Alte cereri. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 230/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 2259/ din 2 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pricina a avut termen de soluționare la data de 7 aprilie 2008, lucrările efectuate în acea zi fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2259/CA/ din 2 octombrie 2007, Tribunalul Iașia admis acțiunea FORMULATĂ DE RECLAMANTA, în calitatea sa de reprezentant al Biroului Notarial Public, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici I, pe care l-a obligat să emită, în baza dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii 36/1995, astfel cum a fost modificat, confirmare necesară pentru schimbarea sediului profesional al reclamantei, în I, str. -. - nr. 4, bloc " ", demisol în cadrul Complexului de birouri " "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în vederea schimbării sediului profesional, reclamanta a solicitat pârâtului confirmarea necesară, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, cerere ce a fost înregistrată la Camera Notarilor Publici I sub nr. 120 din 26.01.2007.
S-a mai reținut că, deși prin hotărârea nr. 175/8.12.2006 a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România s-a recomandat pârâtului să reanalizewze cererea de schimbare a sediului profesional al reclamantei, în lumina Hotărârii nr. 5 din 2.06.2006 a Congresului al VI-lea al Notarilor Publici din România, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. j din Codul deontologic al notarilor publici, privind obligativitatea menținerii unei distanțe de minimum 50. între birourile notariale, pârâtul nu a soluționat în nici un fel cererea reclamantei.
Raportându-se la dispozițiile art. 8 alin. 3 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, prima instanță a apreciat că cererea reclamantei este justificată, având în vedere că aceasta a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de către imobilul unde se dorea schimbarea sediului, lipsa unui răspuns din partea autorității sesizate apărându-i ca nejustificat și de natură a produce o pagubă reclamantei.
Apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile nr.OUG 27/2003 privind procedura aprobării tacite, dat fiind faptul că pârâtul nu reprezintă o autoritate administrativă, în înțelesul dat acestui termen de art. 1 din actul normativ citat și că cererea reclamantei excede sferei și obiectivelor acestuia, prima instanță a considerat că nu se poate da curs cererii pârâtului, de respingere a acțiunii reclamantei, prin neprezentare, întrucât această soluție nu este procedurală, în condițiile în care ea doar a comunicat pârâtului intenția sa de a nu se prezenta în instanță, ceea ce nu echivalează cu o renunțare la judecată, care trebuie să fie expresă și neechivocă, astfel precum art.246 alin. 1 Cod procedură civilă impune, din adresa nr. 88/26.04.2007 nerezultând nici intenția neechivocă a reclamantei de a renunța la judecată, considerându-se că părțile pot să soluționeze orice neînțelegere și în faza de executare a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, prin modul în care a acționat, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 28 ale Hotărârii nr. 5/2006, neînștiințând în prealabil de schimbarea sediului biroul notarial ce-și avea sediul la aceeași adresă, în imediata apropiere a unui alt birou notarial, și că refuzul de a emite un aviz favorabil a fost justificat de faptul că nu erau îndeplinite condițiile legale privind folosirea spațiului cu destinația de sediu și arhivă notarială, în condițiile în care s-a convenit cu cea în cauză să renunțe la judecată.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat, pe cale de excepție, prin raportare la dispozițiile art. 41-43 Cod procedură civilă, "excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentului, susținându-se că, potrivit art. 36 lit. j din Statut, "Colegiul Director al Camerei reprezintă Camera în relațiile cu persoanele fizice și juridice doar prin președinte", solicitându-se respingerea recursului pe motiv că în mod justificat s-a reținut, de către prima instanță, faptul că orice restricție privitoare la schimbarea sediului biroului notarial contravine normelor legale.
Curtea cercetând cu prioritate excepția invocată de către intimată, constată că ea este nefondată întrucât, pe de o parte prevederile art. 36 lit. j din Statut, invocate, se referă la situațiile în care Camera notarilor publici, organizată ca persoană juridică, conform art. 26 din Legea nr. 36/1995 este cea chemată în judecată, miar pe de altă parte pentru că în cauză nu poate fi pusă în discuție capacitatea administrativă a structurii care are competența legală, potrivit normei legale evocate de a conduce Camera și de ao" reprezenta în relațiile cu terții la nivelul circumscripției" în condițiile în care însăși reclamanta a chemat în judecată Colegiul director și nu Camera notarilor publici singura care are capacitate de exercițiu deplină.
Ori, atâta timp cât a figurat ca parte în judecata desfășurată în fața instanței de fond, recurentului trebuie să i se recunoască dreptul de a declara recurs și implicit calitatea procesuală corespunzătoare, neavând nici o relevanță, pentru valabilitatea recursului, faptul că, în cuprinsul cererii, nu a fost menționat numele președintelui Colegiului director; aplicarea sigiliului persoanei juridice și semnarea cererii fiind suficiente, atâta timp cât nu s-a dovedit că înscrisul este fals, în condițiile în care același specimen de semnătură se regăsește și pe adresa nr. 280 din 18.02.2008, adresată Curții de APEL IAȘI, prin care se face cunoscut că "analizând situația imobilului situat în I,-, -.5,. B parter, județul I, în care își va desfășura activitatea ca notar public doamna, (s-a constatat) că este funcțional și că va asigura o bună desfășurare a activității și a păstrării în bune condiții a arhivei notariale, recomandându-se înregistrarea biroului notarial în registrul special ținut de primul grefier al Curții de APEL IAȘI ", considerente pentru care excepția invocată de intimată va fi respinsă, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea pârâtului este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat, pe de o parte, "constatarea confirmării tacite a autorității publice -Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici I cu privire la faptul că spațiul situat în municipiul I, str. -. - nr. 4, -enes, demisol, este corespunzător desfășurării activității specifice", iar pe de altă, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, "obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ prevăzut de art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1996 necesar în vederea certificării înregistrării în Registrul special ținut de primul grefier al Curții de APEL IAȘI ".
De asemenea, din conținutul aceleiași cereri introductive, rezultă fără echivoc că reclamanta și-a întemeiat și susținut acțiunea pe dispozițiile nr.OUG27/2003 privind procedura aprobării tacite, apreciind că acestea "nu se aplică în totalitate", asimilându-se Camera Notarilor Publici I cu o autoritate publică.
Raportat la obiectul acțiunii - constatarea confirmării tacite - și la temeiul de drept al acesteia - nr.OUG 27/2003 - în mod justificat prima instanță a reținut că, în raportul juridic dedus judecății, pârâtul -organ de conducere al unei persoane de drept privat, care reunește notari publici, ce desfășoară o profesie liberată - nu poate fi asimilat autorităților administrației publice la care face referire nr.OUG 27/2003.
Deși nu s-a pronunțat în mod explicit asupra cererii de "constatare a confirmării tacite", din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc că prima instanță a apreciat că procedura aleasă de reclamant este improprie realizării dreptului pretins.
În atare condiții, constatarea inaplicabilității procedurii urmate de reclamantă în raportul juridic dedus judecății nu mai permitea primei instanțe să cerceteze și să soluționeze cererea subsecventă acțiunii principale, întrucât recunoașterea obligației de eliberare a actului solicitat nu putea fi decât urmarea legală a constatării aprobării tacite, având în vedere că art. 3 lit. b din nr.OUG 27/2004 definește această procedură ca fiind "procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații".
pârâtul să emită confirmarea necesară pentru schimbarea sediului profesional, fără să fi constatat incidența procedurii aprobării tacite, aleasă de reclamantă prima instanță nu numai că a acceptat mixajul făcut de reclamantă între două proceduri judiciare total diferite, respectiv între cea consacrată DE NR.OUG 27/2003, și cea prevăzută de legea nr.554/2004, dar a și schimbat, în mod nepermis, natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al obiectului actului de investire, în care cererea de obligare la emiterea actului vizat este înțeleasă și solicitată ca fiind urmarea directă, imediată și legală, a cererii având ca obiect "constatarea confirmării tacite", lucru care din punct de vedere al Codului d e procedură civilă nu poate fi acceptat, instanța neputându-se substitui părților și corecta din oficiu, impreciziunile sau imperfecțiunile conceptuale ale actului de sesizare.
Din moment ce era neîndoielnic că s-a ales calea procedurii consacrate de OUG nr. 277/2003 și atâta timp cât s-a constatat că aceasta nu putea fi acceptată în raportul născut între reclamantă și pârât, prima instanță era obligată să respingă acțiunea în interesul ei, pentru că nu a fost investită să cerceteze legalitatea refuzului pârâtului de a soluționa cererea, ci i s-a cerut doar să constate că, prin faptul nerezolvării cererii, aceasta se consideră aprobată tacit.
Dacă s-a ocupat de verificarea temeiniciei motivelor pentru care cererea nu a fost soluționată, prima instanță ar fi trebuit să sesizeze că reclamanta a solicitat Curții de APEL IAȘI să dispună "certificarea înregistrării schimbării sediului biroului notarial" prin actul nr. 39/5.02.2007, la doar 10 zile de la data la care, prin adresa nr. 28/26.01.2007, solicitase Camerei Notarilor Publici I să-i acorde regulamentara confirmare,fără să fi notificat, în mod explicit, intenția de schimbare a sediului, prin cererea respectivă solicitându-se punctul de vedere cu privire la faptul că spațiul situat în I, str. -. - nr. 4, -enes, demisol, este corespunzător desfășurării activității biroului notarial și conservării arhivei în bune condiții", și fără să se fi făcut dovada "înștiințării prealabile a notarului ce funcționează în biroul deschis inițial".
Faptul că, prin hotărârea nr. 5 din 2.06.2006, s-a decis eliminarea tezei înserate la art. 28 alin. 1 lit. j din Codul deontologic al Notarilor Publici, referitoare la interzicerea deschiderii de birouri notariale în același imobil sau la o distanță de minim 50o unul de altul", nu a afectat celelalte prevederi referitoare la concurența neprincipială astfel că, atâta timp cât nu s-a cerut verificarea legalității refuzului și cât nu s-au cercetat și celelalte cerințe ale menționatului cod, prima instanță nu avea temeiuri de fapt și de drept care să-i permită să concluzioneze că tăcerea pârâtului a fost nejustificată și să procedeze, pe această bază, la obligarea lui la emiterea actului solicitat, simpla tăcere administrativă neconducând, de drept, într-un asemenea caz, la recunoașterea dreptului.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii și că admiterea acțiunii este urmarea schimbării din oficiu a naturii cererii și temeiurilor sale de drept, fără să se verificat pe deplin legalitatea refuzului celui chemat în judecată, prin prisma ansamblului normelor înserată în Codul deontologic al Notarilor Publici, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtului, va modifica în tot hotărârea atacată și în fond va respinge acțiunea, având în vedere că cererea de obligare a pârâtului la emiterea actului administrativ vizat nu poate subzista, în cauza de față, aprecierii ca inadmisibilă a cererii având ca obiect "constatarea confirmării tacite a Colegiului Director cu privire la faptul că spațiul este corespunzător desfășurării activității specifice", reclamanta rămânând singură răspunzătoare de toate consecințele ce decurg din alegerea unei căi improprii pentru realizarea pretinsului drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici
Admite recursul introdus de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici I, împotriva sentinței nr. 2259/CA/ 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanta, în calitatea sa de notar public, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici
Obligă pe intimata să plătească recurentului Colegiul Director ai Camerei Notarilor Publici I suma de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
18.04.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
