Alte cereri. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.202/CA
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI C - M C - cu sediul în C,-, -, jud.C, împotriva sentinței civile nr.510/31.07.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.191/CA/2004 în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, conform dispozițiilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07 aprilie 2008 și la data de 14 aprilie 2008 dată la care a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.191/CA/2004 Tribunalul Constanța reclamanta Asociația Teritorială a Meșteșugărești C () a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local C ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.In principal, anularea HCL nr.458/21.11.2003 emisă de pârât privind retragerea dreptului de folosință a Cp entru terenul în suprafață de 0,69 ha, situat în C, Complex Sportiv, cu consecința recunoașterii dreptului de folosință asupra terenului în litigiu prin revenirea la măsurile luate și menținerea în totalitate a prevederilor deciziei nr.124/2.04.1974 al Consiliului Popular al Județului C, prin care i s-a atribuit în folosință, fără termen și fără plată, terenul proprietate de stat menționat și a Sentinței civile nr.428/19.09.2002 a Curții de Arbitraj UCECOM
2.In subsidiar, obligarea pârâtului la perfectarea contractului de concesionare a terenului în cauză, în suprafață de 0,69 ha, pe o perioadă determinată, ca urmare a existenței pe acest teren a imobilelor construite, proprietate a
In cazul unui refuz nejustificat de a perfecta contractul de concesionare reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la acordarea de drepturi bănești, la o valoare ce reprezintă echivalentul în lei a 500.000 USD, la cursul BNR din ziua efectuării plății, pentru amenajările efectuate terenului de fotbal, precum și despăgubiri bănești pentru imobilele construite proprietatea C pe terenul aferent, calculate la valoarea de circulație a acestor construcții, care au o suprafață totală de 1417,25.
A arătat reclamanta că hotărârea atacată este nelegală întrucât încalcă dreptul de proprietate privată și dreptul de folosință, drepturi garantate de Constituție, fiind interpretate eronat dispozițiile Legii nr.213/1998 (art.12 al.1,2,3,4) și ale Legii nr.215/2001(art.38 lit.g), întrucât legile menționate produc efecte pentru viitor, neputând fi aplicabile în speță.
Pe de altă parte, actul administrativ atacat nu cuprinde nici o motivare în referire la retragerea dreptului de folosință a terenului, dacă această măsură apare ca o sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor ce au stat la baza atribuirii în folosință a terenului, neinvocându-se vreo încălcare a prevederilor legale, deși terenul în litigiu a fost folosit în concordanță cu scopul pentru care a fost atribuit - de a se amplasa un parc cultural-sportiv și de a se realiza activități sportive (art.4 al.2 din decizia nr.124/1974).
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la filele 97-101 solicitat respingerea cererii motivat de faptul că la adoptarea HCL nr.458/21.11.2003, prin care s-a retras reclamantei dreptul de administrare cu privire la suprafața de teren de 0,69 ha situat în C, Complex Sportiv, a avut în vedere atât necesitatea asigurării în cadrul comunității locale a unei baze materiale sportive moderne dar și împrejurarea că reclamanta nu a respectat dispozițiile titlului prin care i-a fost atribuit în folosință terenul în litigiu conform prevederilor art.12 al.3 teza a II - din Legea nr. 213 /1998.
La dosar a fost depusă documentația care a stat la baza hotărârii contestate.
Prin Sentința civilă nr.510/31.07.2006 Tribunalul Constanțaa admis în parte cererea formulată de reclamanta C, a anulat hotărârea nr. 458/21.11.2003 emisă de pârât, în referire la terenul în suprafață construită de 1417,25. situat în C, Complex Sportiv, din terenul în suprafață de 0,69 ha, menținând celelalte dispoziții ale actului administrativ atacat; a respins celelalte cereri formulate de reclamantă și a obligat pârâtul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construite, acestea fiind edificate în temeiul unor raporturi juridice în baza cărora a fost constituit un drept de folosință în folosul cooperativelor () asupra terenului în litigiu (decizia nr.124/1974), reclamanta dobândind un drept de proprietate asupra construcțiilor realizate pe acel teren, drept opozabil erga omnes, inclusiv statului.
In consecință, o eventuală evidențiere în inventarul unității administrativ-teritoriale pârâte ca bunuri de proprietate publică a statului, nu este de natură a pune în discuție dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor ridicate pe terenul dat în folosință.
Cât privește obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru imobilele construite pe suprafața de 1417,25 lei, față de considerentele reținute, cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la perfectarea contractului de concesiune asupra terenului în litigiu, instanța nu se poate substitui autorității publice locale care are, potrivit legii, atributul de a hotărî cu privire la bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al statului.
De asemenea, a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de 500.000 USD pentru amenajările, îmbunătățirile și investițiile efectuate terenului de fotbal, întrucât excede obiectului dedus judecății, amenajările în discuție fiind amenajate pe un alt teren, ce nu face obiectul hotărârii atacate.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în calitate de succesoare de drept a C, solicitând modificarea în tot a sentinței, cu consecința anulării actului administrativ contestat, iar în subsidiar, obligarea intimatei la despăgubirile solicitate.
A arătat reclamanta că în mod greșit instanța de fond a interpretat actul juridic dedus judecății, în referire la aplicarea dispozițiilor Legii nr.213/1998.
S-a susținut că a demonstrat că este proprietara de drept nu numai a construcțiilor, amenajărilor și îmbunătățirilor efectuate pe terenul în suprafață de 0,69 ha, dar și-a respectat și obligațiile ce decurgeau din folosirea unui teren de stat, aflat în folosință proprie, fără termen și fără plată, conform deciziei de atribuire nr.124/1974, folosind terenul și construcțiile în scopul pentru care a fost atribuit.
Astfel, instanța de fond a omis să facă aplicarea disp.art.12 al.3 din Legea nr.213/1998.
In cuprinsul hotărârii nr.458/2003 a Consiliului Local C nu se menționează vreo motivare a acesteia, în referire la retragerea dreptului de folosință a terenului, dacă această măsură apare ca o sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor ce au stat la baza atribuirii în folosință a terenului.
Terenul în litigiu a fost folosit în concordanță cu scopul pentru care a fost atribuit - de a se amplasa un parc cultural-sportiv și de a se realiza activități sportive.
Invederează că i s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului de folosință asupra terenului, întrucât retragerea de către instanță chiar și a unei părți din terenul în suprafață de 0,69 ha, face impropriu folosirii acestuia pe mai departe în scopul pentru care a fost atribuit, nemaiputând fi folosit ca parc cultural sportiv și ca teren de fotbal.
Prin Decizia civilă nr.50/12.02.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins recursul ca nefondat
Prin Decizia civilă nr.147/CA/10.03.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis contestația formulată de Uniunea Județeană A Cooperației Meșteșugărești C - M C și a anulat Decizia civilă nr.50/CA/12.02.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această hotărâre curtea a reținut că motivele invocate sunt cele ale unei contestații în anulare speciale, ele fiind expres și limitativ enumerate de lege în art.318 din Codul d e procedură civilă și că din ansamblul considerentelor expuse în decizia contestată a rezultat că, din greșeală instanța de recurs omis a cerceta motivul de recurs invocat de recurentă referitor la aplicabilitatea art. 12 alin.3 din Legea 213/1995 conform cu care dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și exercită obligațiile născute din actul de transmitere.
Rejudecând recursul, ca urmare a admiterii contestației în anulare curtea constatăîn opinia majoritarăurmătoarele:
Reclamanta, deși nu și-a structurat motivele de recurs, făcând doar o expunere a argumentelor pentru care apreciază hotărârea ca fiind nelegală, a invocat drept temei juridic dispozițiile art.304 pct. 6,7,8,9 din Codul d e procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr.147/CA/10.03.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis contestația motivat de faptul că, din greșeală instanța de recursomiscerceta motivul de recurs invocat de recurentă referitor laaplicabilitatea art. 12 alin.3 din Legea 213/1995 conform cu care dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și exercită obligațiile născute din actul de transmitere.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii, în limitele formulării și admiterii contestației în anulare, curtea constată că în realitatea recursul nu vizează decât un singur motiv, cel întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, celelalte indicate prin cerere neavând incidență în cauză, în realitate fiind aduse în sprijinul criticilor formulate mai multe argumente, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt subsumate întotdeauna motivului de recurs pe care îl sprijină.
În atare situație, deși dispozițiile din art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă vizeazăomisiunea examinării unui motiv de recurs,cum însă Decizia civilă nr. 147/CA/10.03.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAa dobândit putere de lucru judecat, curtea este obligată să examineze în realitate un argument adus în sprijinul motivului de recurs.
Prin decizia nr. 124/2.04.1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular C s-a transmis din administrarea municipiului C în folosința Comitetului Județean al Uniunii T Comunist C, fără termen și fără plată terenul proprietate de stat în suprafață de 0,69 ha situat în municipiul C, B-dul - - - la Vest Complexul sportiv "Voința",conform planului de situație anexat deciziei, în vederea amplasării unui parc cultural sportiv conform detaliului de sistematizare.
Prin nr. 458/21.11.2003 s-a dispus retragerea dreptului de folosință a Cp entru terenul în suprafață de 0,69 ha, situat în complexul sportiv " " arătându-se în referatul Direcției Patrimoniu că scopul acestei hotărâri este de a crea o bază sportivă modernă, cu dotare materială la standarde ridicate prin valorificarea la maxim a potențialului zonei și realizării unui complex sportiv unitar și multifuncțional.
Legea aplicabilă în cauză este Legea nr. 213/1998, în al cărui articol 12 se prevede că "titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere."
A revoca acest drept de folosință înseamnă a constata în privința titularului acestui drept o neexecutare a obligațiilor asumate pentru realizarea scopului în vederea căruia s-a acordat dreptul respectiv.
Din probele administrate de către recurentă a rezultat că toate construcțiile au fost edificate până în anul 1990, în timp ce scopul pentru care a fost atribuit terenul nu este atins, deoarece noțiunea de parc cultural sportiv implică o activitate sportivă susținută, de masă, cu caracter permanent și continuu.
Recurenta a încercat să facă dovada desfășurării unor activități culturale sportive, chiar și cu caracter sporadic, depunând la dosar înscrisuri - filele 37, 39, 61, 62, 67- care însă sunt ulterioare adoptării nr.458/21.11.2003, înscrisuri constituite pro causa, ce nu pot fi valorificate în sprijinul îndeplinirii obligațiilor pentru care a primit în folosință terenul cu titlu gratuit.
Pentru considerentele arătate curtea apreciază că revocarea dreptului de administrare pentru suprafața de 0,69 ha teren s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.12 al.3 din Legea nr. 213/1998 motiv pentru care criticile aduse hotărârii tribunalului sunt neîntemeiate și pe cale de consecință în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi.
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI C - M C - cu sediul în C,-, -, jud.C, împotriva sentinței civile nr.510/31.07.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.191/CA/2004 în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, jud.C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințată publică, astăzi 14 aprilie 2008.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.dec.
2 exemplare
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI C - M C - cu sediul în C,-, -, jud.C, împotriva sentinței civile nr.510/31.07.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.191/CA/2004 în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, jud.C și modificarea în tot a sentinței civile nr.510/CA/31.07.2006 a Tribunalului Constanța, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și anulării hotărârii nr.458/21.11.2003.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2008.
Președinte,
- -
Opinia separată în sensul admiterii recursului:
Contestatoarea Uniunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești C și-a întemeiat calea de atac extraordinară formulată împotriva deciziei civile nr. 50/CA/12.02.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA pe dispozițiile art. 318 proc. civ. arătând că hotărârea criticată este rezultatul unei greșeli materiale iar unul dintre motivele de recurs, referitor la revocarea dreptului de administrare asupra terenului, nu a fost cercetat.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr. 191/CA/2004 reclamanta Asociația Teritorială a Cooperației Meșteșugărești Cas olicitat să se dispună anularea actului administrativ emis de Consiliul Local al Municipiului C, respectiv Hotărârea nr. 458/21.11.2003, cu consecința recunoașterii dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de o,69 ha situat în C, Complexul sportiv " ".
Unul dintre motivele invocate de reclamantă în cererea sa de chemare în judecată l-a constituit faptul că revocarea dreptului de folosință nu a fost argumentată nicicum în cuprinsul hotărârii contestate, măsura luată având un caracter nelegal.
Prin sentința civilă nr. 510/31.07.2006 a Tribunalului Constanțaa fost admisă în parte cererea reclamantei, în sensul că s-a anulat hotărârea nr. 458/21.11.2003 doar cu privire la suprafața de 1 417,25 mp din totalul suprafeței de 0,69 ha, fără a se arăta în considerentele hotărârii date care au fost motivele de fapt și de drept pentru care s-a apreciat a fi legală revocarea actului administrativ privind dreptul de folosință acordat reclamantei prin decizia nr. 124/1974.
Sentința Tribunalului Constanțaa fost confirmată prin decizia civilă nr. 50/CA/12.02.2007 prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de Uniunea județeană a Cooperației Meșteșugărești
Una din criticile aduse hotărârii de fond a fost cea a modalității de revocare a actului administrativ fără a se arăta ce a determinat luarea acestei măsuri, arătând că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în referire la dispozițiile Legii nr. 213/1998, întrucât a omis a face aplicarea art. 12, alin.3 din această lege.
Consider că în analizarea hotărârii recurate instanța de control judiciar a omis a cerceta motivul privind aplicarea greșită a legii, limitându-se doar la a aprecia că, "la luarea deciziei contestate, s-a avut în vedere că dreptul de folosință al reclamantei este în legătură cu executarea de către aceasta a obligației avută în vedere", iar "dreptul de administrare poate fi revocat dacă titularul său nu-și exercită drepturile și execută obligațiile ce s-au născut din actul de transmitere".
Urmând cerceta pe calea contestației în anulare acest motiv de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 304, pct. 9 proc. civ. opinez în sensul temeiniciei sale pentru următoarele considerente:
Prin nr. 458/21.11.2003 s-a dispus în sensul retragerii dreptului de folosință a Cp entru terenul în suprafață de 0,69 ha, situat în complexul sportiv " "arătându-se în referatul Direcției Patrimoniu că scopul acestei hotărâri este de a crea o bază sportivă modernă, cu dotare materială la standarde ridicate prin valorificarea la maxim a potențialului zonei și realizării unui complex sportiv unitar și multifuncțional.
Legea aplicabilă în prezenta cauză este fără echivoc Legea nr. 213/1998, în al cărei articol 12 prevede că "titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere."
Pentru a verifica legalitatea actului administrativ contestat era necesar a se analiza dacă scopul pentru care i-a fost acordat recurentei contestatoare dreptul de folosință a fost îndeplinit sau nu.
Astfel, prin decizia nr. 124/2.04.1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular C s-a transmis din administrarea municipiului C în folosința Comitetului Județean al Uniunii T Comunist C, fără termen și fără plată terenul proprietate de stat în suprafață de 0,69 ha, în vederea amplasării unui parc cultural sportiv conform detaliului de sistematizare.
A revoca acest drept de folosință înseamnă a constata în privința titularului acestui drept o neexecutare a obligațiilor asumate pentru realizarea scopului în vederea căruia s-a acordat dreptul respectiv.
Ori, prin înscrisurile depuse la dosar recurenta contestatoare a dovedit că a edificat construcții destinate desfășurării de activități sportive, că aceste activități au loc pe amplasamentul respectiv (procese verbale de arbitraj privind meciurile de fotbal organizate pe terenul de sport "Voința"), complexul fiind să funcționeze în sensul pentru care a fost creat.
Nu se relevă din nici o probă administrată în cauză care ar fi fost obligația neexecutată de C care să determine revocarea dreptului de folosință, iar în lipsa unor argumente juridice pentru a dispune în acest sens măsura luată prin 458/2003 are un caracter nelegal, lăsând loc arbitratului și insecurității raporturilor juridice de drept administrativ.
În aceste condiții, singura modalitate de înlăturare a nelegalității actului contestat o reprezintă anularea acestuia în totalitate.
Judecător
-
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Erol Geli, Nastasia Cuculis
