Alte cereri. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.221/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2083 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul in localitatea Chilia Veche, județul T, intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, cu sediul in B, nr. 1, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL, cu sediul in T,-, județul T, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub -, reclamantul a chemat în judecată pârâții MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA și INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA NAVAL T solicitând obligarea în solidar la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii acestui drept și până la efectuarea plății și la plata primei prevăzută de art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în sumele cuvenite pentru anii 2004 și 2005, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestui drept și până la data efectuării plății.
În motivare, a arătat reclamantul, că și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T până la data de 31.03.2005 când a fost trecut în rezervă ca urmare a deciziei medicale de pensionare nr. -.
Referitor la capătul de cerere privind sporul de fidelitate, arată că potrivit art. 6 din OG 38/2003 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor de fidelitate în cuantum de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne.
Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 al. 1 din OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu a prevăzut aceasta, iar în anul 2006 acordarea sporului a fost reluată.
A considera astfel s-ar contraveni la art. 53 din Constituție cât și a reglementărilor date prin art. 11 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la primele de concediu s-au invocat dispozițiile art. 37 al. 2 din OG 38/2003, potrivit cu care s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legea bugetului de stat, respectiv până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 al. 7 din Legea 507/2003, până la 31 decembrie 2005 prin art. 8 al. 7 din Legea 511/2004, până la 31 decembrie 2006 prin art. 5 al. 5 din Legea 379/2005.
Dispozițiile art. 18 din Codul Muncii stipulează imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul la aceste prime.
A mai arătata reclamantul că potrivit art. 41 din Constituție, salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și protecția concediului plătit, iar potrivit art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, normele constituționale prevăd restrângerea unor drepturi și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost emis încă.
În cursul cercetării judecătorești a formulat întâmpinare Inspectoratul Județean Al Poliției De Frontieră Naval T, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În cuprinsul acesteia a arătat că potrivit art. 2 al. 1 din OUG 118/2004, care a modificat și completat OG 38/2003, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din OG 38/2003 și deci, pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005 nu puteau produce efecte juridice.
Referitor la primele de concediu s-au invocat dispozițiile art. 37 al. 2 teza I din OG 38/2003, potrivit cu care s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legea bugetului de stat, respectiv până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 al. 7 din Legea 507/2003, până la 31 decembrie 2005 prin art. 8 al. 7 din Legea 511/2004.
Consideră pârâtul că având în vedere că exercițiul dreptului prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendat în anul 2005, nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, este suspendată.
Tot în cursul cercetării judecătorești a formulat întâmpinare și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit art. 12 alin. 4 din OUG nr. 104/2001 aprobată de Legea nr. 81/2002 inspectoratul județean are personalitate juridică.
De asemenea a mai invocat excepția de necompetență materială a instanței, arătând că potrivit art. 3 alin. 1 din Codul d e procedură civilă raportat la prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OUG 30/207 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative precum și dispozițiile art. 7 din OUG nr. 104/2001 instanța competentă a soluționa fondul cauzei este Curtea de APEL CONSTANȚA - secția contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei a apreciat că cererea este neîntemeiată și vădit nelegală, sens în care a solicitat respingerea acesteia.
În cuprinsul acesteia a arătat că potrivit art. 2 al. 1 din OUG 118/2004, care a modificat și completat OG 38/2003, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din OG 38/2003 și deci, pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005 nu puteau produce efecte juridice.
Cu privire la prima de concediu a arătat că având în vedere dispozițiile Legii bugetului nr. 507/2003, 511/2004, 379/2005, potrivit cărora prevederile din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006, nu au putut da eficiență dispoziției cuprinsă în art. 37 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, suspendarea având ca efect încetarea temporară a executării prevederii normative asupra căreia operează și nici instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului.
Prin sentința civilă nr.2083/15.11.2007 Tribunalul Tulcea - Secția de contencios administrativ a respins excepțiile invocate ca nefondate; a fost admisă cererea formulată de către reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației Si Internelor Și Inspectoratul General Al Poliției De Frontieră Și Inspectoratul Județean Al Poliției De Frontieră Naval T și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003, modificată, aferent anului 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada în care acesta a avut calitatea de funcționar public pe parcursul anilor 2004 și 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră instanța o consideră neîntemeiată întrucât acesta este ordonator de credite.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea în soluționarea acestei cauze, și aceasta este neîntemeiată întrucât competența aparține tribunalelor pentru că drepturile bănești se acordă de Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră și atât reclamantul cât și acesta se află în raza de competență a Tribunalului Tulcea, între aceștia existând raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, acțiunea sub ambele capete de cerere este întemeiată.
Astfel, în ce privește sporul de fidelitate acesta se acordă în raport de dispozițiile art.6 din OG 38/2003.
Chiar dacă la nivelul anului 2005, s-a emis nr.OUG 118/2004, prin care s-a suspendat acordarea acestuia, totuși, aceasta nu înseamnă înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate stabilit prin legea organică privind salarizarea polițiștilor.
Cu privire la primele de concediu pentru anii 2004, 2005, suspendarea acordării acestora pentru anii de referință prin legile succesive ale bugetului de stat înseamnă o limitare nelegală a unui drept conferit de o lege organică ce reglementează drepturile ce se cuvin polițiștilor.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, acesta nu poate fi anulat sau suspendat, prin alte acte normative și, mai mult decât atât, cu caracter retroactiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod nelegal, Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră; calitatea de ordonator secundar de credite a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nu conferă acestuia legitimare procesuală în cauză.
2. hotărârea tribunalului este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii, deoarece, dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003 fiind suspendate, este evident faptul că acestea nu pot produce efecte juridice în intervalul 01.01. - 31.12.2005, iar instituirea în sarcina Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a obligației de plată a dreptului pretins s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative a legii bugetare.
Față de cele susținute prin motivele de recurs solicită admiterea recursului, casarea hotărârii 2083/2007 în ceea ce privește capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate, și reținând cauza spre rejudecare, a se respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Pe fondul cauzei se constată că, acțiunea este întemeiată din următoarele considerente:
Potrivit art.32 al. 2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999) funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context,examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o,nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Susținerea recurentei în sensul că, primele de vacanță au fost acordate greșit, întrucât nu sunt drepturi de natură salarială, nu poate fi reținută, întrucât acest drept a fost prevăzut prin art.32 (34) din Legea nr.188/1999 a Funcționarilor Publici.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2083 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul in localitatea Chilia Veche, județul T, intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, cu sediul in B, nr. 1, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL, cu sediul in T,-, județul T, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08 mai 2008
jud.fond. /
red.jud.
tehnored.Gref.
2ex/16.05.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
