Alte cereri. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--19.11.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B, împotriva Deciziei Civile nr. 813 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- privind pe intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței motivele de revizuire formulate de către revizuientă, întâmpinare și completare la întâmpinare din partea intimatei.
Nemaifiind alte cereri, instanța co0nstată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 385/25.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și familie Bihor.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtei Direcția de Muncă Solidaritate Socială și familie Bihor la plata sumei de 5.76 RON reprezentând stimulentele aferente lunii iunie 2005 actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art.7 Legea 554/2004.
Raportat la această excepție instanța reține în principal faptul că dispozițiile art.7 Legea 554/2004 vizează situația persoanei care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral, or în speță ne aflăm în fața unei acțiuni impusă de tăcerea pârâtei care nu a procedat la efectuarea plății sumei la care reclamanta se considera îndreptățită, pârâta neemițând nici un act administrativ unilateral, în definiția prevăzută de art.2 lit. c legea 554/2004 în sensul de act emis în executarea unei legi cu scopul de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice. În această situație legea nu impune ca necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art.7 al.4 legea 554/2004 și ca atare, reține instanța, o asemenea excepție de prematuritate urmează a fi respinsă.
În secundar instanța reține că, deși procedura prealabilă nu era obligatorie, reclamanta, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.3645/14.09.2005( fil.9 dosar fond) a solicitat plata sumei pretinse prin acțiune, la care pârâta a răspuns pin adresa nr.3735/19.09.2005( fil.10 dosar fond) iar împotriva refuzului pârâtei, reclamanta a înregistrat acțiunea prezentă la 19.10.2005, deci cu respectarea termenului prevăzut de art.11 al.1 lit. a legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de director executiv - consilier clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare 1 până la data de 1 iulie 2005, dată începând cu care reclamanta s-a transferat în interesul serviciului la Curtea de Apel Oradea ( ordinul 494/30.06.2006 fil.64 dosar fond). Funcția publică deținută de reclamantă îi conferă acesteia statutul de funcționar public căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999 cu modificările ulterioare precum și cele ale OUG 92/2004 privind salarizarea funcționarilor publici pe anul 2005 unde, la art.1 al.3, se arată că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar la art.21 se face referire la emiterea unor hotărâri de Guvern pentru condițiile de constituire și utilizare a unui fond de stimulente pentru funcționarii publici.
Potrivit HG 412/2002 privind organizarea Ministerului Muncii, solidarității sociale și familiei, art.17, ministrul aprobă prin ordin criteriile în aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare privind stimularea personalului.
În speță, s-a aprobat prin Ordinul nr.49/8.02.2005 Metodologia privind acordarea unor stimulente pentru personalul din aparatul de lucru de la nivel central și teritorial al Ministerului Muncii Solidarității Sociale și familiei, respectiv direcțiile teritoriale.
La art.1 din Metodologia astfel aprobată se prevede că personalul din aparatul de lucru- poate beneficia de stimulente lunare și trimestriale, ori din interpretarea tuturor dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultând că stimulentele, spre deosebire de celelalte elemente ale sistemului de salarizare respectiv salariul de bază, sporuri premii, drepturi pentru detașare, delegare, reprezintă o facultate a unității angajatoare nu un drept imuabil al funcționarului public.
Conform art.4, fondul de stimulente se repartizează de către ministru ținând cont de criteriile prevăzute la art.6, iar potrivit art.7, Ministerul Muncii, solidarității sociale și familiei aprobă Notă privind stimulentele.
Pentru funcția deținută de reclamantă, era necesară aprobarea nominală a stimulentelor, conform art.8 lit. a din aceiași metodologie în funcție de aceleași criterii prevăzute la art.6.
Acest ordin a fost modificat prin ordinul nr.84/21.02.2005 care a introdus al. 3 al art.4 referitor la utilizarea unei cote de 10% din fondul de stimulente pentru direcțiile de muncă solidaritate socială și familie, la dispoziția ministerului, pentru stimularea directorilor executivi care au obținut performanțe deosebite în perioada de referință, dar nu această dispoziție face obiectul prezentei cauze întrucât temeiul acțiunii nu-l reprezintă acordarea de stimulente pentru performanțe deosebite ci pe cele apreciate ca având caracter de continuitate.
Pârâta susține că pentru luna iunie 2005 nu s-a făcut repartizarea nominală din partea ministrului așa cum reiese din adresa 3850/5.09.2005 care are același conținut cu adresa nr.4564/18.10.2005( fil.45 dosar fond). Or, din lecturarea acesteia din urmă rezultă că se face precizarea că " suma de care beneficiază directorul executiv respectiv directorul executiv adjunct este cea care reiese din aplicarea coeficientului asupra salariilor de bază realizate în luna respectivă" precizare pe care instanța o apreciază ca fiind conformă cu dispozițiile art.8 din metodologia aprobată prin ordinul nr.49/8.02.2005 fiind vorba despre o individualizare a stimulentului ce se acordă directorului executiv chiar dacă nu este precizată exact suma ci aceasta se obține printr-un artificiu de calcul al sectorului financiar - contabil.
Cu toate acestea, acțiunea reclamantei apare ca neîntemeiată, susține instanța de fond, întrucât așa cum s-a precizat și anterior stimulentele nu reprezintă un drept obligatoriu al funcționarului public el depinde de anumite criterii ale angajatorului spre deosebire de alte elemente ale sistemului de salarizare al funcționarilor publici spre exemplu sporuri, premii, alte drepturi etc. unde există criterii obiective stabilite prin lege în funcție de care acestea sunt acordate.
De vreme ce este lăsată la latitudinea angajatorului, acordarea stimulentelor poate fi cenzurată, spre exemplu, sub forma mențiunii existente în Nota 7057/6.09.2005 a ministrului muncii și solidarității sociale( fil.65 dosar fond) emisă în conformitate cu dispozițiile din Metodologia aprobată prin Ordinul nr.49/2005 notă în care se prevede că sumele aferente personalului care și-a întrerupt activitatea se vor redistribuii în cadrul compartimentului respectiv, situație în care se regăsește și reclamanta care deși mai avea calitatea de director executiv în luna iunie 2005, în luna în care s-au distribuit și atacat stimulentele aferente, respectiv septembrie 2005 nu mai îndeplinea această funcție.
Instanța conchide că, nu se pot reține susținerile reclamantei în sensul că această notă viza un compartiment din cadrul ministerului întrucât nota este emisă în aplicarea dispozițiilor art.7 din metodologia aprobată prin Ordinul nr.49/2005 și vizează repartizarea fondului de stimulente către toate instituțiile din subordine îndreptățite.
Împotriva sentinței suscitate, reclamanta formulează recurs, înregistrat în prezentul dosar, prin care solicită modificarea soluției,în sensul admiterii acțiunii, considerând că este profund greșită concluzia la care ajunge instanța de fond apreciind că "din analiza dispozițiilor legale rezultă că stimulentele, spre deosebire de celelalte elemente ale sistemului de salarizare reprezintă o facultate a unității angajatoare și nu un drept al funcționarului public".
Formarea acestei concluzii eronate are la bază, în principal, faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că, aceste stimulente, au fost efectiv repartizate de către pentru luna iunie 2005- la care ne raportăm, a fost indicat modul de determinare a cuantumului sumei ce revenea directorului executiv, iar reclamanta întrunea toate criteriile necesare pentru acordarea stimulentelor.
În mod greșit instanța de fond a reținut că stimulentele nu reprezintă un drept obligatoriu al funcționarului, or tocmai faptul că aceste stimulente se acordă după anumite criterii și menționarea acestora prin adresele anexate la dosarul cauzei, nr. 840/28.02.2005, 1758/20.04.2005, 2682/15.06.2005, 3280/25.07.2005, le califică drept obligatorii, ca un stimulent pentru activitatea desfășurată,nu pentru activitatea viitoare.
Ar fi absurd ca toți angajații instituției să beneficieze de stimulente, iar directorul executiv, care i-a coordonat în vederea obținerii unor rezultate performante, să nu beneficieze de aceste drepturi, mai ales că se specifică clar în adresa 38505/2005 că suma de care beneficiază directorul executiv este cea care rezultă din aplicarea coeficientului asupra salariilor din luna pentru care se acordă stimulentul, nefiind condiționată de faptul că a încetat raporturile de serviciu.
Având în vedere calificativul "foarte bine" obținut la finele celor șase luni din anul2005, precum și în cei 11 ani de activitate, consideră că a îndeplinit criteriile pentru acordarea stimulentelor, conform art. 6 din Ordinul 49/2005 și neacordarea acestor drepturi care i se cuvin pe deplin o apreciază ca fiind chiar discriminatorie.
Nota ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr. 7057/6.09.2005, invocată de pârâtă, se referă la anexele nr. 5,6,7 și 8 și nu la anexa 9 care cuprinde fondul de stimulente repartizat pentru județe, în care nu se specifică nimic referitor la redistribuire, cum de altfel au fost făcute mențiuni în unele adrese ale ministerului muncii. A nu se confunda Direcția, Solidarității Sociale și Familiei B cu un compartiment din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la care se referă alineatul respectiv, mai arată recurenta.
Prin întâmpinare, pârâta intimată s-a opus admiterii recursului, apreciind sentința pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, din prisma prevederilor legale aplicabile în cauză și a situației de fapt în care s-a aflat reclamanta.
Astfel, conform prevederilor HG nr.412/2005 (abrogate în prezent prin HG nr. 381/2007), criteriile privind acordarea stimulentelor pentru personalul din aparatul de lucru de la nivel central și teritorial se aprobă prin ordin al ministrului muncii. Metodologia aprobată prin Ordinul nr.49/08.02.2005 prevede că personalul poate beneficia de stimulente lunare și trimestriale, acestea fiind o facultate a unității angajatoare, nu un drept permanent al funcționarului public. nu reprezintă un drept obligatoriu, motiv pentru care pot fi stabilite criterii obiective în funcție de care sunt acordate (Nota nr. 7057/06.09.2005 a ministrului muncii). Repartizarea stimulentelor se face prin nota ministrului, ținând cont de criteriile prevăzute la art.6 din Metodologie. În mod corect, instanța de fond a reținut că obiectul cauzei nu îl reprezintă acordarea de stimulente din fondul de rezervă aflat la dispoziția ministerului pentru stimularea directorilor executivi cu performanțe deosebite (art. 4 alin.3 din Ordinul nr. 84/21.02.2005).
Chiar dacă recurenta a desfășurat activitate la B până la data de 30.06.2005, la data repartizării stimulentelor aferente lunii iunie 2005, respectiv în septembrie 2005, raporturile de serviciu încetaseră, din data de 01.07.2005, prin transferul în interesul serviciului.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma celor învederate mai sus, Curtea a constatat că este nelegală, că motivele de recurs sunt fondate și, cu aplicarea prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, a modificat sentința și a admis acțiunea.
S-a reținut incidența motivului de modificare a hotărârii instanței de fond,prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât:
Rezultă din starea de fapt, redată de ambele părți, întemeiată pe actele depuse în cauză, expusă în sentință, că, așa cum comunică Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei către instituția pârâtă, sumele aferente stimulării personalului pentru activitatea lunii în cauză, iunie 2005, au fost virate la începutul lunii septembrie 2005 și că suma de care beneficiază directorii executivi și directorii executivi adjuncți (ca cea din speță), este suma rezultată din aplicarea coeficientului asupra salariilor de bază realizate în luna iunie 2005.
Aceeași procedură a fost urmată în privința drepturilor în discuție și în lunile precedente, precum și ulterior, fapt demonstrat de adresele emise de Direcția Generală Economică - Financiară a Ministerului Muncii, în aplicarea metodologiei privind acordarea unor stimulente, aprobată prin ordin de ministrul muncii.
Faptul că stimulentele calculate pentru luna iunie 2005 se acordă în septembrie 2005, nu îndreptățesc concluzia că ele nu se cuvin persoanelor care au prestat activitatea în luna iunie, pentru că sunt tocmai consecința activității deosebite, mai intense, prestate în recalcularea pensiilor aferente lunii mai, așa cum evidențiază adresa nr. 7057/6.09.2005 a Cabinetului secretarului general al
Apare însă în contradicție cu reglementările legale și normele analizate în privința drepturilor în cauză, dispoziția din această adresă, de redistribuire în cadrul compartimentului respectiv a sumelor aferente personalului care și-a întrerupt activitatea, pe care pârâta intimată a aplicat-o reclamantei, cu atât mai mult cu cât mențiunea redistribuirii din Notă este aferentă fondului de stimulente la dispoziția ministrului pentru personalul din aparatul central, iar pentru stimulentele repartizate pe județe au fost alocate fondurile reieșite din calculul procentual legal stabilit.
Așa fiind, recurentei reclamante i se cuvin stimulentele solicitate prin acțiune, în cuantumul calculat, corespunzător procentului stabilit concret de minister și alocat în fapt intimatei pârâte, instanța a admis recursul și a modificat în consecință sentința, în sensul considerentelor expuse
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva Deciziei Civile nr. 813 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.CM -
Tehnored. LM-
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător
Recurs -Curtea de Apel Timișoara - judecător
05 Martie 2008
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
