Alte cereri. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2/CA
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanții Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală de Stat T, C, G, toți cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2169/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul pârât Comuna - Consiliul Local, cu sediul în comuna, județ T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul reclamant Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală T, în baza delegației nr.355 din 24.12.2008, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Consilier juridic pentru recurentul reclamant Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală T, precizează că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentul reclamant Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală T, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate și pe fond, admiterea acțiunii, respectiv obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de dispozitiv, alocarea în continuare a sporului de dispozitiv.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2169/26.09.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților, C, G, - prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DE STAT T formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna și Consiliul Local.
A reținut instanța de fond că a fost investită cu cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de dispozitiv aferent perioadei august 2005 - august 2008 actualizat în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății și obligarea la alocarea în continuare a sporului de dispozitiv.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
În cauză au fost găsite ca fiind relevante punctele nr.9.2 și 31.1 din ordin, la emiterea căruia au fost avute în vedere Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, OUG nr.192/2000 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr. 228/2003, OUG nr.63/2003 și HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Conform art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Modificarea, în accepțiunea reclamanților, era clară, în sensul că urma să beneficieze de acest drept și personalul civil din administrația publică, fără a se diferenția între administrația publică centrală și cea locală.
Astfel, conform acestui ordin, trebuia să beneficieze de îndemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor județene și cel din cadrul consiliilor locale.
S-a specificat în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 138/1999, deci de îndemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 reglementat tocmai acest drept salarial, drept de care urmau să beneficieze, alături de salariații din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de lucrători în administrația publică, personalul din Agenția Națională a Funcționarilor Publici din prefecturi, din cadrul multor consilii locale și județene din țară, în raport de gradul de susținere a efortului financiar pe care-l presupune acordarea acestui drept.
O astfel de interpretare a acestui text de lege ar fi venit în contradicție cu prevederile din Constituția României, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu dispozițiile din Cartea Europeană a autonomiei locale.
Interpretarea prevederilor Ordinului nr. 496/2003, în sensul că nu se aplica decât personalului din prefectură, conducea la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere care încălca drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și crea o situație care contrazicea prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Prin OUG nr. 30/2007, s-a organizat și funcționează Ministerul Internelor și Reformei Administrative, organ de specialitate al administrației publice centrale ce exercită atribuțiile ce-i revin potrivit Constituției al legilor țării, cu privire la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, realizarea Programului de guvernare și strategiilor în domeniul administrației și ordinii publice.
Conform prevederilor art. 7 alin. 4 din ordonanță, în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni care pot avea caracter normativ sau individual.
Actul normativ prevede, în art. 3 alin.1 lit. a, pct. 1 și 4, printre principalele atribuții ale ministerului, atribuții de îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și a aparatului de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege și de asigurare a aplicării strategiei și a Programului de Guvernare în domeniul managementului funcției publice și al funcționarilor publici.
În organigrama ministerului sunt prevăzute direcțiile pentru administrația publică, conduse de către un secretar de stat pentru reforma în administrația publică, pentru relația cu prefecturile și pentru comunitățile locale.
Dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale.
Cuantumul acestei indemnizații de dispozitiv de 25% din salariul de bază, conform art.13 din Legea nr.139/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale a fost recunoscute și plătit, ca urmare a prevederilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai personalului prefecturilor s-ar realiza principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.2 și 3 din OUG nr.92/2004, a rezultat necesitatea creării premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici fiind asigurată de fiecare ordonator principal de credite. Ordonanța a avut în vedere asigurarea unor drepturi salariale pentru funcționarii publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică și sunt supuși unui regim sever al incompatibilităților și conflictului de interese.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu s-ar fi încălcat nici o prevedere legală, ci, dimpotrivă, s-ar fi asigurat egalitatea de tratament economic, salarial, a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, aplicabil și în cazul autorității publice locale.
Astfel, sporul prevăzut într-un ordin al Ministerului Administrației și Internelor, care are competența de reglementare în domeniul administrației publice locale, s-a regăsit în categoria "alte sporuri", prevăzute în art.4 alin.2 din OUG nr.92/2004.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le putea acorda personalului, înlăturându-se astfel discriminarea în ceea ce privește acordarea drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister, instituind un tratament egal între salariații acestuia.
În art.14 din "Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" se consacră principiul nediscriminării, iar în art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
În art.1 din Protocolul nr.12 semnat și de România, se arată că: "dreptul de a se bucura de oricare dintre prevederile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine națională sau socială, avuție, naștere sau oricare altă situație".
La alin.2 al acestui articol se prevede că "nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate în paragraful 1, din partea niciunei autorități publice".
Legea nr.188/1999 a reglementat un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție.
Un alt act normativ care duce la argumente în sprijinul legalității măsuri acordării indemnizației de dispozitiv și personalului din aparatul de specialitate al consiliilor locale și nu numai prefecturilor, îl reprezintă și OUG nr.92/2004 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 (sentința civilă nr.110 CAF/2007 a Tribunalului Giurgiu ). S-a avut în vedere art.1 alin.2 din ordonanța în care se prevede ca sistemul de salarizare a funcționarilor publici urmărește: "crearea permiselor pentru implementarea, din anul 2006, sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici", apreciind ca: "în contextul în care actualul sistem legislativ românesc se tinde atingerea valorilor europene, spre crearea unei societăți în fiecare sistem și domeniu funcționează pe criterii egale, unitare, în acord cu normele europene. A gândi că administrația publică nu este un sistem, ci o unitate duală (pe de o parte administrație publică centrală și pe de altă parte cea locală) ar constitui un pericol pentru înfăptuirea reformei administrației, o în consolidarea unui statut European al funcționarului public".
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosarul cauzei: ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003; sentința civilă nr. 2288/ 2007, Tribunalului Călărași; sentința civilă nr. 2138/2007 a Tribunalului Buzău; sentința civilă nr. 261/2005 a Tribunalului Gorj; sentința civilă nr. 2191/ 2006 Tribunalului Mureș; decizia civilă nr. 241/2006 a Curții de apel Craiova; sentința civilă nr. 3698/C/2007 a Tribunalului Brașov; sentința civilă nr. 21/2008 a Tribunalului Călărași, sentința civilă nr. 2377/2007 a Tribunalului Călărași; certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/ 28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate s-a reținut că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuia ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților, dispozițiile punctului VI al ordinului fiind în sensul acestei interpretări, cât timp s-a prevăzut că măsurile din ordin vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Neexistând nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu putea fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/ 1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrație publică locală.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Instanța a apreciat, de asemenea, că nu erau aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu a existat nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, C, G, prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală a Județului T, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
Au arătat recurenții că sentința criticată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prevederile art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 sunt clare în ceea ce privește "acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
Au susținut recurenții că art.13 din Legea nr. 138/1999 reglementează tocmai acest drept salarial, drept de care beneficiază și personalul din cadrul consiliilor locale și județene, în funcție de gradul de susținere a efortului financiar pe care-l presupune acordarea acestui drept.
Au fost reluate de către recurenți toate motivele de fapt cuprinse în cererea de chemare în judecată.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 proc. civ.
În susținerea recursului a fost depusă practică judiciară de la diferite instanțe de judecată din țară.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii atacate, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Prin ordinul I nr.496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la anexa nr. 1 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Cele două acte administrative, respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003, emise de către Ministerul Administrației și Internelor, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Astfel, Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de aceste prevederi exprese cuprinse în norma legală, reiese fără echivoc faptul că doar categoriile de persoane angajate la instituțiile publice limitativ enumerate în dispozițiile Legii nr. 138/1999 se pot bucura de beneficiul drepturilor arătate în respectiva lege.
În prezenta cauză recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul unei administrații publice locale, nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă, prin dispozițiile art. 9, pct.2 al Ordinului nr. 496/2003 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", Curtea reține că nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii nr. 138/1999 și către funcționarii publici din administrația locală, fără distincție.
Ceea ce trebuie înțeles prin interpretarea logică a actelor normative incidente în cauză, respectând criterii de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, este faptul că are vocație să beneficieze de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, în condițiile în care are calitatea de salariat într-o instituție publică de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Nu se poate reține că, în această modalitate de aplicare a normelor legale ce reglementează sporul de dispozitiv se creează o discriminare în rândul funcționarilor publici, deoarece legea nu trebuie să fie uniformă atunci când sunt condiții de muncă diferite, un alt specific de activitate și diferențe de competențe între diverse structuri ale administrației publice.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 proc. civ. raportat la dispozițiile art. 304, pct. 9 proc. civ. urmează a fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 2169/26.09.2008 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanții Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală de Stat T, C, G, toți cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2169/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimatul pârât Comuna - Consiliul Local, cu sediul în comuna, județ T, având ca obiect drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10 Ianuarie 2009
Jud.fond-
Jud.red--/26.01.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
