprilie 2004 - aprilie 2007 și reclamantului - în procent de 40% pe perioada aprilie 2004 - octombrie 2004.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
Este adevărat că în toate cazurile angajatorul este cel care face un calcul al drepturilor salariale efective angajaților, însă în cauză, pârâtele prin atributele legale sunt cele care au competența de a urmări și încasa impozitul pe venit datorat statului, așa că au calitate procesuală pasivă pentru recuperarea unor astfel de sume de bani, încasate de acestea cu acest titlu.
Pe fondul cauzei, reține instanța că în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acele persoane cărora li s-au conferit decorații militare beneficiază de reduceri de impozite pe venit în diverse procente, funcție de destinația primită.
Această dispoziție a legii a fost ulterior abrogată prin OG 73/1991, care pe baza aceasta a abrogat și alte dispoziții din alte legi care scuteau sau reduceau anumite contribuții în materia impozitului pe venit.
Această ordonanță a fost ulterior abrogată prin OG 7/2001, odată cu aceasta fiind preluate spre abrogare și alte dispoziții legale privitoare la scutiri sau reduceri în materia impozitelor, mai puțin dispozițiile art.10 din legea menționată mai sus, respectiv Legea 80/1995.
Ceea ce este relevant în cauză este faptul că aceeași ordonanță 73/1999 a fost respinsă prin Legea 206/2002, ceea ce în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.3 din Legea 24/2000 face ca dispozițiile art.10 din Legea 80/1995 să fie revigorate și, în consecință, drepturile petenților se cuvin a fi redate acestora, constatându-se astfel că, prin acțiunea lor, pârâtele au adus atingere drepturilor petenților. Prin urmare, acțiunea va fi admisă așa cum a fost formulată, în sensul ca pe lângă drepturile salariale cu titlu de procent din impozit pe venit ce trebuie restituit prin plata acestora, se cuvin acestora și sumele rezultate din actualizarea lor cu rata inflației la data plății efective, ținând seama de cererea lor de acordare a dobânzilor legale, modalitatea acordată de instanță fiind cea conformă cu regulile legale, neexistând în cauză un contract prevăzut în sensul solicitat cu dobânzi pentru neîndeplinirea unui contract, ci doar pentru devalorizarea sumelor oprite.
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs părțile litigante.
Reclamanții prin motivele de recurs critică soluția primei instanțe sub aspectul neobligării pârâtelor a opera și pentru viitor reducerile la impozitul pe venit datorat, în procentele reținute prin dispozitiv.
De asemenea, recurentul - invocă omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra capătului de cerere privind reducerea impozitului cu 50% pentru perioada noiembrie 2004 - aprilie 2007, întrucât aceasta s-a pronunțat numai privind capătul de cerere privind 40%, nu și asupra capătului de cerere privind procentul de 50%.
Recurenta V critică la rândul său sentința de fond motivat de împrejurarea că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.55/4.06.2007, pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit faptul că "Art.10 din Legea 80/1995 a fost abrogat cu caracter definitiv, prin OG 73/1999 privind impozitul pe venit", astfel că soluția primei instanțe trebuie să fie una de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților.
Mai mult, având calitatea de ordonator de credite, iar nu angajator în raport cu reclamanții, oricum soluția primei instanțe nu putea fi pusă în aplicare de recurentă, întrucât aceasta nu avea acces la informațiile privind salariile de care au beneficiat fiecare din reclamanți, iar conform Legii 500/2002 a finanțelor publice, creditele acordate instituțiilor publice de profil nu puteau fi utilizate decât în limitele și pentru destinațiile aprobate.
Recurenta V prin motivele sale de recurs invocă de asemenea dezlegarea dată pricinii prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.55/2007, obligatorie pentru instanța de fond, sens în care solicită a fi admise recursurile pârâtelor și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, constată recursurile pârâtelor ca fiind întemeiate, față de împrejurarea că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit, în condițiile art.329 Cod procedură civilă, prin decizia din 4.06.2007, că dispozițiile art.10 din Legea 80/1995 au fost definitiv abrogate, persoanele cărora li se acordaseră semne onorifice nemaibeneficiind de reducerea impozitului pe venit.
Întrucât dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanța judecătorească, Curtea va proceda la admiterea recursurilor promovate de pârâtele V și V, cu consecința modificării în parte a sentinței civile 335/CA/2007 a Tribunalului Vaslui, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pentru aceleași considerente urmează a fi respins recursul promovat de reclamanți în cauză, cu menținerea dispozițiilor sentinței de fond privitoare la soluționarea excepțiilor invocate de pârâte.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâtele V și Administrația Finanțelor Publice a municipiului V împotriva sentinței civile nr.335/CA din 15.10.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanții, și - în contradictor cu pârâtele V și a municipiului
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul introdus de reclamanții, și - împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
22.2008.-
2 ex.-
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Roșculeț Leocadia, Tăbâltoc Dan
