Alte cereri. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 203/CA
Ședința publică de la 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta CVS.A, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect - pretenții -fond după casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că prin încheierea de ședință de la 24 martie 2008 s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 31 martie 2008, din lipsă de timp pentru deliberare, cât și pentru a se da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 322/CA din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost respinse excepțiile formulate de și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V împotriva pârâtului, acesta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 5.036,51 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate, dobânda legală calculată pentru întârzierea sumei și 380,90 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că până la data de 08.01.2007 între părți nu a existat un contract privind furnizarea serviciilor pretinse dar, pârâtul, conform actelor de la dosar, a beneficiat de acestea prin consumurile înregistrate la apartamentul său.
După data de 08.01.2007 între părți s-a încheiat un contract privind prestarea serviciilor a căror valoare se solicită prin prezenta acțiune.
Cum pârâtul nu a contestat până în prezent consumurile facturate, deși avea acest drept atât în baza art. 9 pct.2cap. VII din contractul amintit, dar și în baza art. 992 Cod civil, Tribunalul a reținut că acestea sunt reale.
În consecință, pentru serviciile de care a beneficiat până la data de 08.01.2007 pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea acestora, în baza art. 992 Cod civil, iar după această dată, în baza Legii nr. 51/2006, în total, suma de 5036,51 lei (RON).
În temeiul Ordonanței Guvernului nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, dar și a art. 1088 din Codul civil, pârâtul a fost obligat și la plata dobânzilor aferente sumei datorate pe perioada de la scadență la achitarea efectivă a datoriei.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs pârâtul, care a arătat că deși în repetate rânduri a contestat această sumă și a cerut efectuarea unei expertize de specialitate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această probă, deși este imposibil ca într-un apartament cu două camere patru persoane să folosească lunar câte 92. de apă, care înseamnă aproximativ 5 cisterne de apă.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că recurentul nu are apometre, astfel că, cuantumul consumului de apă se face raportat la înregistrările făcute la întreg consumul pe scară, acesta putând fi mai mare sau mai mic în funcție de consum și de starea instalațiilor comune sau individuale.
Curtea, prin decizia nr. 40/CA/28.01.2008, a admis recursul și a reținut cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că se impune efectuarea unei expertize în vederea stabilirii prejudiciului.
În cursul rejudecării cauzei în fond de către instanța de recurs părțile au refuzat să plătească onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei.
În consecință, la termenul de judecată din data de 24.03.2008, pârâtul a fost decăzut din proba cu expertiză.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru unele din sumele solicitate de reclamantă și a arătat că prezentul litigiu trebuie judecat în fond de tribunal deoarece în art. 51 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2008 se prevede că soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate se realizează de instanțele competente potrivit legii.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Curtea de Apel Iași are competența materială și teritorială de a judeca fondul prezentului litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, în caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, or, în speță, prin decizia nr. 40/CA/28.01.2008, Curtea de Apel Iașia aplicat aceste prevederi legale, casând sentința civilă nr. 322/CA/15.10.2007 a Tribunalului Vaslui și reținând cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Așa fiind, instanța de rejudecare va respinge excepția lipsei competenței materiale și excepția lipsei competenței teritoriale a Curții de Apel Iași de a soluționa acțiunea în pretenții introdusă de reclamanta - - V în contradictoriu cu pârâtul.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul locuiește în V, str. -,. 335,. D,. 1,. 15, jud. V, cu încă trei persoane.
În perioada 07.2002-09.2006 aceștia au beneficiat de serviciile prestate de reclamantă în lipsa unui contract încheiat în formă scrisă.
Din facturile și centralizatoarele depuse la dosar reiese că reclamanta a furnizat în perioada respectivă, pârâtului și celorlalte persoane ce locuiesc cu el, servicii a căror contravaloare nu a fost plătită, rezultând o datorie de 5036,51 lei la care se adaugă dobânda legală calculată conform Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din decretul nr. 167/1958, cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea obligației făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, precum și prin executarea voluntară a prestației la care este obligat debitorul.
În art. 17 din același act normativ se prevede că după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a întrerupt cursul prescripției prin plățile efectuate în datele de 02.04.2003, 18.08.2003 și 16.03.2004, astfel încât termenul de prescripție începe să curgă după ultima plată.
Având în vedere că ultima plată a fost efectuată în luna martie 2004, iar acțiunea a fost introdusă în data de 15.11.2006, instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost introdusă înăuntrul termenului general de prescripție, de trei ani.
În consecință, Curtea va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei de a pretinde plata prețului prestației și a accesoriilor aferente perioadei iulie 2002-septembrie 2006.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea, reține, la fel ca și prima instanță, în baza facturilor, centralizatoarelor, a adeverinței nr. 2/04.01.2007 eliberată de Asociația de proprietari nr. 32 V, a metodologiei de calcul în sistem paușal al serviciilor prestate reclamantului, că volumul acestor servicii repartizate spre facturare a fost stabilit corect de către pârâtă, consumul fiind individualizat echitabil.
Cum în cauză nu au fost administrate alte probe în baza cărora să se poată reține elemente de natură să ducă la concluzia că pârâtul a consumat mai puțin decât rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, având în vedere și cuantumul plăților parțiale efectuate de pârât, Curtea consideră că acțiunea este întemeiată.
Având în vedere și prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 326/2001, art. 41 alin. 4 lit. c din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora utilizatorii serviciilor de utilități publice au obligația să achite contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, ale Ordonanței Guvernului nr. 9/2000, Curtea va admite acțiunea și îl va obliga pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 5036,51 lei, cu titlu de preț, și dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații în parte până la data achitării datoriei.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 380,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Rejudecând cauza în fond, după casare:
Respinge excepția lipsei competenței materiale și excepția lipsei competenței teritoriale a Curții de apel Iași de a soluționa acțiunea în pretenții introdusă de reclamanta - V - în contradictoriu cu pârâtul.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei de a pretinde plata prețului prestației și a accesoriilor aferente perioadei iulie 2002-septembrie 2006.
Admite acțiunea introdusă de reclamanta - V - în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în V, str. -,. 335,. D,. 1,. 15, jud.
Obligă pe pârâtul să plătească reclamantei - V - suma de 5036,51 lei, cu titlu de preț, dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații în parte până la data achitării datoriei, precum și suma de 380,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2008.
Președinte judecător judecător
- - --- - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
