Alte cereri. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.187/CA
Ședința publică din 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE(S) - cu sediul în B, sect.2,-, împotriva sentinței civile nr.875/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, C, și - toți cu domiciliul ales în C,-, jud.C, intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în C,-, jud.C, și intimații intervenienți - domiciliată în C,-, -B,.D,.65, jud.C, - domiciliat în C,-, jud.C, - domiciliat în C,-, -T2,.B,.41, jud.C, - domiciliată în C,-, jud.C și - domiciliată în C,-, -V2,.A,.5, jud.C, având ca obiect alte cereri Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata contestatoare, avocat Mira în baza împuternicirii avocațiale nr.02553/31.03.2008 depusă la dosar, intimatul contestator, prezent personal și pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C, răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.1270/28.03.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților prezente potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul avocat Mira, pentru intimata contestatoare, solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a recurentei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocată de aceasta ca motiv de recurs, întrucât apreciază că, corect instanța de fond în mod corect a apreciat că recurenta este ordonator secundar de credite, care asigură unităților subordonate din teritoriu creditele bugetare necesare plății stabilite prin titluri executorii, aceasta fiind introdusă pentru opozabilitate. Pe fond pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală. Se invocă de către recurentă că primele de vacanță pentru toți reclamanții pe perioada 2003-2005 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, au fost suspendate. Reclamanții au solicitat aceste drepturi când suspendările succesive au rămas fără efect și nu pe timpul suspendării. Referitor la drepturile consilierilor juridici, recurenta arată că aceștia nu beneficiează de drepturi specifice stabilite de Statutul consilierilor juridici și legislația specifică, întrucât au calitate de funcționari publici, iar sporurile și drepturile care se acordă prin Legea nr.514/2003 se acordă numai consilierilor care au contract de muncă. Acestor consilieri juridici li se aplică dispozițiile Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, statutului profesiei de consilier juridic, precum și ale Legii nr.188/1999. Totodată depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul intimatul contestator, învederează instanței că achesează la concluziile apărătorului intimatei contestatoare, depunând la dosar concluzii scrise.
Pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată la nr- reclamanții, C, și au chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, solicitând:
1.obligarea pârâtei față de toți reclamanții la acordarea și plata drepturilor băneșști reprezentând primele de vacanță retroactiv pentru perioada 2003-2005 în cuantum potrivit tebelelor cu sumele aferente anexate la prezenta cerere, sume de bani ce urmează a fi actualizați în raport cu rata inflației, până la data efectuării plății precum și pentru viitor;
2.Obligarea pârâtei față de următorii reclamanți:, și pe lângă plata primelor de vacanță și la;
-acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariu de încadrare, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic atât retroactiv de la intrarea în vigoare a Legii 514/2003 cât și pentru viitor;
-acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 25% din salariu de încadrare, începând cu data intrării în vigoare a Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic atât retroactiv de la intrarea în vigoare a Legii 514/2003 cât și pentru viitor;
-suportarea de către pârâtă a cheltuielilor prilejuite de reorganizarea profesiei în baza Legii nr.514/2003, cheltuieli ocazionate de: înscrierea în Colegiul consilierilor juridici, achiziționarea robei, a legitimației, a insignei, a ștampilei, pregătirea profesională specifică profesiei, cotizația semestrială, atât retroactiv de intrarea în vigoare a Legii nr.514/2003 cât și pentru viitor.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că dreptul funcționarilor publici la prima de vacanță își are temeiul în prevederile imperative ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 rep. respectiv art. 33 alin. (2) în redactarea în vigoare, a perioadei 2002 - 2004.
Prevederile legale au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită de prevederile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 33/2001, iar începând cu anul 2002, măsura fiind menținută de legile bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004.
Reclamanții menționează că sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță pe ultimii 3 ani, în baza și cu respectarea prevederilor art. 93 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu dispozițiile art. 166 alin. (1) din Codul Muncii suspendările dispuse în legile bugetului din fiecare an încetându-și aplicabilitatea.
Apreciază reclamanții că suspendarea dreptului privind prima de vacanță, prin textele de lege enunțate sunt neconstituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, Legea nr. 188/1999 republicată raportate la art. 53 alin. (1), 41 alin. 2 din Constituție, dar nu se impune invocarea excepției de neconstituționalitate întrucât dispozițiile enunțate nu mai sunt în vigoare.
Privitor la al doilea capăt de cerere se susține că reclamanții, și, au drepturi specifice rezultând din exercițiul profesiei, pe lângă dreptul la primă de vacanță.
Învederează că așa cum rezultă din dispozițiile legale citate - respectiv Legea nr. 514/2003, art. 29 din Legea nr. 188/1999, Legea 53/2003, angajatorul are obligația legală de a opera modificările prevăzute de lege și de statutul dat în aplicarea ei, referitoare la încadrarea și stabilirea drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici numiți în funcție.
Se susține că, prin nerecunoașterea drepturilor ce decurg din textele legale invocate este încălcat principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituția României, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii, or fără discriminări, precum principiul egalității de șanse prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003/ Codul Muncii.
De asemenea și conform art.41, pct.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
În susținerea cererii au fost depuse: adeverințe emise de Casa Județeană de Pensii, calculul indemnizațiilor pe baza situațiilor privind aprobările efectuării concediilor de odihnă în perioada de referință - 2003 - 2005.
Prin precizări privind cadrul procesual al acțiunii depuse de contestatori s-a arătat că, drepturile contestatoarei constau doar în cele consființite de Legea nr. 514/2003 privind organizarea în funcționarea profesiei de consilier juridic.
În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interes alăturat, de către intervenienții, și G,.
Intervenienții menționează că au avut calitate de funcționari publici în perioada 2002 - 2005 având dreptul la acordarea primelor de vacanță în conformitate cu Legea nr. 188/1999, art. 33 alin. (2) și art. 34 alin. (2).
Precizează că respectivele prevederi au rămas neaplicabile prin suspendările succesive instituite prin OUG nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004, suspendări ce au existat până la data de 31 decembrie a anului pentru care are aplicabilitatea legea bugetului din anul respectiv.
Prin încheierea din data de 14.03.2007, instanța ia act de întregirea cadrului procesual prin citarea în cauză a Casei Naționale de Pensii, iar la data de 1.08.2007, instanța admite în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și G,.
Pârâta - Casa Județeană de Pensii C nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Legal citată Casa Națională de Pensii prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului Constanța - secția comercială și de contencios administrativ și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta a arătat că nu are calitate de ordonator de credite în ceea ce privește drepturile salariale ale angajaților caselor teritoriale de pensii, situație în care reclamanții nu pot pretinde drepturi bănești de la instituție.
În privința, necompetenței materiale pârâta învederează că, în conformitate cu art. 91 din Legea nr. 188/1999 și art. 31 alin. (4) din OG nr. 6/2007 raportate la art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă soluționarea cererii este de competența Curții de Apel.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii, având în vedere suspendările succesive ale prevederilor referitoare la acordarea primei de vacanță din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, prin legile bugetare anuale.
La termenul din data de 10.10.2007 pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale precizează că renunță la susținerea excepției de necompetență materială invocată prin întîmpinare.
Legitimarea procesuală pasivă a pârâtei Casa Națională de Pensii și Asigurări sociale este justificată de calitatea acesteia de ordonator secundar de credite, care asigură unităților subordonate din teritoriu (ordonatori terțiari de credite) creditele bugetare necesare în condițiile legii pentru plățile stabilite prin titluri executorii.
Legitimarea procesuală pasivă a pârâtei este necesară în cele din urmă pentru opozabilitate.
Prin sentința civilă nr.875 din 10 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, și intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și CASA NATIONALA DE PENSII SI ALTE DREPTURI DE ASIGURARI SOCIALE, a obligat pârâtele către reclamanți și intervenienți la plata primelor de vacanță pe perioada 2003 - 2005 corespunzător perioadei în care fiecare reclamant și intervenient a avut calitate de funcționar public, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, a obligt pârâtele să plătească reclamanților, și sporul de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 25 % începând cu data înscrierii în consilierilor juridici a județului C, până la data prezentei hotărâri și pentru viitor, a obligat pârâtele să suporte cheltuielile ocazionate de organizarea profesiei în baza Legii nr. 514/2003 și a respins capătul de cerere cu privire la plata de către pârâte a cotizației lunare datorate către Asociația Consilierilor Juridici, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 din legea nr. 188/1999 (devenit 34 după republicare), funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prevederile enunțate au devenit neaplicabile prin procedura suspendării până la data de 31.12.2005 prin art. 3 alin. (1) din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 215/2004.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive, revine potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare enunțate.
Atât art. 18 din Legea nr. 10/1972 ce reglementează Codul Muncii dar și art. 38 din Legea nr. 53/2003 ce a adoptat Codul Muncii și prin care a fost abrogată Legea nr. 10/1972 arată imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări.
Prin drepturile legale indicate nu s-a făcut referire la eventualitatea desființării dreptului la concediu ci doar la suspendarea exercițiului dreptului, care nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Se reține că, normele de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție, dreptul la prima de vacanță fiind un drept de renumerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă precum și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, reclamanții și intervenineții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Având în vedere Decizia nr. XXII/12.12.2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea ori pierderea acestuia ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, instanța va admite cererea privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C la plata primelor de vacanță, pentru perioada 2003 - 2005, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de mobilitate, confidențialitate în cuantum de 25% și a cheltuielilor prilejuite de reorganizarea profesiei privind pe reclamanții, și instanța reține:
Organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic este reglementată de Legea nr. 514/2003 și de Statutul profesiei adoptat în 2004.
Dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevăd posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii, în afara celor prevăzute la alin. (1).
Art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici stipulează expres că, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile administrative și penale, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic prevede pentru C care deține o astfel de profesie posibilitatea de a negocia prestații suplimentare în bani privind clauza de mobilitate și confidențialitate, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003.
Clauza de mobilitate reglementată prin art. 25 din Legea nr. 53/2003 implică în considerarea specificului muncii ca executarea obligațiilor de serviciu ale salariatului să nu se realizeze într-un loc stabil de muncă, iar clauza de confidențialitate, reglementată de art. 26 din aceeași lege, obligă părțile ca pe durata contractului și după încetarea acestuia să nu transmită date, informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractelor.
Dispozițiile legale ce reglementează aceste sporuri se regăsesc în Legea nr. 514/2003 art. 16 și art. 45 din Statutul profesiei de consilier juridic.
În calitate de funcționar public consilierul juridic este îndreptățit să primească sporurile corespunzătoare acestor două clauze, distinct de drepturile salariale stabilite, motiv pentru care pârâta va fi obligată la acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 25% către cei trei reclamanți consilieri juridici.
De altfel, prin adresa nr. 10551/9.11.2006 pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a comunicat că sporul de mobilitate și confidențialitate de 25% pentru consilierii juridic, care va fi introdus în program se acordă numai prin hotărâri judecătorești (fila 73).
Referitor la cheltuielile efectuate de reclamanți cu organizarea profesiei art. 57 alin. (1) din Statutul profesiei prevede că, instituțiile beneficiare ale serviciilor profesionale ale acestora, au obligația să suporte cheltuielile ocazionate de formele de pregătire specifice profesiei, iar alin. (2) și (3) stabilesc obligația instituțiilor publice în favoarea cărora se exercită profesia de a deconta consilierilor juridici cheltuielile privind înscrierea în colegiu, achiziționarea robei, legitimației, insignei, ștampilelor, registrele de evidență profesională.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale().
Critica hotărârii a fost fundamentată pe dispozițiile art.299, art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă și a vizat următoarele:
-Casa Județeană de Pensii C este instituție cu personalitate juridică și singura care are calitate procesuală,avându-se în vedere că reclamanții salariați au raporturi de serviciu numai cu această instituție.
-dispozițiile legale ce permiteau acordarea primelor de concediu au fost suspendate periodic prin legile bugetare anuale astfel că în mod greșit a fost obligată să plătească funcționarilor din cadrul CJP C primele de concediu și sporul de confidențialitate și mobilitate.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr. civilă, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește critica privind calitatea procesuală pasivă, Curtea reține că aceasta nu conduce la reformarea hotărârii întrucât,așa cum judicios a reținut și prima instanță legitimarea procesuală a pârâtei Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale este justificată de calitatea acesteia de ordonator secundar de credite dar și de rațiuni de opozabilitate a hotărârii pronunțate.
Pe fondul pricinii se rețin următoarele:
Dispozițiile art.32 al.2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999)conform cărora funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context, examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o,nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional de la Geneva cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
De altfel cele arătate mai sus sunt întărite și de împrejurarea apariției OUG 146/2007 prin care legiuitorul a înțeles să consacre expres acordarea acestor drepturi bănești.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE(S) - cu sediul în B, sect.2,-, împotriva sentinței civile nr.875/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, C, și - toți cu domiciliul ales în C,-, jud.C, intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în C,-, jud.C, și intimații intervenienți - domiciliată în C,-, -B,.D,.65, jud.C, - domiciliat în C,-, jud.C, - domiciliat în C,-, -T2,.B,.41, jud.C, - domiciliată în C,-, jud.C și - domiciliată în C,-, -V2,.A,.5, jud.C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
14.04.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
