Alte cereri. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.20/CA
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de recurenții-pârâțiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI- cu sediul în B,-, sector 2 și cu sediul ales în B, nr.294, sector 6 șiMINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE- cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, G, A, A, - toți cu domiciliul ales la av. G, C,-, jud.C și intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.836/2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursurile sunt motivate, scutite de taxă; intimații-reclamanți au depus întâmpinare în 3 exemplare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimata-reclamantă pune concluzii de respingere a recursurilor. Arată, în esență, că urmare a adoptării OUG146/19.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, recursurile apar ca fiind lipsite de obiect. Solicită menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică și face trimitere la disp.art.48 al.2 Cod procedură civilă, în sensul că efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.05.2007 și înregistrată sub nr- la ribunalul Constanța reclamanții, -, A, G, -, a, -, -, -, -, -, -, -, A, și, reprezentați prin au solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului C, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță, actualizată cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestui drept până la data plății, în raport cu perioadele lucrate efectiv.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului C, iar dreptul pentru prima de vacanță își are temeiul legal în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarii publici având dreptul să primească, prin efectul legii, prima de concediu în fiecare an, la nivelul salariului de bază stabilit prin lege. Prin legile bugetare s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi, fără însă ca dreptul să fie abrogat, astfel că dreptul funcționarului public la acordarea primei pentru concediul de odihnă a rămas în vigoare, numai plata acesteia a fost suspendată succesiv. În aceste condiții dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării el devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv, aspect ce rezultă din principiul general constituțional prevăzut de art.1 alin.5.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin întâmpinare, a invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanți întrucât, fără a i se putea reține culpa, dreptul a fost suspendat succesiv.
Pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată și a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acțiunii de reclamanta; excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.836/2007, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006, sume ce urmează actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a drepturilor bănești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prevederile Legii nr.188/1999 se completează cu dispozițiile Codului muncii, iar potrivit art.285 din Codul muncii și art.15 lit.g din Legea nr.146/1997 modificată, litigiile privind soluționarea conflictelor de muncă privind încheierea, executarea, modificarea contractelor individuale de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Litigiul dintre părți este un litigiu de muncă, iar dispozițiile Legii nr.554/2004 sunt aplicabile numai în ceea ce privește procedura de soluționare a cauzei nu și în ceea ce privește plata taxei de timbru, conform art. 911din Legea nr. 188/1999. Astfel, apreciind că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, instanța a constatat neîntemeiată excepția netimbrării cererii.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților, a motivat instanța că potrivit art.5 alin.8 din HG nr.368/2007 " inistrul mediului și dezvoltării durabile îndeplinește, conform legii, funcția de ordonator principal de credite", iar potrivit art.6 alin.5 din HG nr.459/2005 "președintele conduce întreaga activitate a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și îndeplinește funcția de ordonator secundar de credite".
Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că Agenția pentru Protecția Mediului C se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, iar aceasta, la rândul său, se află în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, instanța a apreciat că pârâții au calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001, 2002 și 2003, instanța a reținut că potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, prescripția termenului la acțiune începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune.
Cum aplicarea dispozițiilor referitoare la primele de concediu au fost suspendate succesiv atât pentru anul 2001 cât și pentru anii 2002 și 2003, prin prelungirea termenului inițial, această suspendare a avut drept consecință întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii acestui drept și ca urmare termenul de prescripție nu începe să curgă de la data plecării în concediu a reclamanților ci de la data încetării efectelor actului de suspendare.
Având în vedere că suspendarea aplicării prevederilor privind prima de concediu a încetat la data de 31.12.2006 întrucât Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai cuprinde dispoziții de suspendare, prevederile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 reintrând în vigoare, acțiunea reclamanților trebuie considerată ca fiind introdusă înăuntrul termenului de prescripție și pentru primele de concediu aferente anilor 2001-2003.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului C conform deciziilor de numire în funcția publică (filele 127-207), iar potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată " uncționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat". Aceste dispoziții au fost suspendate prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 până la data de 31.12.2002.
De asemenea, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art. 9 pct. 7 din Legea nr.507/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004.
Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la data de 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr.379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006. Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a mai prevăzut această suspendare și ca urmare, conform art. 62 alin. 2 din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Instanța a constatat că niciunul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare, având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept prevăzut de Legea nr.188/1999 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta reprezentând un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art.41 și 53 din Constituție.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă) deoarece, atâta vreme cât o dispoziție legală este suspendată, aceasta nu face parte din ordinea de drept, fiind ca și când nu ar exista. De aceea, acordarea pe cale judecătorească a unui drept la care se referă o dispoziție legală a cărei aplicabilitate a fost suspendată, nu poate fi privită decât ca fiind făcută în absența oricărui temei legal, chiar prin înfrângerea voinței legiuitorului.
A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003, acțiunea fiind introdusă în anul 2007, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la momentul încetării cauzei de suspendare.
Recurentul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat de asemenea disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, susținând următoarele critici:
1. cererea de chemare în judecată nu a fost timbrată legal, dat fiind faptul că acțiunea se judecă de instanța de contencios administrativ, art.17 din Legea nr.554/2004 impune achitarea taxei de timbru, iar acțiunea nu este scutită de taxa de timbru, neîncadrându-se în disp. art.15 din Legea nr.146/1997;
în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât raporturile de serviciu sunt încheiate între reclamanți și Agenția pentru Protecția Mediului C, instituție cu personalitate juridică aflată în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de serviciu public deconcentrat, finanțat de la bugetul de stat și nu în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile; în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anilor 2001, 2002 și 2003; pe fond, soluția primei instanțe este lipsită de temei legal deoarece acordarea primelor de vacanță a fost suspendată, iar Curtea Constituțională a stabilit că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare cum este și prima de concediu nu reprezintă un drept constituțional fundamental, legiuitorul fiind în drept să le acorde, să le modifice sau să înceteze acordarea lor, sau să stabilească perioada pentru care se acordă.Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de dispozițiile OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici reclamanții au beneficiat, pe lângă indemnizația de concediu, și de o primă anuală de concediu egală cu indemnizația de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Este adevărat că aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată prin legi ale bugetului de stat, însă aceste suspendări au avut o aplicare limitată în timp, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.1 și art.66 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 prevede că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, ceea ce înseamnă că măsura suspendării acordării primei de vacanță a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, deoarece un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare.
Prin urmare, odată ce suspendarea a încetat, reclamanții sunt în drept să solicite prima de concediu, iar pârâții au obligația de a acorda reclamanților drepturile prevăzute de lege.
Mai mult, dreptul reclamanților a fost recunoscut prin OUG nr.146/2007 care prevede la art.2 că personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, iar drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se plătesc într-o singură tranșă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale mai sus menționate, care recunosc dreptul reclamanților la primirea primelor de concediu retroactiv, începând cu anul 2001, excepția prescrierii dreptului la acțiune apare ca nefondată, iar criticile pe fond invocate sunt lipsite de substanță.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în mod corect a reținut prima instanță că ministrul mediului și dezvoltării durabile îndeplinește funcția de ordonator principal de credite, iar această calitate justifică atragerea Ministerului în proces în calitate de pârât.
De asemenea, excepția netimbrării cererii este nefondată deoarece trimiterea cauzei la secția de contencios administrativ și judecarea ei potrivit procedurii instituite de Legea nr.554/2004, astfel cum impune art.107 din Legea nr.188/1999, nu conduce în mod automat la aplicarea taxei judiciare de timbru prevăzute pentru cauzele de contencios administrativ. Aceasta, deoarece art.117 din Legea nr.188/1999 prevede că "Dispozițiile prezentei legise completează cu prevederile legislației muncii,-", iar legislația muncii prevede scutirea de taxa de timbru. O altă interpretare ar duce la crearea unei situații discriminatorii între funcționarii publici și celelalte categorii de salariați, respectiv la crearea, în condiții egale, a unei situații mai avantajoase în ceea ce privește accesul la justiție pentru salariații încadrați cu contract de muncă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile în contencios administrativ și fiscal declarate de recurenții-pârâțiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI- cu sediul în B,-, sector 2 și cu sediul ales în B, nr.294, sector 6 șiMINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE- cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, G, A, A, - toți cu domiciliul ales la av. G, C,-, jud.C și intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.836/2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
jud.fond:-
red.jud.-
2ex./15.02.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Elena Carina Gheorma
