Alte cereri. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.197/CA
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în loc., jud.T, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.17/9.01.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; totodată, mai învederează că recursul este motivat, timbrat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului și obligarea intimatului la cheltuieli de judecată. Arată, în esență, că instanța de fond și-a motivat hotărârea făcând trimitere la un text de lege care nu are legătură cu cererea. Mai învederează că recurentul a renunțat la capătul II al cererii sale, iar acel text de lege nu are legătură cu restul cererii. Solicită a se avea în vedere motivele expuse și dezvoltate pe larg în cererea de recurs. Depune extrase din acte normative.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - C pentru a se stabili în ce grad profesional trebuia să fie încadrat în baza Legii nr. 188/1999, modificată prin nr.OG 82/2000, ce grad profesional trebuie să primească ca funcționar public în baza Legii nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 161/2003 și Ordinul nr. 218/27 mai 2003, precum și obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 1 iulie 1998 deținea în cadrul T funcția de inspector specialitate grupa a II-a, gradația a 3-a, fiind numit apoi funcționar public, astfel că funcția deținută de inspector specialitate grupa a II-a, gradația a 3-a trebuie echivalată cu funcția de inspector categoria A, clasa a II-a, gradul 1; în realitate, în luna echivalării, a fost încadrat ca inspector categoria A, clasa a II-a, gradul 3.
Reclamantul a mai arătat că urmare modificării Legii nr. 188/1999 trebuia să fie încadrat ca inspector grad principal treapta 1, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că la data de 15 iulie 2003 deține funcția de inspector cu grad de asistent treapta 1.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând tardivitatea formulării cererii în raport de dispozițiile Legii nr. 29/1990, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată întrucât actul de numire în funcție nu a fost contestat.
S-a mai arătat că urmare a schimbărilor gradelor profesionale nu s-au modificat salariile, astfel că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate.
La dosar s-au depus înscrisuri.
La data de 6 iunie 2008 reclamantul a formulat cerere precizatoare și a arătat că acțiunea are ca obiect constatarea faptului că încadrarea corectă ar fi gradul profesional superior 2 și nu gradul principal 1, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a încadrării greșite.
Totodată, a arătat că renunță la capătul doi din acțiune.
Reclamantul a depus la dosar decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000, comunicarea încadrării și a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a se determina cuantumul diferențelor salariale ce i s-ar cuveni dacă ar fi fost încadrat în gradul profesional superior 2.
La termenul din 7 noiembrie 2008 reclamantul a precizat că înțelege să conteste decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000 care a condus la greșita încadrare, solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie care să corespundă gradului profesional 2.
Prin sentința civilă nr. 17/09.01.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000 emisă de - T, s-a dispus în baza prevederilor Legii nr. 188/1999 modificată prin nr.OUG 82/2000 și Legea nr. 154/1998, aplicarea statului de funcții valabil pe anul 2000 începând cu 27 noiembrie 2000, funcțiile și salariile personalului fiind cuprinse în anexa ce face parte din decizie.
Urmare acestei decizii s-a comunicat reclamantului că este încadrat pe funcția de inspector specialitate II/3, indicându-se salariul de bază, de merit și cuantumul sporului de vechime.
Susținerile reclamantului că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 ar fi trebuit să se echivaleze funcția deținută anterior - gr. II/3 - cu cea de inspector categoria A, clasa a II-a, gradul I, nu este întemeiată întrucât potrivit art. XVI din Legea Nr. 161/2003 și art. 20 alin. 2, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, reîncadrarea funcționarilor publici s-a referit doar la schimbări ale gradelor profesionale sub aspectul denumirii și nu sub aspectul modificării salariilor.
La datat de 17 iulie 2003 reclamantul a fost încadrat în funcția publică de inspector grad de asistent, treapta I, ca urmare a procesului de reîncadrare a funcționarilor publici în ordinea punctajelor obținute, conform art. 4 alin. 1 din Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Așa cum rezultă din copia xerox a carnetului de muncă, reclamantul a avut același salariu după reîncadrare, astfel că nu se poate reține că a fost retrogradat, iar reîncadrarea în funcția publică de inspector I asistent s-a făcut cu respectarea art. XVI alin. 5 din Legea nr. 161/2003, iar începând cu 1 ianuarie 2005 reîncadrarea s-a făcut în urma aplicării dispozițiilor art. 6 alin. 4 din nr.OUG 92/2004, în funcție de salarizarea din 1 octombrie 2004 acordată în baza nr.OUG 82/2004.
Cu privire la tardivitatea solicitării, prima instanță constatat că cererea reclamantului este una de stabilire corectă a gradului profesional și a diferențelor salariale cuvenite ca urmare a încadrării legale, decizia de încadrare ca funcționar public fiind doar contestată în contextul solicitării reanalizării încadrării și acordării salariului legal funcției solicitate.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamant.
Prin motivele de recurs se susține că prima instanță nu a soluționat cauza potrivit precizărilor,obiectul acesteia fiind anularea deciziei nr. 1301/27.11.2000 și emiterea unei noi decizii corespunzătoare gradului profesional II. Reclamantul arată că a renunțat la capătul II de cerere.
Astfel, motivarea face referire la acte normative ulterioare deciziei contestate.
Recurentul mai arată că nu contestă modul de aplicare al legii nr. 161/2003 întrucât a avut la bază conținutul deciziei contestate. Ca urmare a unei încadrări corecte în anul 2000 și efectele legii nr. 161/2003 ar fi fost diferite.
Recursul a fost admis și hotărârea primei instanțe casată conform art. 312 alin. 5.pr.civ. pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant și-a precizat obiectul acțiunii prin cererea depusă la dosar la termenul din 07.11.2008 (fila nr. 126).
Dreptul instanței - determinat de rolul său activ - de a interpreta obiectul cererii de chemare în judecată este limitat la acele situații în care suntem în prezența unei erori cu privire la temeiul de drept al cererii sau denumirea acesteia. În speță, dat fiind principiul disponibilității, instanța este chemată să analizeze respectarea legii la emiterea deciziei nr. 1301/27.11.2000, respectiv legalitatea încadrării reclamantului în raport de legislația în vigoare la momentul respectiv.
În raport de decizia contestată va fi analizată și excepția tardivității invocată de către pârâtă. Se va analiza totodată încadrarea reclamantului în termenul de prescripție în ceea ce privește drepturile salariale solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în loc., jud.T, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.17/9.01.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru soluționare în fond primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
4ex./19 mai 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
In conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr.197/CA/18.05.2009, pronunțată în cauză de această instanță, vă înaintăm alăturat dosarul nr-, având ca obiect Legea 554/2004, privind pe recurentul-reclamant - cu domiciliul în loc., jud.T, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - cu sediul în C,-, jud.C, pentru soluționarea în fond a cauzei.
Dosarul nostru, cusut și numerotat, conține _____ file și are atașat:
- dosar dv. nr-, cusut și numerotat ( 140 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
- - ---
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu
