Alte cereri. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 240
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul A- Biroul Teritorial al F V, reprezentat de Președinte în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative - prin Direcția Generală Juridică, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect alte cereri spor de fidelitate, împotriva sentinței civile nr. 387/CA din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că, prin serviciul registratură al instanței, intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, constatând pricina în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin încheierea pronunțată în dosarul nr- la data de 119.11.2007, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Biroului Teritorial din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și a respins acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate de până la 20% a fost introdusă de Biroul Teritorial din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V din cadrul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, birou care nu are personalitate juridică.
Împotriva hotărârii judecătorești indicate mai sus a declarat recurs Biroul Teritorial din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V din cadrul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, în numele membrilor de sindicat.
În susținerea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută pentru că instanța trebuia să se pronunțe printr-o hotărâre, nu printr-o încheiere.
S-a susținut și faptul că pricina nu trebuia soluționată de un complet specializat în judecarea cauzelor în contencios administrativ fiindcă litigiul este de muncă.
S-a mai arătat că prima instanță nu a ținut seama de prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii săi în vederea soluționării unor conflicte ce decurg din legislația muncii. În această situație, sindicatul nu are calitate procesuală proprie, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.
Recursul este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 255 din Codul d e procedură civilă, hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc sentințe, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc decizii, toate celelalte date de instanță în cursul judecății fiind numite încheieri.
În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din aceste texte de lege reiese că în situația admiterii unei excepții, dacă admiterea acesteia conduce la respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, instanța pronunță o sentință prin care se dezînvestește de soluționarea cauzei. Soluționarea excepțiilor prin încheiere are loc în situația respingerii excepțiilor.
În prezenta cauză, prima instanță, deși a admis excepția lipsei calității procesuale active a Biroului Teritorial din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și a respins în întregime acțiunea, a pronunțat o încheiere în loc de sentință, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, Curtea reține că, de regulă, în procesul civil părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Dreptul de reprezentare a unei părți în judecată poate izvorî din lege sau din convenție.
În speță, Biroul Teritorial al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a exercitat drepturi procesuale personale, ci a acționat în numele membrilor de sindicat, în baza dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, potrivit cărora n exercitarea atribuțiilor prevăzute lor organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, acțiunea neputând fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Tot atât de adevărat este însă că în lipsa personalității juridice, structura organizatorică teritorială a sindicatului denumită "birou teritorial" nu are posibilitatea de a reprezenta în judecată pe membrii de sindicat.
Prima instanță trebuia însă să observe, mai întâi, că cererea de chemare a fost semnată de membri de sindicat în calitate de reclamanți (filele 5-13, 20), apoi trebuia să observe și să facă aplicarea prevederilor art. 161 din Codul d e procedură civilă în ceea ce privește reprezentarea lor în judecată, în cazul în care considera că persoana care își arogă calitatea de reprezentant al membrilor de sindicat nu poate avea sau nu are această calitate.
În speță nu poate fi primită susținerea potrivit căreia cauza trebuia soluționată de un complet de judecată specializat în soluționarea litigiilor de muncă.
În speță sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe.
În baza acestor dispoziții legale litigiul se soluționează de un complet specializat în judecarea cauzelor în contencios administrativ.
Având în vedere cele ce preced, precum și faptul că instanța a cărei hotărâre este atacată a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului cererii reclamanților, ținând seama și de prevederile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza la Tribunalul Vaslui în vederea rejudecării.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva încheierii nr. 387/CA/19.11.2007 a Tribunalului Vaslui, încheiere pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex.
Jud. fond:,
Tribunalul Vaslui
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian
