Alte cereri. Sentința 191/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--2.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 191
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T B, având ca obiect obligare pârât la recunoaștere și echivalare diplomă de doctor în drept.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului răspunsul adresat de pârât reclamantului la cererea acestuia înregistrată sub nr. 15564/24.03.2009.
Instanța pune în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției și depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat întrucât prin sentința civilă nr. 124/7.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- a respins acțiunea reclamantului pe excepția inadmisibilității acțiunii și nu pe fondul cauzei.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B, solicitând ca prin sentință să fie obligat la recunoașterea si echivalarea diplomei de doctor in drept seria - nr.0040/2004 conferita de Consiliul National pentru si Atestare al M; obligarea paratei la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că, Consiliul Național pentru si Atestare din Republica M i-a conferit titlul de doctor in drept conform diplomei seria - nr.0040/3 septembrie 2004,in baza procesului verbal nr. 2 din 24 februarie 2005. La data de 18 mai 2006 sub nr.75717/2006 a depus la - documentația solicitata pentru recunoașterea si echivalarea diplomei de doctor in drept. Centrul Național de Recunoaștere si Echivalare a prin Comisia de specialitate i-a comunicat faptul că recunoașterea nu este posibila deoarece lucrarea nu îndeplinește condițiile de fond si forma, fără însă a finaliza procedurile stabilite prin Ordin al Ministrului de respingere sau atestare a titlului de doctor in drept.
Susține că a considerat că a fost vătămat in drepturile sale și s-a adresat Curții de Apel Timișoara cu o acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr-, dosar in care s-a pronunțat sentința civila nr. 124/7 mai 2008, prin care a fost respinsa acțiunea sa ca inadmisibilă, instanță reținând ca rezoluțiile nu constituie act administrativ individual in înțelesul Legii nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs la Înalta Curte de Casație si Justiție B care la data de 17 februarie 2009 l-a respins ca nefondat.
La data de 23 februarie 2009 cu scrisoarea recomandata nr. 23.02.2009, cu confirmare de primire a solicitat direct Ministrului Educației, Cercetării și TBe liberarea Ordinului privind recunoașterea sau nerecunoașterea titlului științific de doctor in drept.
Întrucât pana la data introducerii acțiunii (cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de lege) nu a primit Ordinul solicitat si nici un răspuns, reclamantul a formulat prezenta acțiune,in bază art. 1 al.1 și respectiv art.2 alin.2 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ.
Reclamantul solicită obligarea paratei si la plata sumei de 100.000. lei daune morale întrucât la data înregistrării cererii la B 18 mai 2006 îndeplinea funcția de lector universitar la Facultatea de Științe Juridice A din cadrul A ca intre timp sa fiu "retrogradat" ca asistent universitar in loc sa obțină titlul de conferențiar, deoarece nu a prezentat atestatul sau recunoașterea diplomei de doctor in drept conferita in Republica Reclamantul arată că din titular de disciplina a ajuns doar asistent universitar fapt ce i-a adus atingere prestigiului meu,muncii depuse in domeniu de circa 18 ani, timp in care am fost apreciat de colegi si studenți, făcând parte si din organele de conducere ale facultății și universității.
Reclamantul consideră că prin întârzierea soluționării cererii de mai bine de 3 ani i s-a adus atingere onoarei și a fost pus intr-o lumina nefavorabila fata de colegi si studenți, împiedicându-i-se accesul la postul de conferențiar lucru care constituie un prejudiciu moral ce urmează a fi reparat printr- justă și integrala despăgubire.
Reclamantul își întemeiază acțiunea în drept pe prevederile art.11 din Constituția României cere prevede la alin. 1 ca "statul R se obliga să îndeplinească întocmai și cu buna-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte", iar la alin.2 se dispune ca "tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, foc parte din dreptul intern". Apoi, art.20 alin.2 din Constituție prevede ca "daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Astfel prin Legea nr.39/1999 (publicata in Of.nr. 111/1999) a fost ratificat Acordul dintre Guvernul României si Guvernul M privind recunoașterea reciproca a diplomelor, certificatelor si titlurilor științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate in România si M, semnat in Chișinău la data de 20 iunie 1998. Acest "Acord", încă din preambulul sau arata ca "s-a călăuzit după prevederile Convenției cu privire la recunoașterea calificărilor in învățământul superior in regiunea Europeana", semnata la in anul 1997 (studiile doctorale le-am început in anul 1999 si am susținut teza in anul 2004).
Potrivit art.VI pct. 1 din Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute in învățământul superior din statele din regiunea Europei de la din 1997, semnata si ratificata de România si de Republica M (alături de alte 37 de state) se prevede ca "in măsura in care o hotărâre se ia baza cunoștințelor si a deprinderilor certificate prin atestatul de învățământ superior, fiecare parte va recunoaște atestatele de învățământ superior acordate de alta parte, cu condiția sa nu existe diferențe considerabile dovedite intre atestatul a cărui recunoaștere se solicita si atestatul corespunzător din partea in care se solicita".
De asemenea, potrivit art.7 din Acord, diplomele si titlurile științifice de doctor in ramurile de știința acordate in România si diplomele de doctor in ramurile de știința, precum și titlurile științifice, acordate in Republica M, se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părți. Reclamantul arată că in cuprinsul Acordului nu este inclusa nici o dispoziție care să permită pârtilor acestuia să facă o reevaluare a cunoștințelor si performantelor deținătorului de diplomă si titlu științific de doctor, părțile își recunosc reciproc, valoarea diplomelor eliberate de o instituție de învățământ si a titlurilor științifice.
Reclamantul arată că practica judiciară in materie, a Înaltei Curții de Casație si Justiție, dosar nr- in care s-a pronunțat Decizia nr.1710/17 aprilie 2008 dat câștig de cauza reclamantului, intr-o decizie de speța similara. In același sens, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat si in dosarul nr- prin Decizia nr.4140/18 noiembrie 2008, respectiv in dosar - prin decizia nr.-.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B, a invocat excepția autorității de lucru judecat, respinsă prin încheierea de ședință din data de 10.06.2009 iar pe fond, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii cu motivarea că reclamantul susține că potrivit Convenției d l Lisabona fiecare țară va recunoaște atestatele de învățământ superior emise de altă țară. Această recunoaștere nu presupune însă o recunoaștere automată a atestatelor.
Pârâtul arată că potrivit prevederilor art. 3.2 din Legea nr. 172/1998 privind ratificarea Convenției cu privire la recunoaștere atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la la 11 aprilie 1997: "Fiecare parte va lua măsurile necesare ca procedeele și criteriile folosite în evaluarea și recunoaștere atestatelor să fe transparente, unitare și corecte". Actul normativ face referire la procedee și criterii folosite în evaluarea și recunoaștere atestatelor, prin urmare afirmația reclamantului că prevederile Regulamentului încalcă prevederile tratatelor amintite este neadevărată.
Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale precizează în considerentul 10 din preambul că legislația comunitară nu se opune posibilității recunoașterii de către un stat membru a calificărilor profesionale obținute în state terțe, dar această recunoaștere trebuie să se facă cu respectarea unor condiții minime de formare pentru anume profesii.
Cu privire la Acordul dintre Guvernul României și Republica M privind recunoaștere reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și Republica M, semnat la Chișinău la 09.05.1998 și ratificat prin Legea nr. 39/1999, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, pârâtul arată că:
Având în vedere obligațiile pe care România și le-a asumat față de Uniunea Europeană, a faptului că țara noastră trebuie să se conformeze cu prioritate reglementărilor comunitare, precum și în baza prevederilor art. 14 ale Acordului: "Prezentul acord intră în vigoare la data ultimei notificări prin care părțile se informează reciproc despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare pentru intrarea lui în vigoare. Prezentul acord este încheiat pentru o perioadă de 5 ani. Acțiunea lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părți nu va notifica, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului respectiv, despre intenția sa de a-l denunța".
La data de 27 februarie 2006 consulul Ambasadei României la Chișinău a transmis un proiect de protocol pentru amendarea Acordului dintre Guvernului României si Republica
Cu această ocazie s-a stabilit, așa cum reiese din Nota nr. H2-1-1/495 că al M va întreprinde toate demersurile necesare în vederea procesului de negociere și semnare a Protocolului menționat.
În contextul aderării României la UE, Acordul neputând fi prioritar legislației comunitare, nu a fost prelungit automat. în acest sens Ministerul Afacerilor Externe, prin Nota nr. H2-3/30/14.01.2007 a menționat că: "principiul general care stă la baza recunoașterii actelor de studii ale cetățenilor statelor terțe UE, începând cu data aderării României, este prelevanța acqui-ului comunitar în materiile implicate, atunci când acordurile bilaterale existente contravin sau nu mai corespund modernizării legislațiilor și exigențelor în domeniu."
În această situație, în lipsa unei dispoziții derogatorii a actului internațional, se aplica legea română, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare care, la art. 140 alin. (3) stipulează că pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, Ministerul Educației și Cercetării constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, care funcționează potrivit unui regulament propriu aprobat prin ordin al ministrului (Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3904/2006).
În mod corect instanța de fond a reținut că "Tratatul despre care s-a făcut vorbire nu mai este în vigoare după data aderării României la Uniunea Europeană și nici nu s-a finalizat, prin parcurgerea celor trei etape: negociere, semnare și ratificare, acordul de amendare la acest tratat, conform prevederilor Legii nr. 590/2003 privind tratatele internaționale".
Mai mult decât atât, prevederile Acordului invocat de reclamant nu fac referire la recunoașterea automată a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice. Recunoașterea reciprocă nu este echivalentă cu recunoașterea automată. Recunoașterea reciprocă se referă la angajarea în egală măsură a părților în demersurile asupra cărora au convenit. Acest lucru nu presupunea ca recunoașterea să fie făcută fără a se stabili unele procedee și criterii specifice fiecărei părți semnatare. Recunoașterea automată presupune executarea de la sine a acestei operațiuni, fără a fi necesare proceduri suplimentare, în cuprinsul Acordului nu se face referire la recunoașterea automată ci la recunoașterea reciprocă.
Prin urmare, în conformitate cu standardele de asigurare a calității în sistemul de învățământ românesc, titlurile de doctor obținute în România sau în străinătate sunt atestate de către Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare (), care este constituit din profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional, selectați pe baza propunerilor senatelor universitare și funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării (art. 140 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare). Așadar, diploma de doctor și dosarul cu documentele însoțitoare se înregistrează la Ministerul Educației, Cercetării și T pentru evaluare și decizie, iar după verificarea conținutului acestora în raport cu prevederile legale în vigoare și avizate pentru legalitate se programează pentru comisia de specialitate - art. 11 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și T B, nr. 3904/2006 privind organizarea și funcționarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare -conform acestui act administrativ cu caracter normativ ce guvernează activitatea de confirmare/recunoaștere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor, comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice și științifice sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din personalități în domeniu, profesori universitari titulari și cercetători științifici de gradul I, care analizează conținutul dosarelor și lucrărilor anexate și propun rezoluții motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare pe care le prezintă în ședințele de lucru al.
analizează și decide asupra propunerilor comisiilor și se înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.
Evaluarea titlului de doctor nu se face automat prin "Acordul dintre Guvernul României și Republica M privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și Republica M", semnat la Chișinău, la 19.05.1992. acordul stipulează recunoașterea reciprocă a titlului științific de doctor de către ministerele de resort din cele două țări, însă aceasta se realizează pe baza competențelor acestora și în conformitate cu prevederile legale din fiecare țară. În acest context și în contextul că de la 1 ianuarie 2007, în care România este stat membru al Uniunii Europene, acest acord nu poate fi și nu a mai fost prelungit în mod automat.
Pârâtul solicită să se constate că dosarul reclamantului a fost analizat și reanalizat în mai multe ședințe ale comisiilor și comisiilor de contestații de specialitate din cadrul, care de fiecare dată au apreciat că nu sunt îndeplinite criteriile și standardele luate în considerare la atestarea titlului de doctor în domeniul drept, iar instanța de judecată nu se poate substitui unei comisii de specialitate.
Pârâtul mai arată că teza de doctorat este analizată din punct de vedere științific raportat la tema tezei, bibliografie și contribuție proprie și nu la criterii anume stabilite așa cum sunt stabilite criterii științifice de îndeplinit pentru ocuparea funcțiilor didactice de conferențiar universitar, respectiv profesor universitar. Așadar, potrivit art. 28 alin. (1) din nr.HG 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, teza de doctorat trebuie să demonstreze cunoașterea științifică avansată a temei abordate, să conțină elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluționarea temei, precum și modalități de validare științifică a acestora, deoarece doctoratul științific se bazează pe creație și cercetare științifică avansată, contribuind la dezvoltarea de cunoștințe, competențe și abilități cognitive de a contribui la progresul cunoașterii prin cercetare originală cu impact național sau internațional, demonstrată prin publicații științifice, de comunicare cu comunitatea profesională și cu societatea civilă în contextul domeniului său de cercetare.
Pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii privind solicitarea de plată a daunelor morale, întrucât prejudiciul moral trebuie avut în vedere ca dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea, integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Din această perspectivă, în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamant, pârâtul apreciază că prestigiul de care se bucură un cadru didactic în cadrul elevilor/studenților nu constă în titlurile didactice pe care ar putea să o ocupe, ci în profesionalismul de care dă dovadă în exercitarea funcției la catedră. Cu atât mai mult, reclamantul își desfășoară și în prezent activitatea didactică, având continuitate în raportul de muncă cu angajatorul în calitate de cadru didactic, reclamantul nu a fost sancționat nici de către angajator și nici de către minister, și nu a suferit vătămări efective care să fie o consecință directă a analizării tezei de doctorat din punct de vedere legal.
Pârâtul arată că în practică și în doctrină se face vorbire despre acordarea de daune morale în situația în care există o situație materială precară, daunele fiind acordate urmare a unei intenții vădite de a aduce atingere onoarei, demnității persoanei - ceea ce în speța de față nu este cazul cu atât mai mult cu cât reclamantul este remunerat în calitate de cadru didactic și suntem convinși că aprecierea elevilor/studenților în ceea ce privește activitatea reclamantului rezultă doar din activitatea de predare, cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale este neîntemeiată și nu este probată.
Daunele morale se cuvin numai cu titlu de excepție, fie dacă există o dispoziție legală ori o stipulație contractuală expresă, ceea ce în speța de față nu există, neputând fi reținută astfel în dovedirea unui prejudiciu moral faptul ca reclamantul a suferit în vreun fel că teza de doctorat nu a îndeplinit condițiile legale.
Examinând acțiunea se constată că este fondată parțial astfel că se admite împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T B, și va fi obligat pârâtul la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în drept seria - nr. 0040/2004 conferită de Consiliul Național pentru și Atestare al M; va obliga pârâtul la 10.000 lei daune morale față de reclamant și va respinge în rest cererea, pentru că:
Reclamantul a depus în luna mai 2006 sub nr.75717/2006, la pârât, respectiv la Centrul Național de Recunoaștere și Evaluare a, documentația solicitată pentru recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în drept conferită de Consiliul Național pentru a și Atestare din Republica M, cu seria - nr. 0040/3.09.2004 și Comisia Constituită în cadrul, i-a comunicat refuzul de recunoaștere pentru că lucrarea nu îndeplinește condițiile de fond și de formă.
La data de 23.02.2009 reclamantul a solicitat pârâtului, cu scrisoarea recomandată nr. 23/2, eliberarea Ordinului privind recunoașterea sau nerecunoașterea titlului științific la care s-a comunicat adresa nr. 15564/26.03.2008/ în care pârâtul a precizat că, în contextul reanalizării poziției Ministerului Educației, Cercetării și cu privire la acordul dintre Guvernul României și Guvernul M, Legea nr. 39/12.03.1999, se vor constitui comisii de specialitate din juriști (membrii ai universităților) pentru reanalizarea exclusivă a dosarelor, urmând să comunice reclamantului în cel mai scurt timp deciziile ce au fost luate la nivel ministerial.
Instanța constată că a fost înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 49/1999 și prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și T B nr. 3422/1999 a fost aprobat Regulamentul său de organizare și funcționare.
Potrivit art. 5 lit. b, liniuța a patra din Regulament, are ca atribuție, în domeniul învățământului superior și în cazul în care există un acord de recunoaștere automată, să recunoască și să propună spre echivalare diplomele de studii obținute în străinătate, cu excepția diplomelor care conferă titlul științific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea învățământului.
Această trimitere expresă la lege, dar fără un articol anume, nu poate fi decât la dispozițiile art.40 alin,3 din Legea nr.84/1995 care prevăd că, pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, Ministerul Educației și Cercetării () constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare ().
Prin Ordinul nr.3904/2006 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a, ca organism consultativ, fără personalitate juridică al Potrivit dispozițiilor art. 10 din acest act normativ, comisiile de specialitate și Consiliul de atestare desfășoară activități specifice privind: atribuirea calității de instituție organizatoare de studii universitare de doctorat (); confirmarea sau recunoașterea sau echivalarea, după caz,. de titluri, diplome, certificate universitare și de cercetare obținute în țară sau în străinătate.
Conform dispozițiilor art.7 coroborate cu cele ale art.13 din acest regulament, comisiile de specialitate se constituie distinct: comisiile pentru atestarea titlurilor didactice de: profesor universitar, conferențiar și a titlurilor științifice de cercetător științific gr.I și gr.II precum și a certificatelor universitare.
Ele au ca activități pe cele prevăzute de art.13 alin.1 lit a) - c); comisiile de atribuire a titlurilor de doctor în științe și a calității de și au ca activități: "a)analizează conținutul tuturor dosarelor și lucrărilor anexate care ie revin într-o ședință de lucru și propun rezoluții motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare,pe care le prezintă în ședințele de lucru ale Consiliului de atestare; b)evaluează la nivelul fiecărei instituții de învățământ superior, pentru fiecare domeniu de doctorat, gradul de îndeplinire a criteriilor pentru acordarea calității de; c)evaluează periodic capacitatea LO. de a oferi un mediu integrat de învățare și cercetare avansată: d)evaluează periodic activitatea didactică și" de cercetare științifică a conducătorilor de doctorat".
Din coroborarea actelor normative susmenționate rezultă indubitabil că, ca organism consultativ, are competențe depline cu privire la acordarea titlului de doctor în științe doctoranzilor care și-au desăvârșit aceste studii în România, dar nu și în privința evaluării în fond a unui titluIui de doctor în științe obținut de o persoană într-un alt stat.
Problema juridică de soluționat este cea a competenței în cadrul "Metodologiei recunoașterii și echivalării" prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a, aprobat prin Ordinul Ministerul Educației Cercetării și T nr.3422/1999.
Având în vedere Legea învățământului care nu conferă competența de a exercita controlul de fond al titlului de doctor dobândit în străinătate, în procedura recunoașterii unui asemenea titlu, că exceptarea de la recunoașterea reciprocă a titlului de doctor în științe este prevăzută doar în regulamentul de funcționare a, aprobat printr-un ordin nepublicat al (nr.3422/1999), Acordul dintre Guvernul României și Guvernul M, ratificat prin Legea nr.39/1999, în vigoare, prevede la art7, recunoașterea reciprocă a diplomelor și titlurilor științifice de doctor în ramurile de știință acordate în fiecare dintre cele două state, necondiționat și Constituția României, republicată în 2003, care prevede la art.1 alin.2 că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern, fiind evident că Acordul de recunoaștere reciprocă prevalează asupra unui ordin intern, neconform chiar cu legea română specială - Legea nr.84/1995 republicată, cu modificării și completările ulterioare valabile la data cererii de recunoaștere, apărările pârâtului sunt nelegale.
Cum potrivit dispozițiilor art. 14 din Acordul bilateral de recunoaștere reciprocă, aplicabil în cauză prevederile sale se vor prelungi automat după trecerea perioadei de 5 ani pentru care s- încheiat, pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părți nu a notificat celeilalte intenția sa de a-l denunța și cum o asemenea delimitare nu a avut loc, efectele sale se mențin și în prezent.
Amendarea Acordului pe care susține că a primit-o la 2.02.2006, nu echivalează cu denunțarea acordului.
Instanța mai constată că este irelevantă susținerea pârâtului legată de aderarea României la Uniunea Europeană, întrucât aceasta nu afectează acordurile și tratatele bilaterale încheiate de România cu state nemembre ale Uniuni Europene, atâta timp cât respectarea acestora decurge din Constituția României.
Raportat la considerentele expuse pârâtul va fi obligat la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în drept reținută de reclamant.
Privitor la daunele morale solicitate de reclamant instanța va admite cererea doar pentru suma de 10.000 lei, reprezentând prejudiciu moral, urmare la împrejurarea că datorită neprezentării ordinului ce face obiectul acțiunii, prin decizia nr. 357/30.09.2008 emisă de Universitatea de Vest " " din A, i s-a desfăcut contractul de muncă aferent funcției de lector universitar și i s-a propus ocuparea funcției didactice de asistent universitar.
În rest cererea pentru daune morale se respinge fiind disproporționată față de suferința morală pricinuită prin conduita pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T
Obligă pârâtul la recunoașterea și echivalarea diplomei de doctor în drept seria - nr. 0040/2004 conferită de Consiliul Național pentru și Atestare al
Obligă pârâtul la 10.000 lei daune morale față de reclamant și respinge în rest cererea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -
- pârâtului - Ministerul Educației, Cercetării și T B,
Red.- 16.06.2009/
Tehnored. / 29.06.2009/ 4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
