Alte cereri. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.18/CA
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-pârâțiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - cu domiciliul în T,-, -.2,.B,.5, jud.T și intimata Primăria Municipiului T - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1580/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2003 - 2005, sume de bani ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință din prezenta cauză, prin procedura suspendării instituită inițial de prevederile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, iar începând cu anul 2002, măsura suspendării a fost menținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2001, prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și prin art.5 din Legea nr.381/2005.
A mai arătat reclamanta că cenzurarea textelor legale care au impus suspendării succesive sub aspectul constituționalității, revine instanței de fond, în raport de disp.art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, deoarece textele legale nu mai sunt în vigoare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp.art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, Constituția României art.41, 53, 16, alin.1 Codul Muncii, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 2 martie 2007, Primăria Municipiului Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că, pentru anul 2003, dreptul la acțiune s-a prescris.
S-a precizat că prevederile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, și respectiv ale art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, au fost suspendate succesiv printr-o serie de acte normative și sunt suspendate în prezent. Legea care a instituit dreptul prevăzut la art.34 alin.2 din Legea 188/1999 a fost suspendată în mod repetat printr-o altă lege cu aceeași eficacitate și forță juridică.
Prin sentința civilă nr. 363 din 7 martie 2007, Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta Primăria Municipiului T să plătească acesteia drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2003, 2004 și 2005, corespunzător perioadei în care a avut calitatea de funcționar public, actualizate cu indicele de inflație la data plăți efective și a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local T, respingând acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Primăria Municipiului
Prin decizia civilă nr. 220/CM/26 iunie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis spre competentă soluționare dosarul la ribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ.
La ribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată la nr- din 18.07.2007.
Prin sentința civilă nr.1580/20.09.2007, Tribunalul Tulceaa admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului T și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale; a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune ca nefondată; a admis acțiunea și a obligat Consiliul Local T să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2003, 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Dispozițiile OUG nr.33/2001, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.386/2001, cele ale Legii nr.743/2001, cele ale Legii nr.631/2002, precum și cele ale Legii nr.507/2003 au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiara prevederii legale sus menționate, a cărei punere în aplicare a fost suspendată prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru anul 2003, ca nefondată; a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului T și a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat pârâtul Consiliul local T să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru anii 2003, 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație.
Impotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local T, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
In motivare, arată recurenta că aplicarea disp.art. 33 alin 2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată în temeiul art.3 al.1 din OUG33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Critica formulată este neîntemeiată pentru considerentele:
Potrivit art.32 al. 2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999) funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context,examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o,nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional de la Geneva cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Susținerea recurentei în sensul că, primele de vacanță au fost acordate greșit, întrucât nu sunt drepturi de natură salarială, nu poate fi reținută, întrucât acest drept a fost prevăzut prin art.32 (34) din Legea nr.188/1999 a Funcționarilor Publici.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
De altfel, cele arătate mai sus de către instanță sunt întărite de împrejurarea apariției OUG146/2007, prin care legiuitorul a înțeles să consacre expres acordarea acestor drepturi bănești
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-pârâțiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - cu domiciliul în T,-, -.2,.B,.5, jud.T și intimata Primăria Municipiului T - cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1580/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
jud.fond:-M,
red.jud.-
tehnored.-gref.
2ex./15.02.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Elena Carina Gheorma
