Alte cereri. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 210/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței civile nr.692/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței din 24 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, o3 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 692/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean M și, în consecință, a obligat pârâtul la soluționarea întâmpinărilor formulate de reclamantă la propunerile de exproriere a suprafețelor de teren de 15.500 mp din parcela nr. 1228/3, 9474 mp din parcela 1231/5, 25.500 mp din parcela nr. 1362/1/16 și 5800 din parcela nr. 1259/24 în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii.
A respins petitul de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1004,15 lei.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.07.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la soluționarea de urgență a întâmpinărilor formulate la propunerile de expropriere pentru suprafețele de teren mai sus-arătate, precum și la obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 - 16 din Legea nr. 33/1994.
Pârâtul, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii motivând că aceasta a rămas fără obiect întrucât obiectivul de investiții "extinderea aeroportului" ca și proiect implică mi multe suprafețe de teren, operațiuni topografice complexe, acte și documente de vizat de OCPI, motiv pentru care s-a revenit la notificarea nr. 4830/2008 urmând ca după identificarea fiecărei suprafețe de teren și după definitivarea planului parcelar să se reia procedura exproprierii prin reformularea notificărilor.
În fapt, reține instanța de fond, prin Hotărârea 75/28.06.2007 pârâtul Consiliul Județean Mad eclarat obiectivul de investiții " Aeroportului Transilvania Tg. M" lucrare de utilitate publică de interes local în vederea exproprierii terenurilor pe care urma să se realizeze obiectivul, iar prin Hotărârea CJ M 11/2008 pârâtul și-a însușit raportul de evaluare a bunului ce urmează a fi expropriat și s-a stabilit oferta de despăgubire la 5,70 euro/mp.
Drept urmare, pârâtul prin adresele nr. 4830/07.04.2008, 3303/12.03.2008 a comunicat reclamantei faptul că vor fi expropriate mai multe suprafețe de teren și că valoarea de despăgubire este de 5,70 euro/mp. Instanța de fond menționează că adresele în cauză atenționau reclamanta că în termen de 45 de zile, potrivit Legii 33/1994, poate face întâmpinare, cale de atac grațioasă pe care reclamanta a și exercitat-o cu precizarea că nu este de acord cu valoarea de despăgubire și că, în fapt, prețul corect este de 10 euro/mp. Întrucât nu a primit răspuns, reclamanta a comunicat pârâtului la data de 21.07.2008 că se va adresa instanței.
În ce privește adresa cu nr. 13730/10.09.2008, prima instanță consideră că aceasta nu întrunește exigențele soluționării întâmpinărilor prevăzute de art. 15 din Legea 33/1994 întrucât ea nu provine de la comisia constituită în scopul exproprierii și nu face analiza întâmpinărilor; de asemenea, din această adresă nu ar rezulta că există discuții privind dreptul de proprietate al reclamantei, nici că terenurile sale nu vor fi expropriate, ci eventual că decizia de expropriere nu a avut în vedere planuri întocmite anterior și, deci, o situație clară, concretă și de pus în executare.
În continuare, instanța de fond argumentează că reclamanta nu a primit niciun răspuns sau vreo soluție la întâmpinările formulate, cu atât mai mult cât reclamanta fiind notificată prin adresele menționate anterior, justifică un interes legitim în soluționarea întâmpinărilor deoarece din actele de la dosar rezultă că procedura exproprierii s-a declanșat.
Astfel, pe motiv că prin adresa nr. 13730/10.09.2008 în fapt pârâtul nu a soluționat întâmpinările formulate de reclamantă, în baza art. 8 și 18 din Legea 554/2004 instanța de fond a obligat pârâtul să soluționeze în termen de 20 de zile întâmpinările reclamantei.
În schimb, prima instanță a respins capătul de cerere al reclamantei privind daunele cominatorii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 24 alin. 2 din Legea n554/2004.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Consiliul Județean M solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă prin mandatari. În motivarea recursului se susține, în esență, că după demararea procedurii de expropriere s-au constatat mai multe nereguli în ceea ce privește identificarea obiectivă a suprafețelor de teren, a numerelor topo din titlurile de proprietate emise, acestea necorespunzând cu cele efective, fiind astfel în imposibilitate de a continua operațiunile. Astfel, precizează recurentul, prin adresa cu nr. 13730/16.09.2008 a anunțat fiecare proprietar, inclusiv intimata, că după clarificarea situației urmează a fi reluată procedura exproprierii. Totodată, susține că deși nu există vreo reglementare în Legea nr. 33/1994 privind suspendarea procedurii exproprierii, recurentul invocă intervenția unei împrejurări mai presus de voința expropriatorului care ar duce la imposibilitatea obiectivă de a-și îndeplini obligațiile, respectiv de a continua exproprierea, fapt pentru care s-a sistat procedura exproprierii în sensul în care s-a dispus întreruperea măsurilor premergătoare exproprierii propriu - zise conform adresei nr. 13730/16.09.2008. Recurentul arată că această adresă nu este un răspuns la întâmpinările formulate, fapt pentru care, și pentru argumentele invocate anterior, recurentul consideră că acțiunea ar fi rămasă fără obiect ca urmare a voinței exprimate de expropriator. În continuare, făcând trimitere și referire la dispozițiile art. 12 și 15 din Legea nr. 33/1994, recurentul consideră că reclamanta intimată este în eroare cu privire la termenele în care pot fi soluționate întâmpinările, în sensul în care după expirarea celor 45 de zile curge un termen de 30 de zile în care comisia constituită la nivelul expropriatorului urmează să soluționeze întâmpinările. De asemenea, recurentul reia argumentul prezentat în fața instanței de fond potrivit căruia nu ar dovedi un drept subiectiv sau interes legitim încălcat, motivând că adresa cu nr. 4830/2008 are un caracter informativ, astfel că, în opinia recurentului, acțiunea reclamantei intimate ar fi inadmisibilă.
Intimata a formulat, la rândul ei, întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. În motivele acesteia se reiau, practic, apărările formulate de intimată pe parcursul procedurii în fața primei instanțe. Astfel, se arată că în cuprinsul Legii 33/1994 nu se face vreo referire la procedura desistării sau a renunțării la procedurile de expropriere deja demarate, iar art. 13 - 15 din lege prevăd etape clare și concrete ale procedurilor de expropriere și termene stricte în care trebuie derulate procedurile.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimată, precum și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În primul rând, instanța va cerceta pretinsa lipsă de interes a intimatei în raport cu acțiunea introductivă formulată, în ce privește nedovedirea încălcării sau vătămării unui drept sau interes.
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ definește ce anume se înțelege prin vătămarea unui drept sau a unui interes legitim privat la art. 2 alin. 1 lit. o și Astfel p., prin drept vătămat se înțelege "orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ", iar prin interes legitim privat "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat".
Deși recurentul susține că adresa cu nr. 4830/2008 este o informare a intimatei, insinuând, astfel, că "informarea" nu ar produce consecințe juridice, în fapt, din conținutul adreselor cu nr. 4830/07.04.2008 ( 16 dos. Trib. M) și nr. 3303/12.03.2008 ( 22 dos. Trib. M) rezultă că acestea sunt acte administrative astfel cum le definește art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, adică acte unilaterale individuale date în aplicarea în concret a legii și care, pentru intimata reclamantă, are efecte concrete juridice, adică au dus la nașterea unor raporturi juridice cu autoritatea administrativă locală (pârâtul recurent) emitent al acestor acte.
Așadar, aceste două acte administrative au fost emise în temeiul art. 14 din Legea nr. 33/1994, aspect care se poate verifica chiar din conținutul celor două acte administrative ce invocă tocmai acest temei juridic, adică art. 14. Or, regimul juridic este recunoscut de însuși recurent prin conținutul celor două acte, astfel încât nu poate nega caracterul lor de acte administrative unilaterale individuale.
Consecința juridică a caracterului lor de acte administrative este în ce privește raporturile juridice care s-au născut în baza acestor acte și care vizează dreptul constituțional de proprietate al reclamantei intimate. Ca atare, reclamanta intimată are vocația de a invoca încălcarea unui drept vătămat printr-un act administrativ, în speță prin cele două adrese cu nr. 4830 și 3303/2008, tocmai pentru că prin cele două acte administrative este vizat dreptul de proprietate și, în al doilea rând, pentru că prin emiterea celor două adrese s-au născut raporturi juridice administrative între reclamanta intimată și recurentul pârât.
Ca atare, poate fi justificat interesul sau dreptul pretins vătămat de către intimată în prezenta cauză, ca temei de fapt al acțiunii introductive de instanță. Motiv pentru care pretinsa inadmisibilitate invocată de recurent nu poate fi acceptată.
În ce privește chestiunile de fond, instanța constată că în temeiul art. 13 din Legea nr. 33/1994, reclamantei intimate i s-a comunicat, prin cele două acte administrative, respectiv adresele cu nr. 3303 și 4830/2008, propunerile de expropriere cu privire la anumite terenuri pe care le deține în proprietate, Hotărârea nr. 75/28.06.2007 privind declararea de utilitate publică a obiectului mai sus - arătat ( 12 dos. Trib. M); Procesul verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a aceluiași obiectiv ( 13 dos. Trib. M) și Hotărârea nr. 11/28.02.2008 privind însușirea raportului de evaluare a bunului ce urmează a fi expropriat în vederea realizării acestui obiectiv ( 14 dos. Trib. M).
Art. 1 al Hotărârea CJ M nr. 11/2008 prevede că recurentul își însușește raportul de evaluare, prezentat în anexă ce face parte din hotărâre, iar art. 2 stabilește oferta de despăgubire de 5,70 euro/mp pentru imobilele propuse în vederea executării obiectului de investiții.
Rezultă, astfel, că prin Hotărârea nr. 11/2008 a fost stabilită nu numai oferta de despăgubire, ci și imobilele ce urmează să fie expropriate. De precizat că acest act administrativ a fost adoptat de recurent cu procedura prevăzută de art. 97 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Într-adevăr, prin adresa cu nr. 13730/16.09.2008 emisă de Președintele Consiliului Județean M ( 48 dos. Trib. M) se arată că se revine asupra notificării nr. 4830/2008 întrucât există dificultăți legate de "studierea zonei din punct de vedere topo - cadastral", urmând ca procedura exproprierii, se arată în această adresă, să fie reluată după rezolvarea acestor dificultăți.
Se observă, așadar, că printr-o adresă emisă de Președintele Consiliului Județean M se dispune, practic, suspendarea procedurii exproprierii. De altfel, și recurentul invocă "sistarea" procedurii datorită intervenției unei împrejurări mai presus de voința expropriatorului.
În raport cu această pretinsă "sistare" sau "suspendare" a procedurii de expropriere, în primul rând instanța constată că este corectă apărarea intimatei potrivit căreia procedura exproprierii reglementată de Legea 33/1994 nu prevede o astfel de posibilitate.
În al doilea rând, dacă s-ar invoca astfel de cauze, imposibilități obiective și care sunt mai presus de voința recurentului, acestea ar trebui justificate în mod concret, mai ales că prin Hotărârea nr. 11/28.02.2008 se indică la art. 1 raportul de evaluare a bunului, iar la art. 2 imobilele propuse exproprierii, astfel încât se poate trage concluzia că Hotărârea nr. 11/2008 cuprinde imobilele ce urmau a fi supuse procedurii exproprierii așa încât afirmația ulterioară prin adresa nr. 13730/2008 cum că ar exista "dificultăți" nu poate fi invocată în raport cu conținutul Hotărârii nr. 11/2008.
În al treilea rând, potrivit simetriei actelor juridice, adresa nr. 13730/2008 emisă de Președintele CJ M nu poate fi invocată drept temei al "sistării" sau "suspendării" din moment ce ar contraveni unui act juridic cu forță juridică superioară, respectiv ar contraveni Hotărârii nr. 11/2008, acest din urmă act referindu-se la imobilele ce urmau să fie supuse exproprierii. Cu alte cuvinte, doar în procedura art. 97 și printr-un act administrativ cu aceeași forță juridică s-ar fi putut dispune în sensul reluării procedurii exproprierii, și nicidecum printr-o simplă adresă emisă de Președintele Consiliului Județean, acest din urmă act neputând modifica un act emis de autoritatea administrativă locală, ci doar să fie dată în executarea, eventual, a actului emis de Consiliul Județean
Rezultă, din cele expuse mai sus, că în fapt procedura exproprierii nu a fost "sistată" sau "suspendată" niciun moment și că ea trebuia continuată potrivit art. 12 - 15 din Legea nr. 33/1994.
În atari condiții, instanța de recurs constată că atât soluția, cât și considerentele care au stat la baza acestei soluții, așa cum au fost ele consemnate de instanța de fond în hotărârea atacată, sunt corecte și întemeiate în fapt și în drept.
Pe cale de consecință, recursul formulat de recurentul pârât Consiliul Județean M este nefondat și neîntemeiat, astfel că urmează a-l respinge.
În ce privește solicitarea intimatei în sensul de a fi obligată recurentul la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța, constatând că acesta din urmă este în culpă procesuală prin declanșarea prezentei proceduri în calea de atac extraordinară a recursului, ținând cont că urmează a respinge ca nefondat și neîntemeiat recursul acestuia, va admite cererea intimatei și va obliga recurentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul avocațial dovedit prin chitanța seria - - nr. -/16.02.2009 depusă la 15 dosar) către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului Consiliul Județean M cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței civile nr.692 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata, domiciliată în, sat, nr. 67, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-19.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
