Alte cereri. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 20/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea recursului introdus de Inspectoratul de Poliție Județean I, cu sediul în I, str. -, nr.6, județul I, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 839/ca din 25 septembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.839/CA/ din 25.09.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I, dispunând anularea dispoziției nr.816/12.03.2008, emisă de șeful Poliției municipiului I, prin care reclamantul a fost sancționat cu "mustrare scrisă", și a dispoziției nr.869/28.03.2008, emisă de șeful I, prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva dispoziției nr.816/12.03.2008 și obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin dispoziția șefului Poliției municipiului I nr.816/12.03.2008, reclamantul a fost sancționat cu sancțiunea "mustrare scrisă", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.57 lit. b) și c) din Legea nr.360/2002, respectiv pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și pentru întârziere repetată și nejustificată în activitatea zilnică, pe linie de cercetare penală, sancțiune ce a fost menținută prin dispoziția nr.869/28.03.2008 a șefului
S-a mai reținut că deficiențele în activitatea reclamantului, constând în abandonarea în mod nejustificat a soluționării dosarelor penale, adoptarea unor soluții judiciare ce sfidează prevederile Codului d e procedură penală, precum și în nerespectarea dispoziției IGPR nr.265/2002 și a Ordinului comun nr.10/121/29.01.2004, au fost semnalate de adjunctul șefului Secției a III-a Poliție I, prin referatul nr.-/12.11.2007, că cercetarea prealabilă a fost efectuată de un ofițer desemnat de șeful ierarhic și a cuprins verificarea dosarelor aflate în lucru la reclamant, audierea acestuia, prezentarea raportului, soluționarea cererilor formulate de cel cercetat, respectându-se procedura prevăzută de art.59 din Legea nr.360/2002 și Ordinul nr.400/2004 al
Constatând că, finalizând cercetarea, ofițerul anume desemnat a concluzionat că faptele reclamantului, care în șase dosare a tergiversat în mod nejustificat cercetările, întrunesc elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art.57 lit. c) din Legea nr.360/2002 și art.12 lit. c) din Ordinul MIRA nr.400/2004, prima instanță a reținut că, cu toate că cercetarea disciplinară s-a dispus pentru a se verifica dacă reclamantul a încălcat prevederile art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002, rezultatul cercetării se referă la încălcarea prevederilor art.57 lit. c) din Legea nr.360/2002, cele două abateri disciplinare fiind distincte, în condițiile în care nu se menționează nimic despre abaterea disciplinară pentru care se emisese dispoziția de zi de cercetare prealabilă.
S-a reținut de asemenea că, după primirea raportului de cercetare prealabilă, în conformitate cu prevederile art.44 din Ordinul nr.400/2004 al MIRA, șeful Poliției municipiului Ias olicitat Consiliului de Disciplină să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia cercetării și cu privire la pertinența soluției propuse, că, cu respectarea procedurii prevăzute de art.49 din Ordinul nr.400/2004, Consiliul de Disciplină, prin încheierea din 28.02.2008 a formulat un punct de vedere cu privire la situația examinată, reținând vinovăția lui pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.57 lit. c) din Legea nr.360/2002 și art.12 lit. c) din Ordinul nr.400/2004 și art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002 și art.12 lit. b) din Ordinul nr.400/2004, respectiv întârzierea repetată sau nejustificată în soluționarea lucrărilor și neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, propunându-se, cu majoritate de voturi, aplicarea sancțiunii de "mustrare scrisă" acestuia, Consiliul apreciind că se impune încadrarea faptelor în ambele texte de lege sus-menționate, nu doar la art.57 lit. c) din Legea nr.360/2002, așa cum s-a reținut în raportul de cercetare prealabilă, întrucât "cercetarea prealabilă a cuprins și elemente materiale ale faptei de neîntocmire a fișelor și planurilor de cercetare penală în dosarele penale cu AN și AC, dar nu a fost încadrată juridic această faptă".
Instanța de fond a reținut totodată că ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă a menționat doar, ca și cauză favorizantă a tergiversării cercetărilor în dosare lipsa planurilor/fișelor de cercetare, prevederile art.33 din Ordinul nr.400/2004, impunând menționarea în raport, printre alte elemente, a cauzelor și condițiilor care au generat și favorizat comiterea abaterilor, dar nu a analizat această faptă cu prilejul cercetării prealabile, cum în mod greșit a stabilit Consiliul de Disciplină, organism care a analizat vinovăția reclamantului cu privire la ambele abateri disciplinare menționate, în condițiile în care raportul de cercetare prealabilă menționează, după cercetare, doar abaterea "întârziere repetată și nejustificată a soluționării lucrărilor", în condițiile în care, prin dispoziția de zi pe unitate, șeful Poliției municipiului I dispusese începerea cercetării prealabile împotriva reclamantului pentru a se stabili dacă acesta a încălcat prevederile art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002, respectiv dacă a comis abaterea "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici".
Prima instanță a considerat că, atât în raportul de cercetare prealabilă, cât și în încheierea Consiliului de Disciplină, ar fi trebuit individualizată, în mod complet, abaterea disciplinară prevăzută de art.57 lit. c) din Legea nr.360/2002, respectiv precizat dacă fapta reclamantului reprezintă întârziere nejustificată, ori reprezintă întârziere repetată, întrucât cele două situații la care se referă legiuitorul nu pot fi înțelese cumulat, întârzierea putând fi ori repetată, ori nejustificată, încadrarea deficitară a abaterii disciplinare regăsindu-se și în dispoziția de sancționare a reclamantului.
Raportându-se la prevederile art.54 și art.62 din Ordinul nr.400/2004 și la conținutul dispoziției nr.816/12.03.2008, emisă de șeful Poliției municipiului I, prima instanță a constatat că aplicarea sancțiunii "mustrare scrisă" s-a dispus fără a fi cercetată și probată abaterea constând în "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici" pe parcursul procedurii disciplinare, referirile incidentale la neîntocmirea planurilor de cercetare în dosare, în actele de cercetare disciplinară îndeplinite de organele abilitate, nefiind de natură să complinească cercetarea comiterii acestei abateri.
De asemenea, instanța a apreciat că, având în vedere natura faptelor pentru care a fost sancționat reclamantul, ofițer de poliție judiciară, respectiv tergiversarea cercetărilor penale în dosare și neglijență în efectuarea acestor lucrări, și nu pentru aspecte de ordin administrativ, pentru care reclamantul este strict subordonat șefilor săi ierarhici, nu au fost avute în vedere prevederile art.219 Cod procedură penală, care stipulează că, în cazul organelor de cercetare ale poliției judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală.
Reținând că în cauză nu s-a probat că ar fi existat o sesizare a procurorului care supraveghează urmărirea penală în dosarele instrumentate de reclamant, cu privire la modul deficitar de desfășurare a acesteia, și că procurorul nu a fost consultat pe parcursul derulării procedurii disciplinare, că doar acesta este singurul în măsură să aprecieze cu privire la respectarea termenelor și cu privire la temeinicia măsurilor dispuse de reclamant în dosare, în prezența sau în absența planurilor de cercetare, prima instanță a apreciat că măsura sancționării reclamantului a fost nelegală, nefiind respectate prevederile imperative ale Legii nr.360/2002 și ale Ordinului nr.400/2004 și că nu au fost avute în vedere prevederile Codului d e procedură penală, anulând atât dispoziția șefului Poliției municipiului I, cât și dispoziția șefului I nr.869/28.03.2008, prin care i s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară "mustrare scrisă".
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că au fost ignorate dispozițiile art.59 alin.1 din Legea nr.360/2002, care stabilesc că sancțiunile prevăzute la art.58 lit. a) și b) se pot aplica și fără consultarea consiliilor de disciplină, precum și prevederile art.33 alin.1 din Ordinul nr.400/2004, care dau în competența ofițerului desemnat să efectueze cercetarea încadrarea juridică a unei fapte, și că în mod greșit s-a apreciat că schimbarea încadrării juridice este de natură să înlăture răspunderea disciplinară a polițistului pentru abaterile săvârșite, în condițiile în care încadrarea juridică a fost făcută în conformitate cu prevederile Ordinului nr.400/2004, de ofițerul de cercetare prealabilă, și că activitatea și concluziile Consiliului de Disciplină au fost îndeplinite cu respectarea normelor procedurale, fiind atributul Consiliului de a încadra fapta, corectarea încadrării realizate de ofițerul de cercetare nefiind de natură să atragă nulitatea actului de sancționare.
Recurentul susține de asemenea că în cauză nu se poate reține că reclamantul a fost cercetat doar pentru o singură abatere disciplinară, în realitate cercetarea vizând ansamblul activității acestuia, fapte care întrunesc elementele constitutive ale ambelor abateri disciplinare, așa cum a reținut Consiliul de Disciplină și emitentul actului de sancționare, eventuala încadrare greșită neconducând la înlăturarea răspunderii disciplinare a polițistului pentru faptele săvârșite.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art.219 Cod procedură penală, recurentul susține că reclamantul nu a fost sancționat pentru că nu a prezentat planurile de cercetare spre avizare procurorului, ci pentru că nu le-a întocmit, atribuție ce îi revenea în conformitate cu OMIRA nr.265/2005 și Dispoziția IGPR nr. S/11133/1995, în condițiile în care, în dosarele cu autori necunoscuți, identificarea acestora este atributul lucrătorilor de poliție judiciară, nu a procurorului, cercetarea administrativă vizând neîntocmirea de acte în dosarele penale și nu conținutul ori finalitatea cercetărilor, activități administrative ce nu se încadrează în categoria celor reglementate de Codul d e procedură penală.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși i s-a acordat termen în acest scop.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamantul-intimat are statut de polițist, regimul său juridic, inclusiv în ceea ce privește răspunderea disciplinară, fiind guvernat de Legea nr.360/2002 și Ordinul ministrului internelor nr.400/2004, acte normative ce se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999 și ale nr.HG1210/16.2003, în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat.
Sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului - mustrare scrisă - face parte din categoria sancțiunilor care, conform dispozițiilor art.59 alin.1 din Legea nr.360/2002, pot fi aplicate fără consultarea comisiilor de disciplină, în cauză această măsură fiind luată de șeful Poliției municipiului I, prin dispoziția nr.816/12.03.2008.
Deși actul emană de la o structură administrativă autonomă, a cărei funcționare este prevăzută în mod expres prin art.14 din Legea nr.218/2002, distinctă de unitățile enumerate la art.12 alin.2 din același act normativ, reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr.816 din 12 martie 2008 în contradictor cu persoana juridică căreia îi este subordonată structura municipală, șeful Poliției municipiului I sau Poliția municipiului I, în calitate de emitenți ai actului de sancționare disciplinară nefiind chemați în judecată.
Ca atare, Curtea constată că judecata cererii de anulare a dispoziției nr.816 din 12 martie 2008 s-a făcut în lipsa instituției publice și a emitentului actului administrativ contestat, fără ca, în temeiul art.161din Legea nr.554/2004, să se fi pus în discuția părților necesitatea introducerii celor menționați în cauză și fără a se fi dat posibilitatea celor doi subiecți de drept administrativ să se apere, neinteresând, din punct de vedere procedural, care sunt raporturile funcționale dintre unitatea municipală și unitatea județeană, atâta timp cât fiecare dintre acestea au drepturi și obligații proprii, născute din actele pe care le îndeplinesc, în limita competențelor recunoscute.
Mai mult decât atât, deși prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea doar a dispoziției nr.816/2008, prima instanță, fără ca reclamantul să-și fi modificat acțiunea, a dispus anularea și a dispoziției nr.869 din 28.03.2008, emisă de șeful I, în condițiile în care la art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002 se arată că doar dispoziția de sancționare poate face obiectul acțiunii adresate instanței de contencios administrativ.
Ca atare, Curtea, constatând că s-a încălcat principiul constituțional privitor la dreptul la un proces echitabil și la dreptul de apărare, prin neasigurarea neparticipării emitentului actului administrativ contestat la procedura de control a legalității acestuia și că nu s-a clarificat pe deplin obiectul acțiunii și sfera participanților la contenciosul administrativ de față, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului, va casa sentința recurată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va cere reclamantului să precizeze care sunt actele administrative pe care înțelege să le atace și pe care înțelege să cheme în judecată, pentru a răspunde de legalitatea măsurii disciplinare luate împotriva sa, urmând ca, în ipoteza în care cel în cauză nu înțelege să cheme în judecată pe emitentul actului administrativ contestat, să se verifice dacă este asigurată desfășurarea normală a procesului.
De asemenea, prin raportare la condițiile generale de valabilitate a actelor administrative și la cerințele enumerate de art.35 din nr.HG1210/2003 a fi în mod obligatoriu îndeplinite, sub sancțiunea nulității, precum și la împrejurarea că sancțiunea "mustrare scrisă" poate fi aplicată și fără consultarea comisiei de disciplină, se va stabili în ce măsură pretinsa neîncadrare corectă a faptelor, ori insuficienta precizare a acestora este de natură să atragă nulitatea actului administrativ, verificându-se cu această ocazie și celelalte susțineri ale recurentei, în această privință, urmând ca, în ceea ce privește dispozițiile art.219 Cod procedură penală, să se facă cuvenita distincție între actele de cercetare penală, în materialitatea și finalitatea lor juridică, și cadrul organizatoric și funcțional în care polițistul trebuie să-și desfășoare activitatea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I împotriva sentinței civile nr.839/CA/ din 25 septembrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
21.2009.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
