Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 192/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--21.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 192
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța admite cererea de preschimbare a termenul de judecată formulată de către reclamantă și acordă termen de judecată pentru acțiune la data de 10.06.2009, data termenului de judecată de astăzi.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei, ca și practică judiciară, sentința civilă nr. 142/27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Avocatul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei, depune în probațiune înscrisuri, arată că reclamanta are 2 copii care sunt studenți și depune la dosar chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbre judiciare de 0,3 lei pentru timbrarea acțiunii.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței de Contencios-administrativ în soluționarea cauzei în raport cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, arătând că ordinul atacate este un act administrativ, emis de o instituție centrală, fiind vorba de un act care face lipsit de eficiență contractul de management.
CURTEA
Asupra cererii de față constată:
Prin cerere reclamanta chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății solicitând ca, în condițiile art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004 să se suspende executarea Ordinului nr. 866/15.05.2009 emis de către ministrul sănătății, până la pronunțarea instanței de fond, întrucât prin punerea acestuia în executare i s-ar crea o pagubă iminentă.
Reclamanta arată că la data de 21.05.2009 a fost expediată prin poștă plângerea prealabilă împotriva Ordinului nr. 866/15.05.2009 emis de către ministrul sănătății, astfel fiind îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin Ordinul nr. 866/15.05.2009 emis de către ministrul sănătății s-a dispus, în mod nelegal și netemeinic, în baza prevederilor art. 178 al.3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, revocare reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie, județul T, începând cu data de 18.05.2009, și încetarea începând cu aceeași dată a contractului de management nr. 307/14.12.2006, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între reclamantă și Ministerul Sănătății Publice.
Ordinul a fost emis ținându-se cont de referatul Comisiei centrale de evaluare nr. EN 4302/30.04.2009, iar în ceea ce privește descrierea faptei care constituie fundamentul emiterii ordinului solicitat, ministrul a reținut doar: "nerealizarea indicatorilor de performanță al managementului spitalului public".
Reclamanta consideră că executarea acestui act administrativ, pe care îl consideră netemeinic și nelegal, i-ar crea acesteia un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, știut fiind faptul că Ordinul nr. 866/2009 produce efecte juridice începând cu data de 18.05.2009, reclamanta nemaiputând exercita funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie, începând cu acel moment, în contextul în care funcția deținută de aceasta era principala sursă de venit atât pentru reclamantă cât și pentru întreaga ei familie, fapt ce o pune pe reclamantă într-o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
Reclamanta mai arată că iminența pagubei ce i s-ar produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile sale. Date fiind repercusiunile economice incidente, reclamanta arată că întinderea acestei pagube s-ar cifra la o sumă foarte mare, iar implicațiile financiare și sociale atât pentru sine, cât și pentru familia sa sunt incalculabile.
Reclamanta față de această situație socială și familială disperată solicită instanței să constate ca sunt motive temeinice și justificate, prin prisma prejudiciului care i s-ar cauza ei și familiei sale, cât și pentru prevenirea unei pagube iminente, zilnică și continuă, care să justifice suspendarea executării Ordinului nr. 866/2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta mai arată că Ordinul nr. 866/2009 este vădit nelegal și netemeinic, acesta neîndeplinind condiția esențială a unei motivări care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 10.VI. 2009 Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția necompetenței materiale a instanței de Contencios-administrativ în soluționarea cauzei în raport cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 și examinând cauza pe excepție, va declina competența în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă pentru că:
Reclamanta a fost destituită din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie începând cu data de 18.05.2009, când a încetat contractul de management nr. 307/14.12.2006 încheiat cu pârâtul Ministerul Sănătății, prin Ordinul nr.866/15.05.2009 a cărui suspendare de executare se solicită în cauză.
Potrivit ordinului, reclamanta a deținut calitatea de manager în baza contractului de management nr. nr. 307/14.12.2006 încheiat cu pârâtul, în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Potrivit cap. III din Legea nr. 95/2006, spitalul este condus de un manager care încheie un contract cu Ministerul Sănătății Publice, după un model ce se aprobă prin ordin al Ministrului Sănătății Publice și conform art. 200 aliniatul 3 din aceeași lege, managerul poate fi revocat prin ordin al aceluiași ministru.
Legea nr. 95/2006, nu conține nici o dispoziție care să dea în competența instanței de contencios administrativ cenzurarea măsurii luate în raport cu un manager de spital, ori este de principiu că o competență derogatorie de la dreptul comun este prevăzută expres de legiuitor, ceea ce nu este demonstrat în cauză.
Pe de altă parte, reclamanta nu deține funcția de conducere în baza unui act administrativ de autoritate, generator de raporturi de drept administrativ, ci în temeiul unui contract de management, reglementat prin dispozițiile Legii nr. 95/2006 pe care această lege nu-l definește ca pe unul de drept administrativ, pentru a fii incidente prevederile art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004.
De altfel acest din urmă text de lege enumeră limitativ contractele administrative specifice iar, în teza ultimă a art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004 se prevede că prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative, ceea ce nu este cazul în speță, în tăcerea Legii nr. 95/2006.
Cum nu există nici un argument juridic care să atragă competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului se va declina aceasta în favoarea Tribunalului Timiș ca instanță de dreptul muncii, cu aplicarea art. 158, 159 Cod procedură civilă.
În soluționarea cauzei este irelevantă obligația instituită prin art. 187 din Legea nr. 95/2006 privind declarațiile de avere sau de interese pentru managerul de spital, pentru că aceasta nu schimbă natura juridică a raportului contractual de management în care se găsește managerul față de spital, fiind de remarcat că acest fel de contract nu este de drept administrativ, așa cum această categorie de contracte este definită prin art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
Că este așa rezultă și din clauza cuprinsă la Cap. IX - Litigii din respectivul contract în care se stipulează că litigiile izvorâte din încheierea, modificarea, încetarea și interpretarea clauzelor prezentului contract de management se rezolvă pe cale amiabilă. În cazul în care divergențele nu se soluționează pe cale amiabilă, litigiile vor fi rezolvate de instanțele judecătorești competente.
PENTRU ACESET MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența materială pentru soluționarea cererii formulate de reclamanta împotriva pârâților Ministrul Sănătății și Ministerul Sănătății în favoarea Tribunalului Timiș ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.- 16.06.2009/
Tehnored. / 23.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
