Alte cereri. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.188/CA.
Ședințapublicădin 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, și HG, toți domiciliați în M, str.-, -G 29,.C,.35, județul C, împotriva sentinței civile nr.1014 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI SA, cu sediul în B, Calea nr.13, sector 3 și C SA - SUCURSALA C, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții reclamanți și perosnal HG, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebați fiind recurenți reclamanți prezenți, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile recurenților reclamanți prezenți, potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurentul reclamant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Învederează recurentul reclamant că solicită restituirea banilor depuși la CEC sub garanție de stat prin Publice astfel cum prevede legea. Precizează recurentul că temeiul juridic al acțiunii este art.3 din Legea nr.66/1996 și nu Legea nr.58/1998 astfel cum face vorbire instanța de fond. Precizează recurentul că a depus în dosarul de fond nr.653/CA/2005 Hotărârea nr.735/10.11.1997 emisă de Casa de Economii și Consemnațiuni, hotărâre ce nu a fost avută în vedere de instanță.
Având cuvântul recurentul reclamant solicită HG admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 653/CA/2005 din data de 09.11.2005, reclamanții, și HG, în contradictoriu cu pârâta Sucursala C au solicitat obligarea pârâtei la actualizarea sumelor de bani depuse la. în sensul că soldul actual să se raporteze la valoarea salariului mediu pe economie de la data depunerii, la valoarea salariului mediu în prezent și recuperarea prejudiciului material - 1.266,80 RON.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, instanța a pus în vedere reclamanților să precizeze obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia.
Prin precizările depuse la dosar, cât și susținerile orale în ședința publică din data de 6.03.2006, reclamanții au solicitat să se constate că sunt vătămați într-un drept recunoscut de lege prin adresa nr. 3868/27.10.2005, obligarea pârâtei la reactualizarea sumelor înscrise pe libretele EC. ai căror titulari sunt și obligarea la despăgubiri în valoare de 20.000 lei noi, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 8 și art. 18 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții în susținerea cererii au depus la dosar înscrisuri: adresa nr. 3868/2005 și copii ale libretelor
Pârâta, prin precizările depuse la dosar, a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că obiectul cererii îl constituie "pretenții bănești" și pe fond a solicitat respingerea cererii, ca fiind lipsită de temei legal.
Prin sentința civilă nr. 437/26.06.2006 Tribunalul Constanțaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanții, și.HG
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța a respins-o, întrucât, în mod constant reclamanții au precizat că înțeleg să se judece pe procedura contenciosului administrativ prevăzută de Legea nr. 554/2004 art. 8 și art. 18.
Pe de altă parte, obligativitatea recursului administrativ prealabil (plângerea prealabilă) este impusă de art. 7 din lege numai în cazul acțiunilor în anulare a "unui act administrativ", ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au dreptul la dispoziție asupra sumei depuse, iar pârâta are obligația să restituie sumele de bani ce alcătuiesc depozitul inițial plus dobânda stabilită conform legii, astfel nu se poate invoca încălcarea unui drept recunoscut de lege (art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004), iar rezolvarea negativă a unei cereri nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat. De altfel, s-a mai reținut că în cauză se susține de fapt "sistarea tragerilor la sorți organizate pentru libretele de economii și câștiguri autoturisme" prin Circulara nr. 4/2000, emisă în baza Hotărârii Comitetului de Administrație din 29.02.200 și nicidecum, dreptul recunoscut de lege, astfel că, în condițiile în care raportul juridic dintre părți se derulează și se valorifică conform legii în vigoare (Legea nr. 58/1998), nu se poate reține o vătămare a dreptului pretins de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 226/CA/23.10.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța a omis să se pronunțe cu privire la legalitatea Circularei nr. 4/2000.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1616/CA/10.11.2006 și a primit număr unic în sistemul ECRIS -.
Prin încheierea din data de 08.02.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale în soluționarea excepției de nelegalitate a Circularei nr. 4/2000 emisă de și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 150/CA/09.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, irevocabilă prin decizia nr. 3142/20.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Circularei nr. 4/2000 a Consiliului de Administrație al, apreciindu-se că nu este o autoritate publică, iar circulara nu este un act administrativ.
Instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii față de natura actului juridic atacat.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1014/CA din 01.11.2007, s-a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamanților.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au economisit la. în anii 1976, 1981, 1983 și 1985, câte 5.000 lei fiecare și au fost posesorii unor librete cu trageri la sorți și câștiguri de autoturisme, însă, aceste trageri au fost sistate în urma emiterii de către Consiliul de Administrație al a Circularei nr. 4/2000.
Nemulțumiți de devalorizarea sumelor depuse la. reclamanții au solicitat recunoașterea unui drept prevăzut de lege, respectiv reactualizarea sumelor înscrise pe libretele, ai căror titulari sunt și obligarea pârâtei la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 20.000 lei noi.
Raportul juridic existent între părți este acela dintre deponent și depozitar, reclamanții având dreptul de dispoziție asupra sumei depuse, iar pârâta având obligația să restituie sumele de bani ce alcătuiesc depozitul inițial plus dobânda stabilită conform legii.
Articolul 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Pentru a beneficia de acțiunea în contencios administrativ, reclamanții trebuie să fie beneficiarii unui drept subiectiv sau să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică să-l respecte.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de aceea ca vătămarea să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități de a rezolva o cerere a reclamanților privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că numai actele administrative pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ, pentru că numai acestea produc, modifică sau sting efecte juridice.
Așa cum s-a reținut în mod irevocabil, prin sentința civilă nr. 150/CA din 09.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, nu este o autoritate publică, iar Circulara nr. 4/2000 a Consiliului de Administrație al nu este un act administrativ.
În condițiile în care raportul juridic dintre părți se derulează și se valorifică conform Legii nr. 58/1998, nu se poate reține o vătămare a dreptului pretins de reclamanți, raportat la specificul dreptului administrativ.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, "în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
Obiectul acțiunii în contencios administrativ poate cuprinde și cererea privind repararea pagubelor ce le-au fost cauzate reclamanților, fie printr-un act administrativ de autoritate emis ilegal, fie prin refuzul autorității administrative de a soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, precum și prin faptul de a nu răspunde petiționarilor, dacă aceasta se referă la emiterea unui act administrativ.
Cum actul juridic vătămător nu este un act administrativ, nici despăgubirile nu pot fi acordate potrivit Legii Contenciosului Administrativ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții, și HG, solicitând casarea hotărârii recurate, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele recursului se susține că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii învederând că temeiul acțiunii este art.3 din Legea nr.66/1996 iar nu Legea nr.58/1998 reținută de instanță.
Apreciază că în mod greșit a reținut prima instanță că, s-a solicitat recuperarea prejudiciului material în cuantum de 1266,80 lei, totodată, consideră că în mod eronat li s-au impus taxe de timbru prin încheierea din 08.05.2006 deși acțiunea este îndreptată împotriva și deci scutită de orice taxă, răspunderea în justiție revenindu-i Statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
In ceea ce privește critica referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a temeiului juridic a cauzei deduse judecății apreciem că este nefondată deoarece instanța de judecată nu este legată de temeiul juridic invocat de către o parte în susținerea cererii de chemare în judecată.Invocarea unui temei de drept eronat nu este de natură a influența instanța de judecată în justa soluționare a cauzei deduse judecății deoarece așa cum am subliniat aceasta este aceea care,în virtutea rolului ei activ conferit de disp.art.129 alin.5 Cod procedură civilă, stabilește atăt cadrul legal căt și procesual în raport de pretențiile formulate,așa cum s-a procedat și în speța dedusă judecății.
In referire la celelalte critici ce vizează fondul cauzei apreciem că nu sunt întemeiate instanța de fond în mod legal și temeinic a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă,atăta timp căt prin hotărăre judecătorească s-a statuat în mod irevocabil faptul că părăt nu este o autoritate publică iar circulara vizată nu are caracterul unui act administrativ vătămător de natură a justifica demersul juridic al reclamanților recurenți.
Articolul 2 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 554/2004, desemnează autoritatea publică - orice organ de stat sau al autorităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".
neefiind o autoritate publică, actele emise de consiliul de administrație al nu fac parte din categoria actelor administrative,ele nefiind de natură a produce,modifica ori stinge efecte juridice.
Circulara nr.400/2000 a Consiliului de Administrație din cadrul nu se constituie într-un act administrativ, deoarece nu este dată în baza legii precum și pentru organizarea executării ori executarea în concret a acesteia, ci este un simplu act juridic prin care organul său de conducere a reglementat măsuri în cadrul unor raporturi juridice pur contractuale.
În consecință, Curtea constată neîntemeiată critica formulată astfel că în raport de considerentele mai sus expuse,se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art.304 sau 3041Cod procedură civilă, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, și HG, toți domiciliați în M, str.-, -G 29,.C,.35, județul C, împotriva sentinței civile nr.1014 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI SA, cu sediul în B, Calea nr.13, sector 3 și C SA - SUCURSALA C, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
25.04.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
