Anulare act administrativ . Decizia 21/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 21/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamanta, cu sediul în sat, comuna, județul I, împotriva sentinței civile nr. 832/ca din 25 septembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 19 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 832/CA/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Comunale
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 13588/18.05.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale I, reclamantei " " i s-a adus la cunoștință ordinea stingerii datoriilor pe care aceasta le avea față de bugetul de stat, având în vedere plățile efectuate de aceasta în perioada 01-04.2007. Temeiul de drept al acestei ordini stabilite de pârâtă a fost indicat ca fiind art. 115 din nr.OG 92/2003.
Reclamanta a contestat ordinea stabilită de pârâtă, adresându-se acesteia cu adresa nr. 37/23.05.2007, la care i s-a răspuns că nu se află în niciuna din situațile prevăzute de art. 111 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, și că, potrivit art. 166 alin. 1, 2 din același act normativ, creanțele fiscale se sting în ordinea vechimii, mai întâi creanța principală și apoi accesoriile acesteia.
S-a constatat că la data efectuării fiecăreia dintre plățile dovedite cu foile de vărsământ aflate la dosar, în copie, plăți efectuate cu titlu de contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului, reclamanta mai avea obligații fiscale restante, evidențiate de pârâtă.
Susținerea reclamantei în sensul că ar fi aplicabile dispozițiile art. 111 alin. 1 din nr.OG 92/2003 (devenit art. 115 alin. 1 după republicarea nr.OG 92/2003), ea având posibilitatea de a alege, în situația în care datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, datoriile corelative acelui tip de creanță principal pe care îl stabilește ea care se sting, în calitate de contribuabil, nu poate fi reținută de instanță.
Reclamanta a interpretat greșit textul art. 111 alin. 1 din OG nr. 92/2003 (renumerotat ca art. 115 alin. 1 după republicare), formularea textului de lege fiind foarte clară, în sensul că este deschisă această cale a opțiunii de alegere a datoriilor care se sting doar dacă este vorba de mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate la buget de contribuabil, iar nu atunci când în cadrul aceluiași tip de impozit, taxă, contribuție, contribuabilul are de achitat datorii mai vechi ori aferente lunii în care se face plata. Stingerea datoriilor, în celelalte cazuri, se efectuează de drept, în ordinea vechimii obligației fiscale principale și a obligațiilor accesorii aferente acesteia. Or, în speță pârâta a notificat reclamanetei ordinea de stingere a datoriilor în cadrul aceluiași tip de obligație fiscală principală (contribuții asigurări sociale, contribuții asigurări de sănătate, somaj, accidente de muncă, salarii, concedii, indemnizații, după caz), aceasta neputând alege să se datoriile aferente lunii în care a făcut plata (pentru același tip de creanță fiscală principală), în condițiiile în care avea obligații fiscale restante de același tip.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului normativ, precum și probelor administrate în cauză, mai ales că aplicarea art. 111 din Codul d e procedură fiscal este abuzivă, mai ales că în cauză se puteau aplica disp. art. 115 și 114 din Codul d e procedură fiscală.
De asemenea, apreciază recurentul că nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 111 alin. 2 din Codul d e procedură fiscal, astfel că organul fiscal nu putea alege singur ordinea stingerii datoriilor, iar art. 166 alin. 1 din Codul d e procedură fiscal nu este aplicabil în cauză.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul precizează că nici unul din motivele de recurs invocate nu este fondat, iar instanța de fond a constatat corect că stingerea obligațiilor fiscale s-a efectuat conform legii în ordinea vechimii lor.
În cauză nu au fost administrate noi probe.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond reține următoarele:
Prin notificarea nr. 13588/18.05.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale I, reclamantei " " i s-a adus la cunoștință ordinea stingerii datoriilor pe care aceasta le avea față de bugetul de stat, având în vedere plățile efectuate de aceasta în perioada 01-04.2007. Temeiul de drept al acestei ordini stabilite de pârâtă a fost indicat ca fiind art. 115 din nr.OG 92/2003.
Reclamanta a contestat ordinea stabilită de pârâtă, adresându-se acesteia cu adresa nr. 37/23.05.2007, la care i s-a răspuns că nu se află în niciuna din situațile prevăzute de art. 111 alin. 2 din Codul d e procedură fiscal, și că, potrivit art. 166 alin. 1, 2 din același act normativ, creanțele fiscale se sting în ordinea vechimii, mai întâi creanța principală și apoi accesoriile acesteia.
Conform art. 115 din Codul d e procedură fiscal "stingerea se efectuează, de drept, în următoarea ordine: - obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii".
Recurenta-reclamantă a efectuat în perioada ianuarie-aprilie 2007 o serie de plăți distincte, de natură a stinge obligațiile fiscale reprezentând contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului.
La data efectuării plății, contestatoarea mai avea o serie de obligații fiscale restante, respectiv contribuții și alte sume neachitate din perioada 2003-2005, organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile legale, a trecut la stingerea obligațiilor, în ordinea vechimii obligației principale și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acesteia, fapt pentru care s-a procedat la stingerea acelor contribuții și alte sume, neachitate în perioada 2003-2005.
În cazul recurentei-reclamante, stingerea obligațiilor s-a făcut conform dispozițiilor legale, în ordinea vechimii lor. Toate obligațiile sunt certem lichide, exigibile, și organul fiscal a urmat în totul dispozițiile legale în momentul operării stingerii acestora.
Pentru că recurenta-reclamantă nu a înțeles modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale, intimatul a procedat la înștiințarea acesteia cu privire la modul în care s-a efectuat stingerea, emițând notificarea nr. 13.588 din 2007, ce a fost contestată.
La nivelul Atenției Naționale de Administrare Fiscală a fost implementat un program informatic, în sensul că orice plată făcută de către un contribuabil, stinge în ordinea vechimii mai întâi creanța principală și apoi accesoriile acesteia, până la acoperirea integrală a creanțelor datorate bugetului de stat, orice altă modalitate de stingere a obligațiilor din evidențele ifscale nefiind posibilă.
Notificarea nr. 13.588 din 18.05.2007 a avut caracterul unei simple înștiințări privind modalitatea de stingere a unor obligații fiscale datorate de recurenta-reclamantă.
Această notificare nu reprezibntă un act administrativ fiscal, deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice,nu este un act cu putere publică, așa cum se prevede în art. 2 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, notificarea nr. 13.588 din 18.05.2007 nu poate fi calificată nici ca fiind un act administrativ fiscal în condițiile în cre în conformitate cu disp. art. 41 din nr.OG 92/2003, republicată, "actul administrativ este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stablirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Prin această notificare nu sunt stabilite, nu sunt modificate și nici nu sunt stinse drepturi și obligații fiscale, ci reprezintă o înștiințare privind modalitatea stingerii unor obligații fiscale urmare a plăților efectuate.
Așa fiind și având în vedere disp. art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul inmtrodus de " " împotriva sentinței nr. 832/CA/25.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocaiblă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.02.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
