Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 212/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în M C- județul, împotriva sentinței civile nr.2017/17.09.2008 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței din 24 februarie 2009 care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, o3 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2107/17.09.2008 a Tribunalului Harghitas -a respins excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâți, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de MEF, în calitate de chemat în garanție, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de MEF, în calitate de pârât, fiind respinsă acțiunea reclamanților și, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și MEF, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ împotriva chematului în garanție MEF.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților, cu începere de la 01.01.2007, la plata drepturilor salariale: spor de fidelitate raportat la vechimea în muncă, conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 8/2007; majorarea salariului de bază cu 5 % conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 8/2007; salariu de merit, în procent de 20 % aplicat la salariul de bază, conform art. 14 alin. 1 și 2 din OG nr. 8/2007; concediu de odihnă plătit pe 30 de zile lucrătoare conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, precum și drepturile prevăzute de art. 68 alin. 1-15; art.68 ind.2 alin. 1-5; art. 68 ind. 3 alin. 1 și 2 și art. 68 ind. 4 din Legea nr. 567/2004; art. 69 alin. 1-3 din Legea nr. 567/2004. S-a mai solicitat actualizarea acestor sume datorate cu rata inflației, la data scadenței și obligarea pârâților la plata și acordarea și pentru viitor a acestor drepturi. În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici, în unități ale organelor autorității judecătorești, întemeindu-și în drept acțiunea pe disp. art. 41 din OG nr. 6/2007 și ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, arătând că altor funcționari publici, aflați în aceeași situație le-au fost acordate de instanța de judecată aceste drepturi.
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a fost respinsă întrucât acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 41 din OG nr. 6/2007, ceea ce atrage competența tribunalului, iar referitor la MEF, s-a reținut că acesta are, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 atribuția de coordonare a acțiunilor referitoare la construcția bugetului, prin legi de rectificare, ceea ce conferă calitate procesuală pasivă, întrucât între reclamanți și această parte nu există raport juridic obligațional.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că prin prisma aplicabilității art. 41 din OG nr. 6/2007 și în raport de dispozițiile Deciziei nr. XXIII/2008 a ICCJ pronunțată în Secțiile Unite, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale; iar în ceea ce privește eventuala discriminare justificată de respingerea acțiunii, aceasta nu ar exista, ci, ar reprezenta o divergență de opinie, ca urmare a soluției date de instanța supremă pentru unificarea practicii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal reclamanții, criticând hotărârea atacată, prin prisma soluției împărtășite de prima instanță, și care a condus la o discriminare vădită a acestora, în raport de alți funcționari publici ai aceleiași unități, care beneficiază de drepturile solicitate, potrivit sentinței nr. 1542/26.06.2008 a Tribunalului Harghita.
Prin întâmpinările formulate, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ au solicitat respingerea recursului formulat, invocând în esență aceleași argumente.
În primul rând, cel legat de calitatea de funcționar public, diferită de cea a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor și implicit de sistemul de salarizare, aferent fiecărei categorii de personal ce își desfășoară activitatea în cadrul organelor autorității judecătorești, determinând atribuțiile, condițiile de încadrare și specificul muncii.
În al doilea rând, potrivit Deciziei nr. 23/12.05.2008 a ICCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 895/30.12.2008 s-a statuat că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești acordate personalului auxiliar de specialitate, dispozițiile acestei decizii fiind obligatorii.
Mai mult, prin întâmpinarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a invocat nulitatea recursului, în raport de disp. art. 302 ind. 1 pct. 3 raportat la art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta nefiind motivat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la nulitatea recursului, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea constată că motivarea succintă a recursului, vizează nelegalitatea hotărârii atacate, raportat la orientarea diferită a practicii judiciare în spețe identice, motiv suficient pentru a permite instanței de recurs exercitarea controlului judiciar cu privire la hotărârea atacată.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor din Decizia nr.23/2008 a ICCJ care într-adevăr statuează cu putere de lege că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate, din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, Curtea constată că în raport de disp. art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, aplicarea celor statuate de instanța supremă sunt obligatorii și în prezenta cauză. Aceasta întrucât, cu începere de la data publicării în Monitorul oficial, respectiv 30.12.2008, dezlegarea dată în prezenta chestiune de drept a devenit obligatorie pentru instanțele chemate să soluționeze pricini de natura celei deduse judecății.
Pe de altă parte, invocarea unei alte soluții de speță - Sentința nr. 1542/2008 a Tribunalului Harghita este nerelevantă în cauză, în condițiile în care recursul promovat împotriva acesteia - soluționat prin Decizia nr. 1037/R/25.11.2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost pronunțată înaintea publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 23/2008, și după cum s-a reținut și în considerentele hotărârii atacate, divergență de jurisprudență, deși ar putea crea un tratament diferit pentru reclamanți și alte persoane aflate în aceeași situație, nu reprezintă o discriminare, aprecierile primei instanțe fiind pertinente și obiective.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, ca nefondat recursul promovat în cauză, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și, ambii cu domiciliul ales în M C- județul H împotriva sentinței nr.2017/17 septembrie 2008, Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 03 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
26 martie 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
