Alte cereri. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.254/CA
Ședințapublică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantă - SRL, cu sediul în T,-, județul T și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.40 din 04.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - audit SRL, având ca obiect contencios fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05 mai 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.05.2008.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 40 din 4.01.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă contestația formulată de - SRL T în contradictoriu cu pârâta DGFP T, fiind anulate în parte decizia de impunere nr. 43/16.03.2007, raportul de inspecție fiscală generală nr. 25492/30.11.2004 și decizia de impunere nr.25492/30.11.2004, fiind respinse ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a - Audit SRL T și cererea de chemare în garanție a acestei societăți comerciale.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că a fost investită cu cererea prin care reclamanta Tac ontestat decizia nr. 43/16 martie 2007, raportul de inspecție fiscală nr. 25492/30 noiembrie 2004 și decizia de impunere nr. 25492 din 30 noiembrie 2004, întocmite de către T, solicitând anularea acestora ca nelegale și netemeinice, dar și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
La prezenta cauză, s-au atașat dosarele nr. 117/2005, și nu 3585/2004 ale Tribunalului Tulcea.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, prima instanța a reținut că organele fiscale din cadrul Direcției Controlului Fiscal I T au efectuat în perioada 3 iunie 2004 - 12 august 2004 verificarea modului de evidență, calcul și virare a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului de către T, rezultatele fiind consemnate în raportul de inspecție generală nr. 25492 din 30 noiembrie 2004.
S-au stabilit în sarcina societății verificate obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit în sumă de 326.494.697 lei cu dobânzi aferente de - lei și penalități de - lei, respectiv în sumă de 1.206.637.545 lei, cu dobânzi aferente de 160.683.174 lei și penalități în sumă de 49.706.909 lei, alături de alte sume, principalele motive ce au condus la recalculare fiind: neînregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor pentru care s-au emis facturi fiscale; înregistrarea în evidența contabilă a unor cheltuieli în baza unor facturi emise pe numele altor persoane decât societatea, înregistrarea de cheltuieli în baza chitanțelor de casă și ordinelor de plată; efectuarea deducerii din factura nr. - din 17 iunie 2003, existentă în xerocopie, înregistrarea de facturi fără, la care nu se justifică exportul, conform prevederilor legale.
In baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 25492 din 30 noiembrie 2004, ambele acte fiind atacate conform nr.OG 92/2003, însă prin Decizia nr. 43/16 martie 2007, emisă de către T, contestația promovată a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind expuse pe larg motivele ce au impus această concluzie pentru fiecare categorie în parte.
T s-a considerat investită, a analizat și s-a pronunțat strict cu privire la obligațiile fiscale suplimentare stabilite cu titlu de impozit pe profit și, cu accesoriile aferente fiecăruia, așa încât în aceste limite au fost efectuate verificările și de către instanța de fond, în condițiile în care prin actele administrativ fiscale contestate s-au stabilit și alte obligații de plată în sarcina reclamantei.
Din verificarea dosarelor atașate a rezultat că, în urma efectuării aceluiași control, de către aceeași referenți, inițial s-a întocmit procesul-verbal din 30 august 2004, iar în baza acestuia s-a emis decizia de impunere nr. 23609 din 1 septembrie 2004, calculându-se în sarcina aceleași reclamante obligații fiscale constând în impozit pe profit 326.499.697 lei, cu dobânzi de 45.920.693 lei și penalități de 1.556.420 lei, și respectiv A - 127.042.774 lei, cu dobânzi de 169.273.460 lei și penalități de 52.028.976 lei, alături de alte sume.
Asupra legalității și temeiniciei acestora, T s-a pronunțat prin Decizia nr. 3/17 noiembrie 2004 în sensul respingerii contestației, dar Tribunalul Tulcea, prin Sentința civilă nr. 118/19 ianuarie 2006, rămasă irevocabilă, admițând cererea formulată de Taa nulat decizia nr. 3/17 noiembrie 2004, și decizia de impunere nr. 23609 din 24 septembrie 2004, ca nelegale și netemeinice, apreciind că nu sunt datorate sumele în discuție.
In același timp, soluționând o contestație formulată de către T, împotriva deciziei de impunere nr. 23609 din 1 septembrie 2004, prin decizia nr. 61/28 octombrie 2004, dispus desființarea acesteia și întocmirea unui nou act administrativ-fiscal, motivându-se că rezultatele unei inspecții fiscale generale se consemnează într-un raport de inspecție fiscală și nu într-un proces verbal, acesta din urmă neputând avea drept rezultat întocmirea deciziei de impunere.
Așa se explică de ce, ulterior emiterii deciziei nr. 61 din 28 octombrie 2004, se întocmește raportul de inspecție fiscală nr. 25492/30 noiembrie 2004, contestat în prezenta cauză, fiind în discuție doar o formalitate, pentru că acest raport are același conținut cu procesul-verbal, constatările fiind aceleași, pentru că, practic, verificarea s-a realizat o singură dată, rezultatele au fost determinate o singură dată, rezultatele au fost determinate o singură dată, intervenind doar o schimbare a denumirii dată actului de control.
Numai că, din moment ce s-a stabilit, în mod irevocabil, că obligațiile fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit și, cu accesoriile aferente fiecăruia, determinate în urma aceluiași control efectuat după cum s-a arătat, nu sunt datorate, actele de constatare fiind nelegale și netemeinice, faptul că au fost cuprinse din nou în raportul de inspecție fiscală nr. 25492 din 30 noiembrie 2004, și mai apoi, în decizia de impunere nr. 25492 din 30 noiembrie 2004, conduce la nelegalitatea acestor acte și, în consecință, la nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr. 43/16 martie 2007, emisă de către
Deși nu a considerat că există în cauză o autoritate de lucru judecat, pentru că sunt acte distincte, opinia primei instanței a fost exprimată în sensul cu nu mai putea forma obiect al controlului judecătoresc modul de determinare al respectivelor sume, cu privire la acest aspect, o instanță pronunțându-se anterior.
Având în vedere argumentele expuse, instanța a admis contestația promovată și a anulat decizia nr. 43/2007, raportul de inspecție fiscală nr. 25492 din 30 noiembrie 2004 și decizia de impunere nr. 25492/2004, emise de către T numai în ceea ce privește sumele determinate cu titlu de impozit pe profit și, cu accesoriile calculate.
Relativ la cererea de chemare în garanție, a considerat prima instanță că se justifică calitatea procesuală pasivă a AUDIT T, prin existența raporturilor contractuale cu societatea reclamantă, în perioada verificată, excepția invocată în acest sens fiind nefondată, iar în raport de soluționarea dată cererii principale, pe cale de consecință, a fost respinsă ca nefondată și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți litigante.
În recursul său, reclamanta - SRL a criticat sentința civilă nr. 40/04.01.2008 pentru că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, deși s-a reținut că o altă instanță se pronunțase anterior irevocabil asupra actelor contestate, iar aceste acte au fost anulate doar parțial, chiar dacă s-a constatat că sumele nu se datorează în totalitate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, a apreciat recurenta - SRL că în limita sumelor care au fost menținute prin actele fiscale contestate era firesc să fie admisă chemarea în garanție.
Prin cererea sa de recurs intimata DGFP Tas olicitat examinarea cauzei în raport de prevederile art. 3041Cod proc. civ. arătând că organele fiscale au procedat la stabilirea profitului impozabil la luarea în calcul a veniturilor neînregistrate în conturile de venituri, fiind considerate nedeductibile cheltuielile înregistrate în baza facturilor emise pe alte nume decât numele societății, iar chitanțele și ordinele de plată, nefiind întocmite în baza facturilor, nu îndeplineau calitatea de documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu serviciile.
A reiterat recurenta DGFP T motivele care au stat la baza respingerii contestației fiscale ca neîntemeiată, solicitând admiterea recursului și respingerea în totalitate a acțiunii formulate de - SRL.
Examinând recursurile părților litigante prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. instanța reține caracterul lor fondat pentru următoarele considerente:
La data de 13.12.2004 a fost sesizat Tribunalul Tulcea cu cererea formulată de - SRL prin care solicita să de dispună anularea deciziei nr. 3/17.11.2004 și a deciziei de impunere nr. 23 609/24.09.2004, dosarul fiind înregistrat sub nr. 3585/2004.
În cuprinsul dosarului nr. 108/2005, la data de 6.01.2005, Tribunalul Tulceaa fost sesizat cu o nouă cerere prin care aceeași contestatoare a solicitat anularea acelorași acte administrativ fiscale, menționându-se, în adresa emisă de DGFP T sub nr. 25950/29.12.2004 că prin contestația nr. 16675/13.12.2004 petenta a înțeles să critice atât decizia nr. 3/17.11.2004, cât și decizia de impunere nr.23 609/24.09.2004, aceasta din urmă formând obiectul unei contestații anterioare ce s-a soluționat prin decizia nr. 61/28.10.2004.
La termenul de judecată din 17.02.2005 s-a dispus conexarea celor două cauze și, în consecință, prin sentința civilă nr. 118/19.01.2006 a Tribunalului Tulceaa fost admisă cererea contestatoarei - SRL și anulate ca nelegale și netemeinice decizia nr. 3/17.11.2004 și decizia de impunere nr. 23609/24.09.2004 soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr. 124/ca/29.05.2006.
Ceea ce s-a ignorat de către prima instanță la momentul soluționării contestației înregistrate sub nr. 3585/2004 la Tribunalul Tulcea este faptul că, anterior pronunțării hotărârii judecătorești nr. 118/19.01.2006, decizia de impunere nr. 23609/24.09.2004 fusese desființată prin decizia nr. 61/28.10.2004, astfel că acest act administrativ nu mai putea forma obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanța de judecată.
Urmare a celor dispuse prin decizia nr. 61/28.10.2004 s-a întocmit un nou raport de inspecție nr. 25492/30.11.2004, contestat în căile de atac administrative, finalizate prin emiterea deciziei nr. 43/16.03.2007, act ce formează obiectul prezentei cauze.
Fiind un alt act administrativ de sine stătător, instanța de fond era datoare să cerceteze legalitatea acestuia în baza probelor administrate direct și nemijlocit în cadrul dosarului nou constituit.
Verificând sentința recurată, se reține că soluția pronunțată s-a întemeiat exclusiv pe hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au fost anulate decizia nr. 3/17.11.2004 și decizia de impunere nr.23609/24.09.2004.
În raport de obiectul fiecărei cauze se reține că nu există o autoritate de lucru judecat, iar o hotărâre judecătorească nu poate avea decât forța probantă a unui înscris autentic ce trebuie coroborat cu alte mijloace de probă.
Procedând la fundamentarea soluției doar pe sentința civilă nr. 118/19.01.2006 a Tribunalului Tulcea, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probe care să determine fără echivoc dacă motivele de nelegalitate a actelor administrative contestate sunt sau nu întemeiate.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 312, alin.3 Cod proc. civ, recursurile formulate de - SRL și DGFP C vor fi admise și, dată fiind necesitatea administrării de noi probe ce nu pot fi încuviințate în prezenta cale de atac, se va dispune casarea cu trimitere a sentinței civile nr. 40/4.01.2008 a Tribunalului Tulcea pentru a se pronunța asupra obiectului cauzei cu luarea în considerare a tuturor mijloacelor de probă considerate a fi pertinente și concludente în raport de cererea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta reclamantă - SRL, cu sediul în T,-, județul T și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.40 din 04.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - AUDIT SRL, având ca obiect contencios fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza primei instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
Tehnored.dec.jud.-/4 ex./04.06.2008
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Data: ____________
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus precizat care conține ___ file privind recursurile formulate de recurenta reclamantă - SRL, cu sediul în T,-, județul T și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.40 din 04.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - AUDIT SRL, având ca obiect contencios fiscal, întrucât prin decizia civilă nr.254/CA din 12.05.2008 s-au admis recursurile, s-a casat sentința recurată și a fost trimisă cauza primei instanțe spre rejudecare.
La dosarul nostru sunt atașate dosarele: nr. 3585/2004 al Tribunalului Tulcea având 136 file; nr.117/2005 al Tribunalului Tulcea având 100 file; 108/2005 al Tribunalului Tulcea având19 file; nr- al Curții de Apel Constanța ce conține 28 file; nr- al Tribunalului Tulcea având 117 file.
Președinte de complet,
Grefier,
- -
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
